Vederea lumii din grupul de zece

Când un punct din inimă se trezește într-o persoană, ea tânjește după Creator, dar încă nu se simte ca o parte separată a sistemului comun și nu încearcă să se conecteze cu ceilalți. Cu toate acestea, treptat, sub influența luminii reformatoare, persoana începe să simtă nevoia de a se conecta cu ceilalți pentru ca, în cele din urmă, să existe un singur suflet care strălucește în egală măsură pentru fiecare.

Încă trebuie să corectăm percepția cu privire la realitate, deoarece o persoană simte lumea total diferită de vasul său spart. I se pare că toți existăm separat și că lumea este împărțită în multe părți, oarecum legate între ele. Totuși, trebuie să vedeți lumea ca fiind una integrală, adică neconectată de un fel de fire, ci mai degrabă existentă ca un întreg.

Chiar dacă suntem conectați între noi prin dorința de a primi, prin restricție, prin ecran și prin lumina reflectată, ca și cum am fi conectați printr-un fel de conducte, trebuie să existe în continuare o astfel de conexiune între noi, ca și cum nu există nicio limitare în această conexiune prin niște fire individuale. Aceste conducte de legătură trebuie să umple întregul spațiu, ca și cum valurile mării pătrund între noi, conectându-ne fără bariere.

Ne vom transforma apoi într-un singur Kli, așa cum a fost înainte de spargere, dar printr-un număr infinit de ecrane. Atitudinea față de dorința de a primi va fi corectată prin numărul infinit de acte individuale de depășire și vom ajunge la o conexiune integrală și continuă.

Vederea lumii din perspectiva grupului de zece și din perspectiva mea individuală diferă ca și cum percepţia realităţii a fost creată de Creator şi de mine. Văd lumea sub formă de pixeli separați, într-o imagine alb-negru.

Cu cât disting mai mulți pixeli, cu mai multe forme și culori, cu atât mai clară și mai profundă este percepția mea pe toate axele: trecut-prezent-viitor și eu-Creatorul-sufletul comun. Totuși, toate acestea sunt în formă binară, în contrastul dintre lumină și întuneric.

Când vom ajunge mai aproape de starea în care întunericul strălucește ca lumina și lumina și întunericul devin ca un întreg pentru noi, ar trebui să pierdem capacitatea de a vedea orice în vechea percepție, unde totul se bazează pe diferență, pe contrastul dintre negru si alb.

Percepția spirituală a realității depinde însă de cât mă anulez, eliminând diferența dintre lumină și întuneric. Vreau ca întunericul să strălucească ca lumina în simțurile mele, ceea ce este împotriva dorinței mele de a primi. Vreau să mă ridic deasupra ei, astfel încât întunericul să semene cu dorința mea înarmată cu restricție, ecran și lumină reflectată. Apoi ajung la percepția superioară a realității, simțind-o ca și Creatorul. (Minutul 12:45)

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 9/16/19,  Scrierile lui Baal HaSulam, “600,000 de suflete”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: