Un copil în inimă mamei sale

Rabash “Esență adevărului și a credinței”: forma de Ibur (concepție), care este nivelul micimii, este forma sa reală. Dar pentru că nu are doar micime, este considerat deficienţă și oriunde este o deficiență în Sfințenie, este și o slăbiciune în Klipot (coji). Apoi, Klipot poate duce către un avort spontan, ceea ce înseamnă că embrionul spiritual va cădea înainte de a finaliza faza sa de concepție. Drept urmare e nevoie de un factor de întârziere care este ceea ce îi oferă faza de plenitudine, adică de măreție, pentru că un embrion este în coapsele mamei (parte din mama sa), astfel încât concepția nu este numită de către propriul nume. Din acest motiv embrionul mănâncă orice mama sa mănâncă, ceea ce înseamnă că tot ceea ce embrionul primește, este în vasele mamei. Drept urmare, dacă embrionul nu are vase care sunt potrivite cu primirea măreției, poate primi în vasele celui superior, care este mama, deoarece se anulează pe sine în totalitate mamei și nu este o entitate proprie.

Asta este numită fază Ibur, când se anulează total în față celui superior și mai târziu, când primește măreția, se află într-o stare de plenitudine, drept urmare nu mai este nicio slăbiciune în Klipot. Acesta este motivul pentru care se numește o forță de întârziere. Prin urmare, acest lucru este protecția că embrionul nu va cădea în spiritualitate ca un avort spontan a unui embrion în corporalitate, în timp mama corporală trebuie să mențină embrionul, așa că nimic nu va merge prost. Doamne ferește, şi la fel este și în spiritualitate.

Este dificil de explicat starea spirituală de embrion, de când în lumea corporală noi vedem doar formă externă și fenomenul extern și nu știm ce forțe interne opereza asupra ambilor, asupra mamei și a embrionului. Embrionul trebuie să fie în starea de plenitudine; altfel nu poate crește. Embrionul nu poate crește sub condițiile de restricție, presiune și deficiență. Trebuie să primească orice ce mama deține.

Deci este un sistem întreg care se ocupă de embrion, el este conectat la corpul mamei. Asta înseamnă că embrionul trebuie să aibă puterea să se anuleze în față măreției nivelului superior. Apoi se va simți într-o stare de plenitudine, iar apoi va fi capabil să se dezvolte.

Superiorul se deschide pe sine din ce în ce mai mult de fiecare data, pentru embrion, apoi embrionul trebuie să se închidă pe sine mai mult și mai mult și să primească de jos în sus, în respingere și în același timp și într-o stare de plenitudine. Putem vedea că aceste două părți opuse sunt integrate aici.

Deși embrionul este în întregime înăuntrul mamei, el nu își folosește dorințele, ci le anulează și este într-o stare de devotament total față de mamă și mulțumită acestui lucru el crește.

Avansează gradual de la un nivel la următorul. Cel superior dezvăluie pentru el un pic mai multă Lumina și embrionul, pe de o parte își folosește dorință de primire pentru că în felul acesta crește. Dar își folosește dorința de primire de jos în sus, fără să primească înăuntrul lui ci respingând totul în dăruire. De fiecare data el este cu o forță mai mare, o dorință mai mare de aderare la cel superior.

Trebuie să încercam să clarificăm toate aceste detalii într-un workshop. Deși este dificil, noi trebuie să depunem eforturi din ce în ce mai mari pentru a ajunge mai aproape de această stare și să pătrundem în ea cât de mult putem. Un embrion spiritual este nivelul nostru următor, la care noi ne ridicăm.

De fapt noi l-am atins deja. Este bine că ne este dificil să ne imaginăm asta; ne simțim confuzi și incapabili să înțelegem asta. Această rezistentă ne va ajută să ne ținem agățați mai puternic de micile detalii care ne sunt apropiate.

Din pregătire pentru Lecţia Zilnică de Cabala din 12.02.2014

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed