Este scris: Creatorul a împietrit inima Faraonului, adică dorința egoistă de a ne bucura. Este necesar să o izolezi și să o mărești ca să devină evident cine este dușmanul tău pe calea spre Creator, să-l identifici, apoi să-l schimbi din Faraonul rău, în Creatorul cel bun și, astfel, să ajungi la adeziunea cu forța superioară.

Nu este un servitor mai credincios față de Creator decât Faraonul care este invocat pentru a ne aduce la Creator, ca să putem să distingem între lumină și întuneric, dăruire și primire, dulce și amar. Cu ajutorul Faraonului, noi învățăm cum să ajungem la calitățile Creatorului. Într-un final, Creatorul întărește inima lui Faraon, adică El este în spatele a tot, chiar și a evenimentelor care sunt cele mai neplăcute pentru noi. „Nu este nimeni în afară de El” în întreaga realitate.

Dacă suntem capabili să acceptăm ca toate forțele naturii, toate ființele umane, toate acțiunile ostile și toate gândurile vin de la Creator și noi vrem să ajungem să Îl iubim, apoi noi schimbăm toate aceste mijloace adverse în ajutor.

Noi putem să discernem orice calitate prin contrastul opuselor și nu de la sine. Noi suntem ființe create și trebuie să ne simțim atât pe noi, înșine cât și pe Creator. Distanța dintre aceste două senzații ne dă sentimentul realității.

Cu cât suntem mai diferiți de Creator, cu atât mai profund și mai precis putem să-L revelăm, la un nivel mai interior. Prin urmare, este spus că, cu cât este mai mare o persoană, cu atât mai mare este egoismul ei. Cu cât avansăm mai departe, cu atât mai serioase sunt perturbările pe care le întâmpinăm și, în același timp, coliziunea opuselor ne ajută să ajungem la concluzia că „Nu este nimeni în afară de El”.

Toată munca noastră este în a stabili unicitatea forței superioare, adică că nimic în afara ei nu există. Întreaga lume este cuprinsă din perturbări de la forța care se opune Creatorului, numit „Faraon”. Peste toată această confuzie creată de Faraon, noi putem să stabilim că a fost trimisă de Creator. Atunci toate aceste perturbări sunt învăluite în „Nu este nimeni în afară de El” și noi putem să examinăm acest principiu mai precis, în toate detaliile sale, prin construirea imaginii Creatorului, prin imaginea Faraonului.

Noi nu avem nicio cale să ne apropiem de Creatorul care nu are o imagine. Cu toate acestea, perturbările sunt cele care construiesc imaginea Creatorului în forma inversă pentru noi.1

Faraonul ne induce în confuzie pe parcursul vieților noastre până în ziua în care murim, forțându-ne să credem că datoria noastră este să servim egoismul. Noi nici măcar nu suntem sclavi, ci muncitori voluntari ai lui Faraon, pregătiți să îndeplinim toate ordinele naturii noastre pentru a primi plăcerile în schimb sau cel puțin să evităm suferința. Cu toate acestea, dacă Creatorul vrea să aducă o persoană mai aproape de El, El îi împietrește inima, arătându-i că lucrează pentru forța rea, pentru Faraon, căruia nu-i pasă de bunăstarea persoanei, ci o înșeală pe parcursul vieții sale, pentru ca, într-un final, să o îngroape în pământ. Faraonul se bucură de faptul că noi îi urmăm ordinele.

Cu toate acestea, forța bună se ascunde în spatele celei rele și vrea să ne învețe avantajul luminii deasupra întunericului, arătându-ne prin aceste opuse că este ceva deasupra naturii noastre. Toate acestea sunt pentru ca noi, prin dorințele și eforturile noastre, să descoperim această realitate superioară, lumea spirituală, să o descoperim noi, înșine și să ajungem să recunoaștem forța superioară care este deasupra Faraonului. În acest fel revelăm forma opusă Faraonului, adică Creatorul.

După aceea, noi urmărim că „Nu este nimeni în afară de El”, uitându-ne nu la Faraonul în sine, ci încercând să vedem Creatorul prin el. Las Faraonul să-și joace rolul în fața mea, principalul lucru este că el mă ajută să revelez diverse forme ale atitudinii Creatorului față de mine.

Creatorul este un bine permanent, necondiționat, invariabil pe care nu îl pot vedea. Lumina superioară chiar acum umple toată realitatea, dar cine o vede? Faraonul îmi dă un negativ transparent, prin care eu mă uit la lumină și văd tot felul de imagini. Eu nu voi putea să înțeleg și să disting Creatorul, dacă nu ar fi fost Faraonul.

Cu cât Faraonul devine mai crud, cu atât mai contrastante sunt detaliile în care putem revela Creatorul. Fără Faraon nu este niciun Creator, prin urmare, Creatorul inițial a creat înclinația rea. Atunci când ne uităm la Creator. prin înclinația noastră rea, noi putem vedea tot felul de forme, tipuri de relații, acțiuni și intenții și, cu ajutorul Faraonului, noi putem învăța cum să devenim similari cu Creatorul.2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/24/19, Pesach (Paștele)

1 Minutul 0:20

2 Minutul 28:36

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →