Imaginea acestei lumi trebuie sa fie ultima, pe parcursul intregului proces al avansarii noastre spirituale, pana la Lumea Infinitului. Corectia noastra este posibila numai cu conditia ca noi sa percepem realitatea acestui grad, cel mai de jos, lumea noastra.

Noi trebuie sa atingem in permanenta radacini care sunt mai sus de imaginea lumii noastre, pe care o percepem acum. Aceasta imagine nu se schimba, ci doar faptul ca radacinile sale devin mai sus sau mai adanc, in sensul ca vom atinge Creatorul (radacina dorintelor noastre) intr-o masura mai mare.

Imaginea pe care o vedem acum este doar ramura Lui, care este descrisa de dorintele noastre, pe fondul dorintelor Lui. Lumea este imaginea dorintelor noastre (sau calitati) neasemanatoare Lui.

Prin procesul de atingere, limbajul nostru nu se schimba, pentru ca nici imaginea lumii, celei mai de jos nu se schimba. Vorbim aceleasi cuvinte, indiferent daca suntem pe primul nivel, la mijloc, sau la sfarsitul drumului. Kabalistii nu au nici o alta posibilitate de comunicare cu altii, in afara de „limbajul ramurilor.”

Cel mai mic grad este acelasi pentru toata lumea, iar conexiunea de la ramura la radacina se extinde de la Lumea Infinitului, prin aceeasi linie pe care vom continua de la o lume la alta, prin toate cele 125 de nivele si in toate cele 613 dorinte.

Astfel, putem vorbi despre orice dorinta de pe oricare din cele 125 de niveluri, luand numele corespunzator ramurii din aceasta lume. Acesta este motivul pentru care Kabalistii au ales „limbajul ramurilor” – pentru ca acesta ramane invariabil de-a lungul intregii avansari spirituale. Este un limbaj perfect, si daca vom cunoaste legatura intre radacina si ramura, vom fi in stare sa o intelegem.

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta | Add Comment →