“Ziua Comemorarii Holocaustului: Reflecții asupra noului antisemitism” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ziua Comemorarii Holocaustului: Reflecții asupra noului antisemitism”

Ziua Comemorării Holocaustului este un moment pentru a reflecta asupra trecutului și asupra modului în care circumstanțele moderne demonstrează că spectrul de rău augur al antisemitismului nu a murit pur și simplu odată cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Într-adevăr, supraviețuitorul Holocaustului Manfred Goldberg a declarat recent că rețelele de socializare le-au dat antisemiţilor o putere de propagandă „la care naziștii nu puteau decât să viseze”. Dl Goldberg și-a împărtășit și temerile cu privire la un viitor „sumbru”, fără supraviețuitori care să-și spună poveștile.

În cartea mea Noul antisemitism – Mutația unei uri de lungă durată, am subliniat faptul că antisemitismul este viu și ar trebui să servească drept un semnal de alarmă pentru evreii din întreaga lume. La fel ca domnul Goldberg mulți din comunitatea evreiască au serioase îngrijorări pentru viitor.

De exemplu Steven Spielberg, care a înființat Fundația USC Shoah pentru a păstra memoria Holocaustului și-a exprimat îngrijorarea profundă că genocidul este la fel de posibil astăzi, ca și în timpul erei naziste. „Când ura colectivă se organizează și se industrializează, urmează genocidul. Trebuie să luăm asta mai în serios astăzi decât cred că a trebuit să o luăm într-o generație.”

În trei luni de la venirea lui Hitler la putere în Germania, în 1933 a fost ordonat un boicot la nivel național al întreprinderilor și profesioniștilor evrei. Explicația oficială a naziștilor pentru boicotare a fost că acestea au fost implementate ca o contrareacție la cerințele organizațiilor evreiești din SUA și Marea Britanie care boicotau produsele fabricate în Germania din cauza ascensiunii naziștilor la putere. Această acțiune a legitimat activitatea antievreiască și i-a oferit un sprijin oficial care nu a existat până atunci și a marcat începutul războiului împotriva evreilor, odată cu pătrunderea în conștiința germană a ideologiei antisemite.

Boicoturile naziste au fost însoțite de hărțuirea și vandalizarea afacerilor, oamenilor și instituțiilor evreiești. Boicoturile au fost urmate de un ciclon tot mai mare de acțiuni care au dus la moartea a șase milioane dintre frații noștri. Din acest motiv, este de înțeles că atunci când evreii aud cuvântul „boicot”, acesta încă mai declanșează o reamintire brutală a începuturilor Holocaustului.

Există diferențe între anii 1930 și astăzi, cea majoră fiind existența Statului Israel. Poziția Israelului de astăzi în raport cu evreimea din întreaga lume este similară cu cea a evreilor din Germania din anii 1930: se află în prima linie și suportă greul unui nou război împotriva evreilor. Antisemitismul a fost reambalat sub pretextul antisionismului.

Israelul este o parte intrinsecă a identităţii colective evreieşti şi este perceput ca atare de către naţiunile lumii. Deci, atunci când judecata este pronunțată și pedeapsa este impusă Israelului, aceasta cade asupra întregului colectiv evreiesc și nu numai asupra unei părți individuale. Presiunea din ce în ce mai mare împotriva evreilor și a statului Israel este un semnal de alarmă ca evreii să se unească și să pună întrebări esențiale: Cine suntem noi ca popor? De unde venim? Unde ne îndreptăm?

Poporul evreu este un exemplu unic în umanitate. Faptul că strămoșii noștri proveneau inițial dintr-o mare varietate de medii, uniți peste diferențele lor și au devenit o singură națiune, uniți „ca un singur om cu o singură inimă” ne face unici. Dar această unicitate nu înseamnă că trebuie să privim cu dispreț pe alții; înseamnă că trebuie să-i slujim pe alții folosind înțelepciunea noastră ancestrală pentru beneficiul omenirii. A oferi lumii un exemplu de unitate sub motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este ceea ce națiunile cer în mod subliminal de la noi. Ei simt instinctiv că evreii dețin cheile păcii și prosperității în lume, iar plângerea lor că nu împărtășim aceste chei se manifestă ca antisemitism.

Este de datoria fiecărui evreu să se unească din nou peste diferențele dintre ei. Singurul lucru care va pune capăt noului război împotriva evreilor este ca întregul popor evreu să fie ca unul singur. După cum a scris marele cabalist Rav Yehuda Ashlag despre rolul esențial al națiunii evreiești și despre ceea ce se așteaptă de la noi să îndeplinim:

„Creatorul a spus „Tu vei fi Segula Mea [remediu/virtute] dintre toate popoarele.” Aceasta înseamnă că vei fi leacul Meu și scântei de purificare și curățire a trupului vor trece prin tine peste toate popoarele și natiunile lumii. Națiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru asta și am nevoie de cel puțin o națiune pentru a începe acum, așa că va fi ca un remediu pentru toate națiunile.” Scrierile lui Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă]”

De-a lungul timpului, evreii au abandonat conexiunea unică pe care au cultivat-o cândva și au devenit egocentrici. Cu toate acestea, presiunea globalizării ne forțează din nou spre interdependență, deoarece umanitatea caută o modalitate de a trăi împreună în pace, dar nu poate găsi una. Până când evreii nu vor reînvăța cum să creeze unitate între ei ca înainte, lumea va avea lipsă de acces la cunoștințele despre cum să îndeplinească această necesitate de integrare și va continua să ne învinovățească pentru necazurile ei. Este o presiune crescândă asupra noastră, până când în sfârșit ne vom schimba cursul de acțiune spre coeziune, mai degrabă decât spre scindare.

Nevoia de coeziune este la fel de crucială astăzi ca și în acele vremuri. Evreii trebuie să se angajeze pe o cale comună pentru a deveni din nou un popor unificat și înfloritor, cu dorința de a avea un spirit și o viziune comună. Trebuie să ne lăsăm deoparte impulsurile materiale și temerile noastre de dragul acestei generații și al generațiilor viitoare.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed