Baal HaSulam „Libertatea”: Atunci spune-mi, unde este liberul meu arbitru?
Pe de o parte, dacă presupunem că dorinţa nu are liber arbitru, atunci noi suntem ca nişte maşini, operate şi create prin forţe externe, care ne forţează să acţionăm în acest fel.

Asta înseamnă că suntem cu toţi închişi în închisoare Providenţei, care, folosind aceste două lanţuri, plăcere şi suferinţă, ne împinge şi ne trage, conform voinţei sale, unde vede că ne potrivim. Reiese că nu există un asemenea lucru ca egoismul în lumea noastră.

În lumea noastră, omul nu are niciun liber arbitru, natura îl controlează complet. El reprezintă un anumit set de dorinţe şi, de aceea, produce unele influenţe pozitive sau negative.

Astfel, liberul arbitru apare numai când omul face o restricţie (Ţimţum) asupra dorinţelor sale

În acest caz, Lumina Superioară începe să îl influenţeze, îl ridică pe om deasupra naturii sale şi el poate deja să lucreze în calitatea dăruirii, în alte cuvinte absolut dezinteresat, fără nicio nevoie să urmărească vreun scop sau beneficiu personal.

Asta deja este o calitate spirituală, care apare în noi numai datorită influenţei Luminii înconjurătoare, iar ea vine şi aţâţă această abilitate în noi numai dacă o atragem în mod corect. Înseamnă că suntem într-un cerc cu prietenii, studiem texte Cabaliste şi încercăm constant să lucrăm la conexiunea dintre noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 18.12.2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →