Cinci zeci de ani au trecut de la eliberarea Ierusalimului. Atunci de ce orașul este încă “în lanțuri”?

Chiar și la 50 de ani de la eiberarea Ierusalimului, totuși este așa cum a fost tot timpul, centrul lumii. Există o tensiune între Israel și Turcia, de la chemarea lui Erdagan la musulmani, pentru a vizită moscheea Al-Aqsa în mase, pentru a sprijini lupta palestinienilor și a nu permite Ierusalimului să devină capitala statului evreiesc.

Sugestia președintelui american, Donald Trump, de a muta ambasada Americană din Tel Aviv în Ierusalim, ar putea submina deja scuturatul simț al siguranței chiar și mai mult. Orașul, care este sfânt celor trei religii și în a cui inimă este localizat Zidul Plângerii, a fost și încă este o dispută teritorială.

Există aceia care consideră victoria câștigată în cele Șase Zile de Război că fiind faza finală a reîntoarcerii acasă a națiunii Israel și există aceia care o văd ca pe începutul unei tragedii politice a Statului Israel.

Totuși, în momentul adevărului, am fost cu toții profund mișcați și cu ochii plini de lacrimi când toată lumea a simțit o mare ușurare atunci când am primit dovada că, într-adevăr, ne putem proteja, ceea ce a fost un dubiu până la război.

Numai când simțim o amenințare din afară noi devenim un pic mai apropiați între noi; uităm de toate diferențele noastre și căutăm un adăpost care ne poate uni, ca o turmă de oi care scapă de lup. Însă, așa este formată o națiune. În modul acesta este primit un vis din cenușă; nu așa ar trebui să se comporte un popor ales.

Nimic nu este rezolvat prin mânuirea unei baghete magice. Experiența noastră practică dovedește că nicio decizie politică, nicio viață sub presiunea constantă nu poate fi remediul pentru națiunea Israel.

Situația insuportabilă în care trăim astăzi, sub presiunile nesfârșite din interior și din afara granițelor statului, inclusiv creșterea anti-semitismului, ne pune în fața faptului că soluția este în altă parte. Se află în acțiunile exterioare în timp ce societatea este profund divizată, însă, întâi de toate, în corecția relațiilor dintre noi.

Nu vom putea să stabilim un sistem sănătos al relațiilor reciproce ca națiune sau un stat, decât dacă vindecăm întâi conexiunile reciproce dintre noi. Aceasta este legea naturii care lucrează asupra națiuni Israel; “Iubeste-ți aproapele că pe tine însuți” este prima lege. Numai după ce o îndeplinim, vom putea să ajungem la pace cu toți dușmanii noștri din afară.

Filed under: Criza, globalizare, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →