Suntem toți într-o stare de exil, care este un exil de percepție și cunoaștere a Creatorului, lumea superioară, spirituală. Sunt doar două stări: exil și izbăvire.

Fiind într-o stare unde Creatorul este ascuns, ne regăsim în realitate așa cum ne apare acum, adică temporară și schimbându-se sub influența legilor naturii.

Însă este o realitate spirituală la care noi putem să ascendem. Acolo sunt active alte timpuri și definiții și ne regăsim deasupra timpului, mișcării și spațiului.

Cum putem să trecem din această lume, de la realitatea materială percepută de simțurile fizice la realitatea spirituală? Pentru a face asta, trebuie să dezvolți organe de simț spirituale care percep lumea spirituală.

Chiar și când suntem în corpul animalic, în timp ce încă trăim în această lume, putem să experimentăm realitatea spirituală împreună cu realitatea materială.

Cum putem să obținem eliberarea de egoismul nostru, care acum ne ține doar în simțirea acestei lumi? Conform programului Creatorului, egoismul ne dă diferite probleme și încurcături pentru a ne forța să ne ridicăm și să părăsim această lume. Până la urmă, dacă ne-am simți tot timpul bine în ea, noi am rămâne în aceste dorințe egoiste mici pentru totdeauna.

Creatorul vrea să ne dezvoltăm și prin urmare trezește suferință în noi cu probleme diferite, forțându-ne să ne gândim la schimbarea stării noastre. El de asemenea ne arată direcția schimbării, trezind relații egoiste între noi care ne conduc să înțelegem nevoia de a ne ridica la o percepție diferită a lumii, la o realitate deasupra rațiunii noastre.

Tranziția de la o lume la alta depinde dacă omul percepe realitatea personal, individual, simțind lumea așa cum o vedem astăzi. Prin percepția personală, este imposibil să simți lumea în mod diferit. Sau o persoană începe să se conecteze cu alții și percepe realitatea din această conexiune.

Omul începe să se gândească nu la el însuși ci la ce este bun pentru grup, pentru grupul de zece sau chiar pentru întreaga umanitate. Se identifică pe el cu alții din în afara lui și percepe realitatea prin ei. Aceasta va fi deja o percepție spirituală a realității deoarece se ridică deasupra egoismului său, dorința de a primi, care este numită corp, la altă percepție în dorința globală dintre el și alții, care este numită suflet.

Așa capătă o percepție nouă a realității. Astfel, tranziția de la percepția fizică a realității la cea spirituală este o ascensiune de la cee ace simte omul  personal la senzația globală în grup, de la senzația de EU la NOI. Cu cât este mai mare acest NOI, cu atât mai puternic se simte realitatea spirituală, eternă, perfectă și independentă de percepția personală a unui individ.

Aceasta va fi o percepție nouă, adevărată a singurei realități existente. Acum trăim într-o realitate imaginară și întreaga noastră lume este o iluzie care apare în organele noastre de simt materiale datorită dorințelor egoiste care trag totul la ele însele. Această realitate există doar în imaginația noastră.

Când ascendem de la lumea materială la lumea spirituală, ne simțim ca și cum ne-am trezi dintr-un vis. Suntem într-un vis acum și trebuie să ne trezim.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 19.10.2020, “Bereșit”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →