Baal HaSulam, Scrisoarea 26: Este scris: “Un clopoţel de aur şi o rodie în jurul marginilor hainei…şi sunetul pe care-l face este auzit atunci când  intră în locul sfânt”.

Acestea sunt etape de apropiere spre nivelul marelui Cohen (Mare Preot). Marele preot este o persoană care este într-o stare de dăruire absolută şi care nu posedă nimic şi tot ceea ce are este doar pentru intrarea în Sfinţenie. Pentru a intra în Sfinţenie, trebuie să devină un vas sacru, adică un vas corectat, sfinţind astfel dorinţa sa de primire, cum nu are nimic pentru el însuşi şi totul este în scopul de dăruire.

“Efodul” (Haina Marelui Preot) vine de la cuvintele “Ei Po Delet” (unde este uşa) deoarece Delet (uşa) este în locul de deschidere, când este închis.

În lumea noastră, puteţi vedea o uşă închisă şi când o deschideţi, puteţi intra în altă cameră, noua stare viitoare. Dar este diferit în spiritualitate. Acolo, deschiderea, uşa şi persoana devin una. Asta, deoarece totul este în mine şi, de îndată ce mă schimb, descopăr imediat uşa. Uşa dispare imediat şi devine o deschidere, intrarea mea.

Eu nu văd exteriorul. În momentul în care mă apropii de nivelul următor, în funcţie de atributele mele, vasul meu intern se schimbă imediat şi devine o uşă, o deschidere şi o intrare spre noua stare viitoare. În corporalitate, puteţi vedea poarta aşa cum puteţi vedea deschiderea. Dar în spiritualitate, nu vedeţi decât deschiderea. Dar nu puteţi vedea deschiderea fără o credinţă perfectă şi pură.

Asta înseamnă că ajungem la dăruire. Dacă o persoană corectează dorinţele care se dezvăluie în ea în dăruire, atunci veţi vedea uşa şi, în momentul acela, ea se transformă într-o deschidere pentru că El este unul şi numele Său este “Unul”. Vasul meu şi toate condiţiile necesare, înţelegând Lumina şi nivelul următor, se unesc şi devin un tot, deoarece El este unul şi numele Său este “Unul”.

Este foarte simplu. De îndată ce vasul seamănă cu Lumina sau seamănă nivelului următor, adică devine ca nivelul următor, asta înseamnă că mă apropii de uşă, de deschidere, de intrarea spre următorul nivel. Apoi, este “El şi numele Său sunt Unul” pentru mine.

El este Lumina şi numele Său este vasul. Când vasul este egal cu Lumina în atributele sale, ei devin unul. Astfel, cum eu mă apropii de atributul superior şi intru, înseamnă că “vin la Sfinţenie”. Eu devin marele preot, discernământ în suflet care este eliberat de dorinţa de a primi în scopul de a primi şi intru în starea completă de primire în credinţă completă. Această intrare nu este posibilă decât dacă vedem lucrurile în credinţă completă. Credinţa completă înseamnă că, Lumina mea de Hassadim, că dorinţa mea de dăruire, este atât de mare, că muncesc nu doar în GE, în dăruire, ci, de asemenea, în AHP, în dorinţa de primire.

Dacă nu sunt decât în dorinţele de GE, asta însemnă dăruire în scopul de a dărui şi este ceea ce numim, credinţă. Dacă muncesc, cu AHP, cu vasele în care primesc, de asemenea, în scopul de a dărui, adică îmi folosesc ego-ul pentru binele altora, aceasta este numită credinţă completă. Credinţa este Bina, vasul de dăruire. Această credinţă se schimbă de la credinţa simplă, de la “Nu face aproapelui tău ceea ce este odios pentru tine”, la “Iubeşte aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →