Baal HaSulam, „Arvut (Garanţie reciprocă)” articolul 26: Ţineţi cont că aceste lucruri sunt evidente oricărei persoane educate, în invitaţia pe care Creatorul a trimis-o Israelului prin Moise, înainte de primirea Torei.

Este aşa cum a fost scris (Exodul 19:5), „Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu, dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales; că al Meu este tot pământul; Îmi veţi fi un regat de preoţi şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel.

Şi venind, Moise a chemat pe bătrânii poporului şi le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul. Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: „Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!” Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul.

Trebuie ca tot poporul lui Israel să îndeplinească promisiune dată Creatorului sau măcar o parte din el?

Creatorul a promis că El va garanta o relaţie specială cu El, numită legământ, atâta timp cât păstrăm condiţiile Lui. Creatorul a spus că El a ales poporul nostru dintre toate popoarele, iar noi trebuie să devenim asta, fie că vrem sau nu vrem ceea ce a decis Creatorul.

99,9% dintre noi au refuzat să devină poporul ales, un popor special. Cine are nevoie de asta? Am suferit destul de-a lungul istoriei. Oricine poate confirma că acest legământ nu ne-a adus nimic bun; cel puţin, aşa ni se pare până acum. Dar legământul a fost decis de sus, iar noi trebuie să îl acceptăm; nu avem ce discuta aici.

Creatorul spune, „…dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales”, adică trebuie să devenim o legătură de tranziţie între puterea superioară şi toată umanitatea, pentru a transmite conducerea superioară către lume.

„Pentru că tot pământul este al Meu”, toată creaţia, toată dorinţa de a primi care a fost creată este sub controlul puterii superioare. Totuşi, Creatorul vrea să treacă controlul către poporul Israel, care a fost ales de El pentru acest rol. Creatorul ne-a ales, iar noi trebuie să preluăm controlul asupra dorinţei noastre egoiste.

„Şi Îmi veţi fi un regat de preoţi”, adică veţi îndeplini această muncă. Iar munca constă în a transfera toată scânteile de dăruire către toţi oamenii, pentru ca toţi să ajungă la dăruire şi să îl descopere în ea pe Creator, „pentru că Mă vor cunoaşte cu toţi, de la cel mai mic la cel mai mare” (Ieremia 31:33). Prin această muncă, devenim „o naţiune sfântă”.

„Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel.” Adică, fiecare a primit ordinul de la Creator, nu personal ci prin punctul din inimă care este numit Moise; au auzit vocea Creatorului nu în mod direct, în deplină cunoaştere şi simţire, ci printr-un emisar.

Moise a transmis această poruncă către fiii lui Israel. Toată lumea ştie din Tora că lui Moise i-a fost dificil să îndeplinească această misiune şi să obţină consimţământul poporului. Dar în cele din urmă, poporul a fost de acord să lucreze împreună ca un singur om, şi au proclamat, „Toate câte a zis Domnul, le vom face,” iar apoi, Moise a transmis cuvintele poporului către Domnul.

Asta înseamnă că există deja în rădăcinile noastre o înţelegere reciprocă. Ea acţionează şi lucrează chiar dacă noi nu o simţim. Acum, nimeni nu cere să primească şi să semneze din nou un legământ, ci numai să îl reînoiască conform cu nivelul nostru de dezvoltare de astăzi.

Chiar dacă noi am rupt această conexiune din partea noastră, acest lucru nu diminuează conexiunea noastră cu puterea superioară şi dintre noi. A apărut doar o mare cădere care ne dă posibilitatea să descoperim tot răul în noi, pentru a-l putea corecta şi a-l sanctifica, adică să putem să ajungem la nivelul de dăruire de dragul dăruirii şi chiar la nivelul de primire de dragul dăruirii. Asta trebuie să facă poporul Israel.

Din Lecţia Zilnică de Cabala din 19.10.2015, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→