La inceputul drumului spiritual, oamenii nu sunt inca obisnuiti sa distinga ceea ce li se intampla. Senzatia curenta este adevar pentru ei. Ei nu sunt capabili sa se uite dinafara la ei insisi si sa discearna influentele externe care vin de la Creator. Ei inca nu vad peretii „laboratorului” in care se afla.

Cand omul este pe partea vointei de bucurie, automat reactioneaza la ceea ce se intampla: el sare sa se bucure, sau invers, cade in melancolie. Este ingropat sub starile egoismului sau.

Insa, daca lucreaza la el insusi in unitate cu grupul, el se instraineaza tot mai mult de dorintele lui proprii si dobandeste oportunitatea sa analizeze: care sunt cauzele starilor sale, cum se relationeaza la grup, la studiu si la Creator? In loc sa se simta ca un animal testat, el schimba partea cu cea a Creatorului care ii arata ce face El cu el.

Aceasta da posibilitatea persoanei sa devina umana, sa se ridice peste nivelul de vietuitor al dorintei la nivelul uman al acesteia. Omul intelege acum ca scopul starilor neplacute, in care este stors de energie, este ca Lumina si aspiratia sa-i atraga atentia catre Sursa, catre Creator.

De ce ii trimite Creatorul aceste stari? Pentru ca omul sa fie atras mai aproape de Creator printr-o cerinta. Este singurul mod prin care El ma poate trezi. Senzatiile de placere ma forteaza sa uit de El, pe cand golul interior, din contra, imi ridica intrebari. Cand sunt tratat prost vreau sa stiu de ce, dar cand sunt tratat bine, n-am nicio grija pe lume de ce ma simt asa.

De aceea sunt trezit prin probleme si de asta data trebuie sa inteleg ca acestea sunt apeluri de la Creator. Este modul Lui de a-mi arata ca depind de El, ma cheama la El pentru a merge impreuna, mai departe, impotriva Faraonului.

Asta este cand incep sa realizez ca nu este niciun rau si sunt recunoscator pentru „rau” ca si pentru bine, chiar mai mult, fiindca precis ma ajuta sa inaintez, sa vin mai aproape de Cel de Sus si sa cer de la El corectie. Daca un om are o pozitie corecta in evaluarea starii sale, daca isi foloseste senzatiile ca obiect de analiza, atunci el dobandeste credinta deasupra ratiunii, care totdeauna ii va permite sa mearga mai departe.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/25/10. „Arata-mi cinstea ta”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Stiinta | Add Comment →