Există mai multe nivele ale relației dintre oameni și forța superioară, gândul creației.

Unii cred următorul lucru: “Aparent, există o forță superioară care are un scop măreț. Această forță comandă să facem ceea ce ea dorește în viețile noastre. Dacă facem ceea ce dorește într-un mod simplu, doar în viață materială, și păstrăm  poruncile, vom primi o recompensa.”

Pentru unii, recompensa poate fi a simți binele în această viață, și prin urmare consideră că trebuie făcut. Pentru alții este că vor avea o lume viitoare după  moarte.

Sunt încă oameni care nu sunt de acord cu această gândire diferită: “Forța superioară nu dorește să se raporteze într-o formă simplă la sistemul în care existăm aici, adică să ne facă viață aici mai bună sau să obținem o să anumită viață ulterioară după moarte.”

Din contra, această forță superioară vrea să o cunoaștem, să-i atingem nivelul, să devenim similari cu ea, să avem grijă de întregul sistem în modul potrivit, iar prin asta, să-i devenim parteneri. Vrea că fiecare părticică din sistem, fiecare persoană, să ia asupra sa povară de îngrijire pe tot parcursul sistemului comun și să influențeze întreg sistemul din punctul de vedere personal, în felul în care forță superioară influențează și susține acest întreg sistem cu dăruire și iubire, pentru că este binele care face bine.

Totuși, există o diferență între aceste trei tipuri de oameni. Primele tipuri, care au grijă de viață lor personală în această lume sau în lumea următoare, rămân în egoismul lor, cu Faronul și nu doresc să-l părăsească. Dar sunt pregătiți să îndeplinească poruncile forței superioare cât timp stau în egoismul lor.

Doar oamenii din cel de-al treilea tip nu sunt de acord cu asta și spun: “Forța superioară vrea să fim precum ea, să atingem dăruirea și iubirea față de ceilalți, deoarece, ‘Sa-ți iubești aproapele că pe tine însuti’ este principală poruncă a Torei.” Oamenii care sunt gata să părăsească Egiptul și să evadeze cu Moise din egoism, doresc să iasă din controlul egoismului. Asta înseamnă că ies din Egipt.

Când fug de egism – dorind să se deconecteze de la grijă de sine, grijă rudelor, și se ridica puțin cât să aibă grijă de sistemul comun – nu-și părăsesc grijile personale, dar înțeleg că toate acestea pot există într-un singur spațiu împreună cu toată lumea, și toată umanitatea, toți oamenii și toate sufletele, sunt un sistem global, iar o persoană nu poate avea grijă doar bunăstarea sa pentru că asta o face similară unui animal.

Atunci, când te gândești la lucruri mărețe, să spargi controlul egoismului lor și să te deconectezi de el, brusc simți că egoismul vine, te apucă, și spune, “Nu! De ce trebuie să te deconectezi total de mine? Poți, împreună cu mine, să dobândești lumea viitoare și puțin din lumea această.  Ține te rog toate poruncile, chiar și “iubește-ți aproapele că pe ține însuti”, dar gândește-te la cum să faci să te simți bine, obținând lumea viitoare și tot restul!”

Înseamnă că în om se trezesc forțe care îi spun că nu este necesară deconectarea totală de egoism deoarece, prin asta, în ce direcție o apuci, către care lume, ce tip de spațiu ciudat? Ai grijă de toată lumea, dar fii sigur că este pentru binele tău personal

Apoi omul vede că este vânat de această forță, aceste gânduri care se numesc “Servitori cu frică de Dumnezeu ai Faraonului.” Pe de o parte, se pare că sunt pregătiți să facă orice le spune forță superioară, să păstreze poruncile, dar să nu se deconecteze de iubirea de sine și să se mute în iubirea universală, în iubirea pentru ceilalți.

Cei care merg cu Moise întreabă, “Așadar ce facem?’ Și ei răspund, “Păstrați poruncile fizice doar, dar fără intenția de  a dărui pentru a face binele pentru ceilalți. Faceți doar pentru binele vostru, pentru a câștiga  lume  lumea viitoare. Păstrați poruncile dar intențiile ar trebui să rămână egoiste.”

Asta contrazice absolut toate dorințele și gândurile care merg cu Moise, deoarece ce este cel mai important pentru ei este să se deconecteze de gândurile îndreptate spre beneficiu personal și să treacă la gândurile pentru beneficiul celorlalți, iar de la ei către gândurile pentru beneficiul sistemului comun, care este Creatorul.

Există o luptă mare între ele. Forțele egoiste urmăresc forțele care merg cu Moise, dorind să le prindă, să le oprească, și să le întoarcă în Egipt, adică către muncă corporală pur egoistă. La urmă urmei, Faraonul a fost isteț. A spus, “Vrei să faci toate acțiunile care ți le poruncește Creatorul tău aici? Te rog fă-le!”

Înseamnă că ieșirea din Egipt este exact atunci când mă deconectez de intenția de a primi pentru sine, pentru beneficiul propriu, și mă gândesc strict la beneficiul celorlalți în loc de mine. Această se numește ieșirea din Egipt și trecerea prin Marea Roșie . Aceste dorințe egoiste numite “Servitori cu frică de Dumnezeu ai Faraonului” nu sunt capabile să o facă. Prin urmare, nu au nici o altă corecție decât înecarea din Marea Roșie.

Marea Roșie este trecerea din Egipt, unde sunt în controlul Faraonului, și locul în care mă deconectez de el, unde nu mă pot gândi la beneficul personal. Poate, încă nu mă pot gândi la binele altora, dar am ieșit din controlul iubirii de sine.

Prin urmare, nu există o altă corecție pentru aceste dorințe, decât atragerea lor în Marea Roșie. În acest fel, ele se sacrifică și apoi sunt gradual corectate. Desigur , dorințele nu mor. Acesta este un mod de a le procesa când se pierd, că apoi să le corectăm, și apoi ele ridica munca corectă, complet în dăruire și iubire și în puterea luminii credinței.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă” din 21.04.2016

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →