Tora, „Exodul” 35:1 – 35:3: Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. În ziua de Şabat să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”

Iniţial, avem de a face cu dorinţa egoistă a omului sau a societăţii.

Tora ne spune că tot ce ne trebuie pentru a ne depăşi ego-ul este să ne adunăm împreună într-un singur întreg. Aşadar, această Paraşa (porţiune a Torei), e numeşte „VaYikahel” (Adunaţi).

Vorbeşte despre strângerea tuturor părţilor separate, distante şi ostile ale sufletului colectiv, care se găsesc în noi toţi şi pe care trebuie să le strângem, ca un puzzle, într-un singur suflet.

Prin conexiunea acestor părţi, începem să le aranjăm sub influenţa Or Makif (Lumina înconjurătorare), caracteristica dăruirii şi iubirii Creatorului. Dacă încercăm să fim ca El, în măsura eforturilor noastre, El ne va influenţa şi ne va ajuta să ne strângem într-o conexiune reciprocă, integrală.

Apoi vom vedea cum caracteristicile noastre reciproce creează ceva întreg, un fel de imagine completă, care în înţelepciunea Cabala se numeşte Parţuf, adică un bloc sau o structură.

Acest Parţuf este compus din Sefiroţi: Hesed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut. În primele şase Sefirot, care simbolizează cele şase zile ale săptămânii, trebuie să muncim la strângerea părţilor separate ale sufletului. Dacă reuşim, atunci Lumina va termina această strângere, lucrând asupra eforturilor noastre din cele şase zile de muncă. Ia apoi nu va mai trebuie să facem ceva, deoarece în ziua a şaptea munca noastră se termină.

Dăm posibilitatea Luminii să termine această sudare dintre noi, în care apoi apare unitatea completă a sufletului, din părţile separate pe care le-am adunat.

Terminăm o săptămână şi începem una nouă. O parte şi apoi o altă parte se strânge şi, în acest fel, adunăm întregul suflet comun. Printr-un număr de astfel de acţiuni obţinem adunarea spirituală a tuturor părţilor, devenind o unitate completă, o imagine a lui Adam (om), care înseamnă Dome (similar Creatorului). Prin asta, obţinem corectarea completă a umanităţii, pe care trebuie să o atingem.

Aşadar Şabat este o zi sfântă, pentru că în această zi acţionează Lumina, ne influenţează eforturile şi le termină. Este ca şi cum noi, prin cele şase zile, creăm munca care trebuie făcută, iar în a şaptea zi Lumina o execută.

Dacă în această a şaptea zi continuăm să muncim, atunci este ca şi cum am fi bucuroşi de această spargere a sufletului lui Adam, pentru că încercăm să facem munca în locul Luminii. Aceasta este cea mai mare violare a întregului sistem al corectării.

În general, noi facem parte din muncă iar Lumina face altă parte din muncă. Dacă facem noi toată munca, aducem o şi mai mare distrugere în sistem şi chiar o şi mai mare respingere a tuturor părţilor pe care le adunăm în timpul săptămânii. În general, este preferabil să nu faci nimic decât să strângi toată săptămână şi să continui chiar şi în a şaptea zi. În acest fel, negăm întreaga metodă de corectare a sistemului şi tot progresul.

Deci, anterior zilei a şapte, este necesar să ne terminăm eforturile, adică să ne oprim în cea de a şasea zi şi să îi dăm posibilitatea Luminii să sudeze toate părţile. Este spus: „Va fi o zi de odihnă pentru voi” În general, omul munceşte şi nu doar se odihneşte. În acest timp, simţim în sfârşit unitatea gradual a celor şase părţi într-un singur întreg şi terminăm corectarea nivelului spiritual prezent. Iar după aceea, corectăm următorul nivel şi tot aşa, săptămână după săptămână.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →