Ziua Creatorului

Ziua Creatorului este starea în care un om nu simte nicio lipsă în nimic și e gata să rămână în această stare toată viața și peste, cu o singură condiție: ca el să aibă în permanență dorința de a dărui Creatorului. Și asta, fără niciun răspuns, fără cunoaștere sau vreo compensație, doar să facă ceva bun pentru Creator și nimeni nu va ști, nici Creatorul însuși, că acel om a făcut efort pentru El.

Și modul în care verifică acest lucru este bucuria, o simțire a perfecțiunii. Asta înseamnă că omul este deja la sfârșitul corectării, fiindcă el nu vrea nimic alceva în afara acestui lucru. O astfel de stare este numită „Ziua Creatorului”. Orice om, nu contează unde este el, își poate imagina și poate să se străduiască permanent pentru acest lucru. Altfel, nu va fi numită zi și perfecțiune. (Minutul 5:17)

Nemulțumirea este un obstacol în calea perfecțiunii. Totul se măsoară raportat la om. Modul în care el își evaluează starea este felul în care este starea lui. Să vrei mai mult decât ai deja, este un lux. La uma urmelor, rezultă că ești nemulțumit de ce ai primit de la Creator. Acesta este un obstacol uriaș care stă în calea fiecăruia către perfecțiune.

De fapt, noi suntem într-o stare ideală, la sfârșitul corectării, în centrul tuturor Lumilor Superioare, în Lumea Infinitului. Toate schimbările apar numai în interiorul omului. Astfel, dacă el consideră condiția lui ca fiind una perfectă, atunci el este deja pe scara spirituală, într-o stare spirituală.

De aceea, totul depinde numai de noi. Noi nu ar trebui să așteptăm ca ceva să vină de Sus. Putem doar să cerem corectarea noastră; nu sunt de așteptat schimbări Sus, în afara noastră. Este doar necesar să decideți în fiecare stare că sunteți în perfecțiune și că nu vreți nimic pentru voi, în afară de a dărui cât de mult puteți. Trebuie să aspirăm la o astfel de stare, pentru că ea este adevărul. (Minutul 8:25)

Odată ce omul simte că, Creatorul nu este bun cu ființele create, începe să se certe cu El, să-L acuze, chiar să-L urască. De aceea, trebuie să ne străduim în fiecare moment, cu toată puterea, să vedem lumea ca fiind bună, ființele create în stări bune, Creatorul dăruindu-le binecuvântări și să fim în stare să justificăm acțiunile Lui, chiar și în toate situațiile care par nepotrivite unei Guvernanțe bune.

Trebuie să încercăm să vedem lumea așa cum apare ea în ochii Creatorului și nu în percepția noastră stricată. Între timp, totul ne este iertat dar, mai târziu, vom vedea că este o mare crimă să condamni Guvernanța Creatorului. Trebuie întotdeauna să vă străduiți să fiți spirite înalte cât se poate de mult, altfel îl blestemați pe Creator întărindu-vă inima cu egoism.

Întâi de toate este necesar să ne decidem că, Creatorul este bun și face bine și întreaga lume este în stare perfectă și că noi o condamnăm numai în măsura corupției noastre. (Minutul 3:30)

Dacă Creatorul se îndepărtează de om, atunci dispare toată dorința de a munci pentru Creator. Asta înseamnă că, „Creatorul și-a întors spatele” la om. Deci, fața Creatorului este dorința Lui de a face bine ființei create, iar spatele Lui înseamnă exact opusul. Creatorul arată intenționat omului spatele Său, pentru ca el sau ea să aspire la alipirea la Creator și să nu mai vrea să rămână într-o stare de degradare. Rezultă că fața Creatorului este ascunsă în partea din spate.

Trebuie ca noi permanent să întoarcem partea din spate a Creatorului în partea din față și, astfel, să obținem alipirea de El. Cel de Sus ne arată întotdeauna partea sa opusă dacă suntem gata să o acceptăm, iar noi ridicăm partea Lui din spate la înălțimea celei din față și, astfel, ne alipim Lui.

Din acest motiv urcăm împreună cu AHAP al Celui Superior. Cel Superior pune AHAP-ul său în noi și noi vedem cealaltă față a Lui. Și dacă nu înțelegem asta și încercăm să vedem în ea fața Celui de Sus atunci, în acest fel, ne ridicăm împreună cu partea Lui din spate.

În acest fel, folosim de fiecare dată acest lift: Cel de Sus coboară la noi și noi urcăm cu El, El coboară, noi urcăm – ca o urcare în zig zag. (Minutul 21:00)

Dacă nu ar fi întunericul, nu am avea nici cea mai mică șansă să obținem Creatorul. Trebuie să înțelegem și să apreciem asta și să nu ne ascundem de întuneric, ci să schimbăm întunericul în Lumină. Din toate formele de întuneric omul trebuie să vadă cum să adere la Creator. El nu trebuie să neglijeze întunericul, fiindcă toată Creația este întuneric. Întunericul este Creația.

Toate formele sunt în litere, care sunt negre. Și culoarea albă nu adaugă nimic, doar sporește întunericul, literele negre. De aceea, este necesar să ne ajutăm reciproc să menținem spiritul în grup și să continuăm între noi garantarea și susținerea reciprocă. Și în timpul întunericului, acceptând întunericul ca Lumină, se verifică în ce măsură suntem în starea de dăruire reciprocă și dăruire către Creator.

Ecran este atunci când nu-mi pasă în ce formă sunt și când lucrul principal pentru mine este să dăruiesc. Gradul meu este măsurat față de treapta cea mai de jos, de adâncimea dorinței de care sunt capabil pentru a mă scufunda în intuneric, astfel ca, începând de la această stare, să pot să încep să dăruiesc. (Minutul 27:10)

Greșeala obișnuită a începătorilor este de a cere cunoaștere, sentiment bun, umplere, deoarece ei cred că toate acestea ar trebui să fie în Lumea Spirituală. Ei așteaptă ca Lumina să vină și să umple Kelim obișnuite (vasele egoiste). Dar acest lucru nu este corect. Trebuie doar să cerem să rămânem în aceeași stare, așa cum este ea, dar să primim corectarea care ne permite să percepem această stare ca fiind una perfectă.

Aceasta înseamnă că suntem în credință deasupra rațiunii. Tot ceea ce am primit a venit de la Creator și, după ce am primit o corectare, înțelegem că acesta este cel mai bun lucru care poate fi. Dorințele noastre egoiste obișnuite nu vor fi umplute dar, deasupra lor, dorim să rămânem în credință. (Minutul 32:52)

Din Lecția zilnică de Cabala 3/08/18 – Topic: „Privind deasupra rațiunii” (Tiș)

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: