Tag Archives: An nou

An nou, noi orizonturi

Întrebare: Cum ar trebui să începem anul nou?

Răspuns: Ar trebui să începem anul nou cu recunoaşterea faptului că avem oportunitatea de a deveni egali cu Creatorul, adică să ne raportăm la El la fel cu El se raportează la noi. Totuşi, mai întâi trebuie să descoperim cum El se raportează la noi cu iubire şi dăruire absolută, iar tu trebuie să dezvolţi acelaşi lucru în tine.

Totuşi, nu îl simţi pe Creator, nu îl cunoşti. În momentul în care începi să Îl inventezi, vei crea o altă religie şi avem deja destule religii în lume.

Conform cu înţelepciunea Cabala, avem toate mijloacele pentru a-l obţine pe Creator. Ca un puzzle, dacă foloseşti tot ce ţi s-a dat în mod corect, vei semăna în totalitate Creatorului.

De fapt, Creatorul a creat această lume într-o stare de totală distrugere şi divizare. Dacă aranjezi asta, nu vei deveni doar egal cu El, dar îi vei semăna Lui în adâncime, şi astfel vei obţine aceeaşi stare, acelaşi gând, acelaşi scop, acelaşi punct de plecare de unde El a început.

Vei obţine întreagă adâncime a gândului Lui şi, ca rezultat, îl vei obţine şi pe Creator într-o oarecare măsură. Cabaliştii nu ne spun ce va veni în viitor. Când vom atinge acel punct, veţi vedea voi înşivă.

De aceea, pentru noi, anul nou, Roş HaŞana, este cu adevărat un pas către un nou orizont.

Din emisiunea de pe Kab TV Roş HaŞana din 06.08.2015

Succes pentru Anul nostru Nou

Pentru mulți dintre noi acest an nu a fost ca ceilalți și asta din toate punctele de vedere. Am fost marcați de drame, precum copiii noștri răpiți și omorâți, apoi operațiunea Marginea de protecție cu lacrimile sale, sirenele sale și valul de solidaritate fără precedent și în final, reapariția antisemitismului în Franța. Această vară a fost un adevărat șoc, o trezire excelentă în această minunată perioadă a lunii Elul. În acest an, nu vom lua aceleași hotărâri, nici nu vom dori lucruri obișnuite, în acest an 5775 dorim ca poporul nostru să se unească dincolo de divergențe, de diferențe, dorim ca Israel să fie puternic și să-și asume rolul său de popor ales, dorim să trăim liberi în țara noastră, fără ca apropiații noștri rămași în străinătate să-și facă griji și să trăiască în teamă. Dorim să formăm o singură familie, ca un singur om într-o singură inimă!

Elul, o lună sub semnul întrebării

Ce poate fi mai firesc decât să se facă bilanțul vieții o dată pe an; este momentul de a vedea dacă ne-am ținut promisiunile, am realizat visele noastre, planurile de carieră, etc. Acest examen de conștiință ne conduce, desigur, a cere iertare apropiaților, colegilor, chiar și străinilor pe care i-am rănit cu remarci deplasate.

Această abordare clasică este legitimă, dar pentru ce să facem un bilanț al vieții noastre, cui dăm explicații, și mai ales, ce se așteaptă de la noi pentru ca să facem în fiecare an un examen de conștiință?

Această provocare implică o responsabilitate care ne revine, un rol de jucat și, în caz contrar, un sentiment de culpabilitate și rușine care ne împinge să cerem iertare. Dacă poporul Israel este poporul ales, ales de Dumnezeu, acest lucru nu este un capriciu, ci un rol i-a fost încredințat: să fie lumină pentru națiuni. În luna Elul examinăm dacă am înțeles rolul nostru și exemplul este istoria profetului Iona.

La aceea vreme trebuia să meargă într-o misiune la Ninive, lucru pe care l-a refuzat și a preferat să fugă. Știm cu toții că este imposibil să scapi de Providență, destinul nostru ne atrage mereu și Iona, ca noi astăzi, trebuie să fie această lumină pe care o pretind națiunile. Îndeplinind misiunea sa, Iona aduce prosperitate, abundență și pace în lume, aceeași misiune ne revine nouă.

Desigur, nu suntem aruncați dintr-o barcă, nici înghițiți de un pește mare pentru a înțelege ceea ce se așteaptă de la noi. În zilele noastre este rău, este un destin colectiv, evreii sunt amenințați în întreaga lume, antisemitismul bate la poarta Europei și Statelor Unite fără rușine. În Israel, amenințarea răsună la frontierele noastre și chiar dacă armata noastră este puternică și eficientă, neliniștea este acolo, amărăciunea că orice am face, nu putem să trăim în pace.