Un suflet similar cu sistemul creaţiei

Sufletul comun, care a fost unul şi conectat, a fost divizat după spargere în multe părţi; noi trebuie să adunăm şi să conectăm aceste părţi pentru a revela Creatorul prin ele.

Diferenţa dintre vasul original şi cel reconstruit după spargere este aceea că spargerea a revelat calităţi noi care anterior nu erau aparente. Datorită lor, sufletul s-a spart şi prin corecţia lor se revelează calităţi în plus ale Luminii, opuse acestor dorinţe sparte. Şi, în acest mod, noi analizăm internalitatea Creatorului, care a creat acest suflet şi pe care îl corectează cu Lumina Lui.

Dacă nu ar fi fost spargerea şi corecţia, noi nu am fi simţit nimic mai mult decât a simţit primul om, Adam, înainte de păcat, adică doar o stare de micime (Katnut) Nefesh/Ruach de Ruach. Şi după spargere şi corecţie noi revelăm Lumina completă de NRNHY, adică noi aderăm la Creatorul Însuşi, ajungem la echivalență de formă cu El, adică îi înţelegem căile şi înţelepciunea întipărită în creaţie.

Aşadar, este imposibil să evităm spargerea şi corecţia. Sfârşitul corecţiei este un punct inclus iniţial în planul creaţiei.

Sufletul trebuie să se corecteze conform cu întregul sistem al creaţiei, care include în el toate lumile lui Adam Kadmon şi ABYA. Sufletul este cea mai interioară parte a întregului sistem al creaţiei, ceea ce înseamnă că, prin corecţia noastră, trebuie să obţină aceeaşi formă ca toate lumile superioare, care conţin trei părţi: cap-corp-extremităţi (Rosh-Toch-Sof) și, apoi, cele trei linii şi un număr mare de forme complexe.

După ce se conectează împreună, diferenţele nu dispar, deoarece “iubirea acoperă toate păcatele”. Sufletul corectat ține în el tot egoismul, toate aceste dorinţe şi contradicţii imense. Tot ceea ce a existat anterior este păstrat, nimic nu este şters. Chiar, din contră, manifestările negative ne ajută să revelăm Lumină, avantajul a ceea ce este revelat din întuneric.

Este o muncă mare înainte noastră; până la urmă, Adam nu a avut cap, corp şi extremităţi – a fost, pur şi simplu, un corp poziţionat pe un nivel care a fost umplut cu Lumina Hassadim. El a fost născut circumcis ca un înger, în starea de micime (Katnut). Un bebeluş nu are inteligenţă şi nu poate sta în picioare, ci poate doar să stea culcat, adică are capul pe acelaşi nivel ca şi corpul.

Şi noi trebuie să punem acest suflet stricat pe picioarele sale, în poziţia dreaptă a unei persoane. Aşadar, în munca noastră, noi selectăm părţile sufletului care aparţin de cap şi de corp şi clarificăm rolul fiecăreia. Toate părţile sufletului după spargere sunt deja pregătite pentru corecţie, dar noi trebuie să invităm Lumina superioară și, astfel, să aflăm locaţiile spargerii, pe care aceasta să le corecteze.

Aceia care vor fi atraşi de munca spirituală vor fi numiţi capul lui Adam, sufletul comun. Şi restul sunt părţile corpului său. De aceea, Israel, adică “aceia care tânjesc direct spre Creator” sunt numiţi “capul meu” (Li-Rosh).

Aleşi să lucrăm fără nicio recompensă

Oamenii virtuoşi sunt aceia care lucrează pe trei linii, sunt în capul sufletului şi pot face analize şi corecţii, prin transmiterea Luminii prin ei înşişi, către dorinţele stricate, pentru ca ele să devină corectate, adică conectate şi alăturate lui, astfel creându-se un Partzuf complet.

Noi trebuie să fim de acord și, astfel, să fim oameni virtuoşi, deoarece nu este constrângere în spiritualitate. Aşadar, noi vom primi lovituri de sus, până ne vom da consimţământul pentru a face această muncă şi ar trebui să fim de acord din întreaga inimă. Prin lovituri, începem să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru noi şi, prin urmare, suntem de acord.

A fi un mare preot (Cohen) înseamnă să nu primeşti nicio recompensa pentru muncă: el corectează întreaga lume şi îi aduce pe toţi mai aproape de Creator aşa încât toată lumea este conectată cu El şi împlinită de Lumina infinitului, iar el nu primeşte nimic pentru asta. Asta se numeşte munca marelui preot, Cohen.

Cohenul nu are pământ, nici proprietate, ci numai munca pură pentru Creator, din care nimic nu rămâne pentru el. Recompensa lui este numai în a avea putere pentru muncă, pentru a continua să muncească şi să aducă încântare Creatorului. Asta este dăruirea pură !

Fiecare persoană din lume, în care Creatorul a trezit o scânteie spirituală, aparţine de oamenii virtuoşi şi trebuie să lucreze pentru corecţia lumii. Mulţumită faptului că noi ne conectăm între noi şi ajungem la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ajungem la iubirea pentru Creator şi trebuie să tragem omenirea după noi. Asta este misiunea noastră; până la urmă, am primit o dorinţă pentru această muncă şi nu este altă alegere – trebuie să realizăm această dorinţă.

Lumea este divizată în aceia cărora Creatorul le-a dat această dorinţă şi aceia cărora El nu le-a dat-o. De ce ne este dată nouă această dorinţă, nu ştim. Va deveni clar mai târziu, dar nu va fi important, deoarece toţi cei care îşi împlinesc misiunea lor sunt absolut egali – totul se rotunjeşte într-un cerc şi fiecare atinge toate gradele în sus, până la cel mai înalt strămoş al nostru, Moise. 1

Din a treia parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/9/18, scrierile lui Baal HaSulam, “Garantia reciprocă”, punctul 28

1 Minutul 3:30

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: