Întreaga realitate a fost creată ca rezultat al împrăștierii Luminii care a creat dorința „este din nu este” și apoi a dezvoltat-o. Începând de la Big Bang, dorința s-a înăsprit (s-a accentuat) din ce în ce mai mult și astfel au fost create unde, gaze și materia neînsuflețită (minerală).

Apoi, pe Pământ, au apărut plantele, animalele și omul, cel care a parcurs multe faze de dezvoltare pebtru a putea obține, într-un final, asemănarea cu Creatorul.

Este interesant că Lumina și dorința sunt imprimate în creatură sub două forme: masculină și feminină. Calitățile masculină și feminină, urmând exemplul celor două Parțufim spirituale: Aba (Tata) și Ima (Mama), adică Or Hasadim și Or Hohma, se conectează una cu alta și dau naștere unei noi generații de forme masculin sau feminin.

Conexiunea dintre un bărbat și o femeie este specială, fiindcă, pe de o parte, ei sunt opuși unul altuia iar, pe de altă parte, simt că au scop comun. Scopul spiritual comun îi unește atât de mult, încât acționează împreună și dau naștere la urmași. Din asta este clar de unde provine conceptul de familie și dorința naturală de a trăi în cuplu, de a da naștere și de a-și dezvolta propria continuitate.

Noi suntem cu toții o familie. Nu numai bunici și bunice, tați și mame, cât și copii și așa mai departe, din generație în generație, dar și toți bărbații și toate femeile, în general, sunt o familie, descendenți ai lui Adam și Eva. Este o mare diferență între cele două forme spirituale, bărbatul și femeia.

Ca rezultat al conexiunii noastre, unul cu altul, dăm naștere unui copil numit „suflet”. Când prezentăm această conexiune Creatorului, El îi dă spiritul vieții. În acest suflet, în conexiunea corectă dintre noi, obținem adeziunea cu Creatorul, după cum este scris, „Bărbatul, femeia și Sfințenia (Șhina) dintre ei”.

Cel mai important lucru este să știm că uniunea noastră, unul cu altul, trebuie să fie de dragul construirii unui suflet. Asta înseamnă că fără tovarășii de drum, prietenii, nu putem obține sufletul.

Dacă eu mă conectez cu tovarășul meu de grup prin dorința de primire, atunci dorința de a dărui participă din partea lui și vice-versa, iar dacă din partea lui este dorința de primire, din partea mea este dorința de dăruire. Acționăm totdeauna între noi ca Zahar ve Nekeva (calitatea masculină și calitatea feminină), care există în fiecare creatură.

Cel mai important este faptul că, conexiunea dintre noi trebuie să fie organizată și, ca rezultat, trebuie să dea naștere sufletului. Totdeauna aștept asta de la tovarășul de grup, iar eu să răspund în același fel. Cu fiecare contact, conversație sau muncă comună, construim în fiecare moment sufletele noastre, adică un loc pentru revelarea Creatorului, astfel ca Lumina Superioară să umple dorințele noastre comune de comunicare.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 19/02/2018 – Pregătirea pentru Convenția mondială 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →