Viaţa există pentru a se întâlni Creaţia şi Creatorul

În întregul sistem general al realităţii sunt doar două lucruri: Creatorul şi fiinţa creată, Lumina superioară şi dorinţa creată de Lumină în Ea Însăşi, ca un punct negru pe care Ea îl dezvoltă. Acest punct s-a dezvoltat până la starea în care simte că există independent, adică precum o fiinţă umană care trăieşte în această lume şi care are propria sa autoritate. A încetat să mai observe că există în interiorul Luminii care o conduce, o face să progreseze şi care lucrează constant cu ea.

Acest punct negru, un om al acestei lumi, nu este conştient că întreaga existenţă a lui – tot ceea ce face, spune, gândeşte, simte sau decide – este determinat de Lumină, de forţa superioară. Noi ne aflăm într-o astfel de ascundere. Iar toată munca noastră este să descoperim această forţă superioară şi să realizăm că acţionează în noi, lăsându-ne fără nicio libertate, cu excepţia unui singur lucru: să ne dorim să descoperim că ne conduce, cum deja se întâmplă cu adevărat, dar se întâmplă fără conștientizarea noastră.

Prin urmare, există două lumi: lumea inferioară, unde noi aparent suntem sub propria noastră autoritate şi lumea superioară unde descoperim că totul vine doar de Sus, de la Lumină, de la Creator. Principalul lucru în această muncă este să descoperim locul unde avem libertatea de alegere şi unde putem, prin ascundere şi revelaţie, să descoperim chiar între acestea libertatea noastră. Numai în acest loc existăm cu adevărat, ca fiinţe create.

În afară de asta, noi suntem sub conducerea completă a Creatorului, fie inconștienți, fie conştienţi. Totuşi, undeva la mijloc, este un punct special unde putem să ne determinăm independența. O putem găsi numai dacă noi căutăm credinţa deasupra raţiunii. Apoi, treptat, este revelată importanța Creatorului, ceea ce este mai mare decât importanța unei persoane.

Acest lucru este revelat de Sus, iar omul începe să simtă, cel puţin uneori, că, Creatorul este mai important pentru el, decât el însuşi şi este dispus să îşi investească toată viaţa şi puterea lui în El. Această senzaţie vine şi pleacă şi iar se întoarce. Această muncă este numită credinţă mai presus de raţiune, dăruire deasupra primirii. Până la urmă, anterior, totul era bazat pe dorinţa de a primi plăcere care i se revelează omului.

Se numeşte „un rege bătrân şi nebun”, însă tot timpul creşte alături de forţa credinţei în opoziţie cu ea, pentru a crea o oportunitate pentru cineva să-şi proclame independența sa ca o linie de mijloc între aceste două forţe.

Implementarea acestei munci este posibilă numai în interiorul grupului, în grupul de zece. Prin urmare, obţinerea garanţiei reciproce, conexiunea în jurul Muntelui Sinai, este o precondiţie necesară pentru primirea de sus a forţei credinţei. 1

Prietenii şi grupul sunt mijloace de a revela Creatorul. Creatorul a spart sufletul comun pentru ca noi să-l asamblăm încă o dată şi să devenim în singur om. Într-adevăr, dacă ne corectăm pe noi înșine vom începe să ne simțim ca o singură structură. La fel cum acum ne uităm la corpul nostru şi percepem fiecare parte a lui ca fiind a noastră, exact în acelaşi mod vom vedea şi vom simți că toată umanitatea este un singur om.

Totuşi, noi asamblăm şi corectăm acest singur om numai cu un singur scop – pentru a revela spiritul vieţii în el, numit Creatorul. În măsura în care conectăm părţile separate, spiritul vieţii începe să intre în ele şi ele prind viaţă. Creatorul însufleţeşte totul. Astfel, munca împreună cu prietenii este mijlocul pentru revelaţia Creatorului şi a adevăratei realităţi.

Noi nu lucrăm direct cu Creatorul. În măsura în care lucrăm cu prietenii şi conectăm organele sufletului comun împreună, Creatorul se îmbracă în ele. 2

Linia dreaptă şi linia stângă nu se anulează între ele. Le pot simţi pe amândouă şi, de asemenea, linia de mijloc care le reconciliază. O dorinţă este în raţiune şi cealaltă este deasupra ei; acestea sunt două senzaţii diferite. Ele nu se amestecă; eu fac o distincţie clară între ele şi pot să trec de la una la cealaltă. Pot măsura una relativ la cealaltă; ambele dorinţe există, însă eu trebuie să decid prin care dintre cele două îmi doresc să mă identific. 3

Prima dată noi trăim numai în această lume, unde totul se petrece în dorinţa de a ne bucura şi nu urcăm la „al doilea etaj”. Apoi apare al doilea etaj în plus de cunoaştere: credinţa deasupra raţiunii. Prin urmare, eu am două opţiuni între care să navighez. Înţeleg când vine vremea să extind primul etaj, pentru a-l lărgi pe cel de-al doilea, dar dasupra lui.

Trăiesc în două lumi. În mine există două dorinţe fără ca acestea să se anuleze între ele: una este în raţiune, în Malchut, iar cealaltă este în credinţă, în Bina.

Noi încă nu simţim această divizare în interiorul nostru, însă ne îndreptăm spre ea. Trebuie să discutăm despre ea şi să încercăm să ne-o imaginăm, la fel cum studiem evenimentele în lumea noastră, pe care la început nu le înţelegem şi simţim. Însă gradual, în procesul acestor exerciţii, căpătăm senzaţiile şi ideile.

Baal HaSulam scrie că nu este nimic în lume ce o persoană nu poate să simtă, inclusiv Creatorul. Până la urmă, forţa superioară există; noi trebuie doar să dezvoltăm o sensibilitate crescătoare spre ea. Totul vine cu experienţa realizată şi obiceiul devine a doua natură. 4

Două lumi există simultan, fără să se anuleze între ele. Raţiunea şi credinţa deasupra raţiunii sunt două programe care acţionează în paralel. Putem să fim în oricare dintre ele şi să le conectăm împreună. Prin urmare, se numeşte credinţă deasupra raţiunii locul (spațiul) unde descoperim diferenţa dintre cele două lumi.

Fiecare nivel îşi are propriul adevăr: adevăr în raţiune şi adevăr deasupra raţiunii, gradul de Malchut şi gradul de Bina, între care existenţa noastră este realizată. Trebuie să creştem Malchut pentru a creşte Bina. Ele se influenţează între ele şi totul este implementat între ele. 5

Trec la un nivel de percepţie diferit, la gradul de Bina, credinţa, şi decid că credinţa este deasupra lui Malchut, deasupra raţiunii. În conformitate cu gradul credinţei eu decid că, Creatorul conduce totul, îmi determină toată existenţa, iar eu încep să fiu ghidat de mintea superioară a credinţei și nu de mintea mea animalică şi de cunoaştere.

Conform raţiunii eu sunt cel mai important şi conform credinţei, Creatorul şi prietenii sunt mai importanţi decât mine. Raţiunea, dorinţa de a mă bucura, va rămâne tot timpul ca linia stânga, împotriva celei drepte şi, exact mulţumita ei, eu voi fi capabil să cresc linia dreaptă, credinţa şi să avansez. Îngerul morţii există până la finala corectare. 6

Lumina a coborât de Sus în jos şi, pe calea ei, deja a construit fiecare punct, a făcut un ”semn” pentru fiecare stare. Ridicându-ne de jos în Sus, noi trebuie să ajungem la acelaşi punct, adică să ne ridicăm de la una dintre ”însemnări” la cealaltă. E ca şi cum am trage la ţintă. Noi trebuie doar să ne aducem rugăciunea în linie cu starea care există în faţa ei. Răspunsul la rugăciune există deja şi, de îndată ce cerem corect, îl vom primi imediat. 7

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/3/18 „Munca în credinţa deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:20
2 Minutul 16:50
3 Minutul 20:20
4 Minutul 24:00
5 Minutul 28:20
6 Minutul 34:00
7 Minutul 53:35

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed