Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →