Un salariu bun pentru munca în Egipt

În Egipt, am avut o multime de beneficii materiale, totul cu excepţia unui singur lucru: daruirea, fara nici un calcul pentru sine, care se numeşte lucrarea spirituală în deşert. Omul nu se lupta pentru acest lucru şi este imposibil să te lupti pentru acest lucru mai presus de ego-ul în continuă creştere. Unul trebuie să lupte în mod constant cu ego-ul, pe masura ce se uneste mai mult şi mai mult cu alţii, până când ei toti devin un singur întreg.

„Ideea este că, într-adevăr, au fost foarte absorbiti de munca în Egipt.” A fost o societate de consum minunata: Ai lucrat, ai câştigat şi ai reuşit. Totul a depins de tine; totul a fost clar, în conformitate cu ordinea, cu legile democraţiei.

Dupa cum se spune: „…’Dar ei s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat muncile lor.’” Asta este, totul a fost gestionat numai de dorinta de a primi la fiecare nivel, la fiecare apel. „Aceasta înseamnă că, dacă Israelul se află sub dominaţia unei anumite naţiuni …”, adica, daca punctul din inimă, direcţia spre daruire, scanteia spirituala, este sub stăpânirea ego-ului unei persoane, atunci dorinţa de spiritualitate numai ajută ego-ului sa se dezvolte in directii diferite. Şi nu există nici o modalitate de a te elibera de această robie, deoarece o persoană vede că nu poate nici macar profita din aspiraţia sa pentru spiritualitate.

Astfel, diferite organizaţii altruiste şi practici mistice, orice care este un pic mai presus de simplul ego şi poate implini o persoana, incepe sa existe. Astfel de oameni simt că sunt împliniti, perfecti şi elevati şi li se pare că nu le lipseste nimic. Acesta este un semn că punctul din inima este sub conducerea lui Faraon şi de aceea totul pare atât de bun: altruism, misticism sau New Age. Aceste persoane nu sufera şi vor doar să facă şi pe altele ca ele.

În timp ce Israelul (cei care tânjesc dupa Creator) suferă, lucrează din greu şi luptă cu probleme. Pana la urma, o persoană lucrează împotriva ego-ului, care devine mai puternic tot timpul. Deci, pe de o parte, el are toate beneficiile materiale, „un vas plin de carne”, aşa cum a fost în Egipt, iar în spiritualitate nu este nimic: un deşert, pamantul uscat, numai credinta. Şi astfel o persoană este în mod constant sfâşiată între cele două puncte, încercând să decidă ceea ce ar trebui să facă.

Se pare că prin parasirea Egiptului ne separăm de el în totalitate. Dar în spiritualitate nu este aşa pentru că atunci când cazi, e ca şi cum ai cădea înapoi. Desigur, nu este aceeaşi stare, deoarece acesta este un nou nivel şi astfel problemele încep deja în deşert: şerpi, scorpioni, certuri, tot felul de probleme şi de boli. Urcarile si coborarile vin una după alta şi sunt combinate într-o singură persoană.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/4/2012, Shamati # 159

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: