Tag Archives: Avraam

Omul într-o lume globală

Cabala, Michael LaitmanÎntrebare: Ce este o lume globală?

Răspuns: Aceasta este lumea noastră în toate modurile posibile de conectare cu ea însăși. Noi trebuie să o cercetăm pentru a simți natura ei universală, să ne simțim ca parte din ea, să devenim ca ea și să ne transformăm într-un component folositor ei.

Întrebare: Pentru ce are un om simplu nevoie de asta?

Răspuns: Pentru a deveni o parte a lumii. Fără asta, nu-ți vei îndeplini misiunea și, mai devreme sau mai târziu legile stricte ale naturii te vor aduce la asta pe calea suferinței.

Mai întâi de toate, este nevoie să fii folositor societății fiindcă ești o parte din ea și nu poți să scapi de asta. În societate trebuie să prevaleze înțelegerea deplină că lumea este integrală și fiecare parte din ea este absolut dependentă de cealaltă. Asta obligă pe fiecare să fie implicat în educația integrală, în înțelepciunea conexiunii, fiindcă altfel nu va obține nimic de la societate.

În plus, dacă nu vrei să participi la asta, atunci vei merge în afara cadrului societății. Vei face ceea ce vrei dar, nimeni nu te va servi și nimeni nu te va ajuta cu nimic. Prin lipsa ta de participare îți lipești o etichetă de respingere.

Din KabTv „Conversații cu Michael Laitman” 13/05/2013

Avraam este proprietatea de dăruire

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

O mulțime de întrebări despre Înțelepciunea Cabala

Intelepciunea Cabala

Intelepciunea Cabala

Întrebare: Este Înțelepciunea Cabala o înțelepciune secretă sau un studiu practic?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala este un studiu practic. Este un secret pentru cei care nu se preocupa cu ea, și se dezvăluie celor care se ocupă cu ea.

Întrebare: De ce are nevoie cineva de Înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Dacă o persoană crede că nu are nevoie de ea, este un semn că nu are nevoie de ea, și invers. Poate fi și o a treia posibilitate. Caută, și vei găsi ce este, și atunci vei înțelege dacă ai nevoie de ea sau nu.

Întrebare: Este discuția în cerc o nouă formă de studiu?

Răspuns: Cercul este cea mai veche formă de studiu pentru cei care doresc să se asemene Creatorului. Abraham a folosit-o pe timpul lui, când i-a învățat pe urmașii lui. Acesta este motivul pentru care este singurul fel în care Înțelepciunea Cabala poate fi însușita și studiată.

Întrebare: Câte lumi există?

Răspuns: Există un număr infinit de lumi! Fiecare stare spirituală se numește lume.

Întrebare: Ce este scară dorințelor?

Răspuns: Dorințele noastre cresc încontinuu, iar noi trebuie să le aranjăm sub formă unei scări pe care noi doar putem urca, astfel simțind că avansam.

Din „Conversatii cu Michael Laitman”, KabTV, 13/05/15

Paştele este o sărbătoare care este mereu cu tine

Pentru a ajunge în starea de „Pesah”, trebuie să obținem un astfel de nivel de dezvoltare, la care nu putem să lucrăm cu egoul, trebuie să ne ridicăm peste el.

Izbucnirea egoului a avut loc prima oară în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era în număr foarte mare, un preot din Babilon, Avraam, a descoperit sistemul ridicării deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaan, actualul Israel. Avraam i-a învățat pe adepții săi ce înseamnă să-i iubești pe ceilalți, să te ridici peste ego, să treci constant peste egoul tău – Pesah (de la cuvântul a trece – pasah).

Egoul nostru crește constant și noi creștem peste el acoperindu-l prin legea „iubirea acoperă toate defectele”. Defectele rămân dar, mai mare decât ele – peste ura imensă – apare între noi marea iubire.

Noi nu ne ascundem ura, nu ne e rușine de ea, fiindcă înțelegem că ea vine din natura noastră umană, iar misiunea noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va da oportunitatea de a acoperi ura cu iubire.

Atunci vom fi într-o stare permanentă de urcare spirituală. Totuși, ura va determina gradul de înălțime al iubirii cu care o vom acoperi.

Rezultă că putem crește constant adică, fiecare tranziție de la stare la stare va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTv „Conversații despre Pesah” din 18/03/2015

Ca un mănunchi de trestii – Vorbind la plural, partea 6

CAPITOLUL 9 Vorbind la plural

DE CE TREBUIE SĂ FORMĂM O SOCIETATE CARE TRÂMBIȚEAZĂ COEZIUNEA?

În capitolul 1, am discutat despre conceptul de ”echivalenţă de formă”, spunând că, dacă eşti similar cu ceva, atunci poţi să percepi acel lucru, să te identifici cu el şi să-l revelezi. Putem înţelege acest concept mai uşor, dacă analizăm modul de funcţionare al unui radio. Un asemenea aparat poate recepţiona unde, doar atunci când generează unde identice cu cele primite. În mod asemănător şi noi detectăm lucrurile care în aparenţă, există în afara noastră – dar doar în concordanţă cu ceea ce am creat în interior. În acest fel Îl descoperim pe Creator, calitatea dăruirii, alcătuind în interiorul nostru această calitate, descoperind-o astfel şi în afara noastră.

Tocmai acest principiu, al ”echivalenţei de formă”, a fost acela care a făcut ca metoda lui Abraham să aibă succes. Grupul lui Abraham a creat această calitate între membrii săi, care au descoperit astfel pe Creator. Adică, trecând de la ”eu” la ”noi”, ei au descoperit ”unul”, pe Creator, singura realitate care există.

În lumea de astăzi, realizarea coeziunii sociale este de o importanţă crucială pentru supravieţuirea noastră. Am putea considera revelarea Creatorului ca fiind auxiliară, dacă El nu ar reprezenta calitatea dăruirii, o trăsătură fără de care nu am putea nicicând dobândi unitatea şi nici nu am putea repara ruptura globală care ameninţă să arunce lumea într-o confruntare globală. De aceea este vital să grăbim diseminarea metodei lui Abraham de dobândire a unităţii prin echivalenţa de formă.

Pentru a face asta, trebuie în primul rând, să abandonăm o credinţă înrădăcinată în societatea noastră – ideea că avem ”liberă alegere”. Ştiinţa ne arată că nu există aşa ceva, sau cel puţin, nu în sensul perceput de noi – că putem face tot ceea ce dorim, după propria noastră alegere. În ultimii ani, datele strânse au dovedit dependenţa noastră faţă de societatea în care trăim. Aceste studii arată că de societate depinde nu numai subzistenţa noastră, ci şi gândurile, aspiraţiile şi şansele noastre de succes în viaţă. De fapt, însăşi definiţia succesului este doar un capriciu al societăţii. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, sănătatea noastră fizică este în mod semnificativ, afectată de către societate.

În 10 septembrie 2009, New York Times a publicat un articol intitulat, ”Prietenii tăi sunt aceia care te îngraşă?” de Clive Thompson.227 În articol, Thompson descrie un experiment fascinant desfăşurat în Framingham, Massachusetts. În experiment – publicat ulterior într-o carte extrem de apreciată, Conectaţi: Surprinzătoarea putere a reţelelor noastre sociale şi modul în care acestea ne definesc vieţile – Cum îţi influenţează prietenii prietenilor prietenilor tăi tot ceea ce simţi, gândeşti şi faci – au fost documentate şi înregistrate periodic vieţile a 15000 de oameni, pe parcursul a mai mult de cincizeci de ani. Analiza profesorilor Nicholas Christakis şi James Fowler, asupra acestor date, a condus la descoperirea uluitoare a faptului că ne influenţăm unii pe alţii, la toate nivelurile – fizic, emoţional şi mental – şi că ideile pot fi tot la fel de contagioase precum viruşii.

Christakis şi Fowler au descoperit că exista o reţea de relaţii între mai mult de 5000 de participanţi la studiu. Ei au mai aflat că oamenii erau afectaţi unii de ceilalţi, în cadrul acestei reţele. ”Analizând datele Framingham” a scris Thompson, ”Christakis şi Fowler spun că, pentru prima dată, au descoperit dovezi solide în sprijinul puternicii teorii din epidemiologie, conform căreia obiceiurile bune – cum ar fi renunţarea la fumat, sau a rămâne suplu, sau a fi fericit – trec de la un prieten la altul, aproape la fel ca şi viruşii extrem de contagioşi. Datele sugerează că participanţii experimentului Framingham, şi-au influenţat sănătatea unii altora, doar socializând. Acelaşi lucru era adevărat şi în cazul obiceiurilor proaste – grupuri de prieteni păreau că se ”infectează” unele pe altele cu obezitate, nefericire şi fumat. Se pare că a-ţi păstra sănătatea nu depinde doar de genele tale şi de dietă. Sănătatea este şi ea, în parte, un produs al apropierii de alţi oameni sănătoşi.”228

Încă şi mai surpinzătoare a fost descoperirea cercetătorilor că aceste infectări pot ”sări” peste conexiuni. Ei au descoperit că oamenii se pot influenţa unii pe alţii, chiar dacă nu se cunoşteau! Mai mult, Christakis şi Fowler au găsit dovezi că aceste efecte se manifestă chiar şi la trei niveluri distanţă (prietenul unui prieten al unui prieten). Cu cuvintele lui Thompson, ”Când un locuitor din Framingham devenea obez, prietenii lui, sau ai ei, puteau deveni la rândul lor obezi, cu o probabilitate de 57%. Ceea ce este uluitor…procesul pare că sare peste verigi. Un locuitor din Framingham era cu 20% mai predispus să devină obez, dacă un prieten al unui prieten devenea obez – chiar dacă prietenul de legătură nu se îngrăşa nici măcar un gram. Mai mult, riscul de obezitate creştea cu aproximativ 10%, dacă un prieten al unui prieten al unui prieten creştea în greutate.”229

Citându-l pe profesorul Christakis, Thompson a scris, ”Într-un anume sens, vom putea începe să explicăm emoţiile umane cum ar fi fericirea, în acelaşi mod în care studiem strechea unui taur. Nu-l întrebi pe taur, ”De ce alergi spre dreapta?” Răspunsul este acela că întreaga turmă goneşte spre stânga.”230

Există însă mai multă contagiune socială decât aceea produsă de supravegherea greutăţii sau de suferinţele inimii. Într-o prelegere din cadrul TED, prof. Christakis a explicat că vieţile noastre sociale şi prin urmare – judecând după paragraful anterior – o mare parte din vieţile noastre fizice, depind de calitatea şi forţa reţelelor noastre sociale, precum şi de ceea ce curge prin venele acelor reţele. Cu cuvintele sale, ”Formăm reţele sociale, pentru că beneficiile unei vieţi conectate întrec cu mult costurile acesteia. Dacă întotdeauna m-aş comporta violent faţă de tine … sau te-aş supăra … tu ai putea să tai legăturile cu mine şi reţeaua s-ar dezintegra. Aşa încât împrăştierea lucrurilor bune şi valoroase este absolut necesară în menţinerea şi hrănirea reţelelor sociale. În mod reciproc, reţelele sociale sunt necesare pentru dispersarea lucrurilor bune şi valoroase, cum ar fi dragostea şi bunătatea, fericirea şi altruismul şi ideile. …Consider că reţelele sociale sunt în mod fundamental legate de bunătate şi ceea ce cred este că lumea are nevoie în acest moment de tot mai multe conexiuni.”231

Noi nu suntem însă afectaţi doar de oamenii care ne înconjoară. Suntem afectaţi în mod semnificativ, de mass-media, de politica naţională dar şi internaţională, de economie. În Lumea instabilă: Cum ne schimbă vieţile globalizarea, renumitul sociolog Anthony Giddens exprimă succint, dar cu mare acurateţe, conectarea noastră, care ne umple de consternare: ”De bine de rău, suntem propulsaţi într-o ordine globală, pe care nimeni nu o înţelege pe deplin, dar care îşi face simţite efectele, asupra tuturor oamenilor”.232

În ultimii ani, lumea corporatistă a prins din zbor această noţiune, astfel încât internetul s-a umplut de cursuri şi traininguri care vor să profite de noul trend: contagiunea socială. În cartea sa, Homo Imitans: Arta infecţiei sociale: Schimbarea virală în acţiune, Dr. Leandro Herrero, psihiatru şi consultant în conducerea afacerilor, face un sumar abil al naturii umane, cu privire la influenţa mediului social asupra acesteia: ”Noi suntem nişte simple maşini de copiat, complexe, din punct de vedere intelectual, elegante din punct de vedere raţional şi extrem de instruite.”233 Şi, pentru a-şi completa ironia la adresa meritelor naturii umane, el scrie, ”Firele care alcătuiesc bogata tapiserie de comportamente ale lui Homo Sapiens, sunt formate din imitaţie şi influenţă.”234

Problema nu se găseşte însă în comportamentul nostru faţă de ceilalţi sau faţă de planeta noastră, deşi nu ne putem mândri nici cu modul în care ne purtăm cu Pământul Mamă şi nici între noi. De fapt, acest comportament este un simptom al unei schimbări mai adânci, o izbucnire de egoism la nivelul vorbitor al dorinţei, pentru care nimeni nu deţine soluţia.

Există însă mulţi oameni care au înţeles deja, că schimbarea trebuie să vină din interiorul nostru. Pascal Lamy, director general al OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), a afirmat că, ”Adevărata provocare a zilelelor noastre, este de a ne schimba modul de gândire – nu doar sistemele, instituţiile sau politicile noastre. Avem nevoie de imaginaţie pentru a surprinde imensa oportunitate – şi provocare – a lumii interconectate pe care am creat-o. …Viitorul constă dintr-o globalizare şi mai accentuată, nu una redusă, din şi mai multă cooperare, interacţiune între oameni şi culturi şi o împărţire mai largă a resposabilităţilor şi câştigurilor. Astăzi avem nevoie de unitate în diversitatea noastră globală.”235

Lamy are într-adevăr dreptate, în multe privinţe. În anii recenţi, oamenii de ştiinţă din domeniul neurologiei au făcut senzaţie prin descoperirea, relativ nouă, a neuronilor-oglindă. Pe scurt, neuronii-oglindă sunt celule localizate într-o regiune cuprinsă între lobii prefrontal şi motor ai creierului şi sunt implicaţi în pregătirea şi executarea mişcărilor membrelor. În plus, conform unui articol publicat în Psihologia astăzi, ei mai joacă şi un rol vital în legăturile noastre sociale. ”În anul 2000, Vilayanur Ramachandran, carismaticul neurolog, a făcut o predicţie importantă: ”neuronii-oglindă vor avea aceeaşi importanţă pentru psihologie, precum ADN-ul pentru biologie”. …Ei au ajuns să reprezinte pentru mulţi, tot ceea ce ne face să fim oameni.

”În cartea sa din anul 2011, Creierul care spune poveşti, Ramachandran şi-a dus mai departe afirmaţiile. … el spune că neuronii-oglindă stau la baza empatiei, ne permit să-i imităm pe ceilalţi, că ei accelerează evoluţia creierului, că ei ajută la explicarea originii limbajului şi, cel mai impresionant fapt, că ei au determinat marele salt înainte din cultura umană, care a avut loc în urmă cu 60000 de ani. ”Am putea spune că neuronii-oglindă au jucat, în istoria timpurie a evoluţiei hominizilor, acelaşi rol cu cel jucat astăzi, de internet, Wikipedia şi bloguri”, conchide el.

”Ramachandran nu este singur. Scriind pentru The Times (londonez) în anul 2009, despre interesul nostru vizavi de vieţile celebrităţilor, eminentul filozof, A.C. Grayling, a pus totul pe seama acestor neuroni-oglindă. ”Avem o mare înzestrare pentru empatie”, a scris el. ”Aceasta este o caracteristică biologică evoluată, demonstrată de funcţia ”neuronilor-oglindă”. În acelaşi ziar, Eva Simpson a comentat faptul că un număr mare de oameni au fost mişcaţi de izbucnirea în lacrimi a campionului de tenis Andy Murray. …”Dam vina pe neuronii-oglindă, celule ale creierului care ne fac să reacţionăm în acelaşi mod în care o face şi persoana pe care o privim”. Într-un articol din New York Times, din 2007, dedicat eroismului unui om care a salvat un altul, apar din nou aceste celule: ”oamenii au neuroni-oglindă, care îi fac să simtă tot ceea ce simte un alt om”, scrie Cara Buckley.”236

În conformitate cu Jarrett, s-ar părea că ”neuronii-oglindă joacă un rol cauzal (sublinierea apare în textul original) în ajutarea înţelegerii scopurilor din spatele acţiunilor altor oameni. Transpunând acţiunile altora, în planul mecanismelor din propriul creier, aşa cum procedează raţionamentul, aceste celule ne pun la dispoziţie o simulare instantanee a intenţiilor acelor oameni – aceasta constituind baza, extrem de eficientă, pentru empatie.”237

Deşi există şi câţiva dizidenţi ai teoriilor create în jurul neuronilor-oglindă, este evident că porţiuni mari ale creierului nostru sunt dedicate în mod explict, comunicării dintre noi. În acest fel, ne conectăm fizic unii cu alţii, fără să avem vreun contact fizic, ci doar văzându-ne. Într-un anume sens, aceste celule validează cuvintele lui Christakis şi Fowler, ”Marele proiect al secolului douăzeci şi unu – să înţelegem cum se face că umanitatea este mai mare decât suma indivizilor săi – abia începe. Ca un copil care se deşteaptă, superorganismul uman devine conştient de sine şi acest fapt ne va ajuta, cu siguranţă, să ne atingem scopurile noastre.”238

 

Ca un mănunchi de trestii – Oameni de sacrificiu, partea 1

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

Anti-semitismul contemporan

În capitolul 1, am afirmat că Abraham a descoperit că egoismul inerent naturii umane are o tendinţă permanentă de creştere. Metoda dezvoltată de el nu dorea stăvilirea egoismului, pentru că Abraham ştia că ar fi un lucru imposibil, omul fiind creat să primească fără limite. De aceea, singura lui problemă a fost cum să primească toată acea bogăţie care-i era destinată. Abraham a descoperit o metodă în care, prin studiu şi străduinţa de a se uni, poporul s-a ridicat la un nou nivel de percepţie. Acolo, ei au dobândit natura Creatorului – bunăvoinţa – şi au putut primi acea bogăţie nelimitată, fără a se abandona plăcerii şi a deveni periculoşi pentru ei înşişi, sau mediul înconjurător.

Exodul din Egipt şi formarea naţiunii israeliene s-a întins pe parcursul a cinci sute de ani. În acest timp, Israelul s-a transformat, dintr-un grup alcătuit din familii şi învăţăcei, într-o naţiune care avea scopul de a-l dobândi pe Creator.

Deşi erau dedicaţi ridicării pe cel mai înalt nivel spiritual, evreii nu au renunţat niciodată la intenţia lor originală, de a-şi oferi percepţiile întregii umanităţi. Aceasta trebuia să fie contribuţia lor faţă de naţiuni, ”lumina” care erau destinaţi să o treacă acestora. De-a lungul generaţiilor, acest dar al ”luminii” este ceea ce naţiunile au încercat să primească de la evrei, lipsa acestuia constituind cauza suferinţelor pe care ni le-au provocat naţiunile.

În prologul cărţii sale, O istorie a evreilor, istoricul şi romancierul creştin Paul Johnson, descrie cu elocvenţă, întrebările care l-au împins pe Abraham spre descoperirile sale, aceleaşi întrebări care au mişcat umanitatea, până în zilele noastre. Johnson îşi arată aprecierea faţă de abilitatea evreilor de a descoperi răspunsuri la aceste întrebări, de a trăi conform legilor astfel deduse, precum şi de a-i învăţa şi pe alţii aceste legi. Iată cuvintele sale, ”Cartea mi-a oferit şansa de a reconsidera obiectiv, în lumina unui studiu care acoperă aproape 4000 de ani, cea mai dificilă dintre toate întrebările omeneşti: de ce trăim pe acest pământ? Este oare istoria, doar o serie de evenimente fără sens? Nu există nici o diferenţă morală, între istoria rasei umane şi, să zicem, aceea a furnicilor? Sau, poate că există un plan providenţial ai cărui agenţi umili suntem noi, oamenii? Nici un alt popor nu a insistat atât de ferm ca evreii, asupra faptului că istoria are un scop şi umanitatea, un destin. Încă din primul stadiu al existenţei lor colective, ei au crezut că au descoperit o schemă divină destinată rasei umane, al cărei pilot urmează a fi propria lor societate. Ei şi-au dezvoltat rolul în detalii amănunţite; s-au agăţat de acesta cu o rezistenţă eroică, în faţa suferinţelor sălbatice. Mulţi dintre ei cred încă în el. Alţii l-au transpus în întreprinderi prometeice, de ridicare a condiţiei noastre prin mijloace pur omeneşti. Viziunea evreiască a devenit prototipul multor planuri măreţe similare, destinate umanităţii, de provenienţă divină, dar şi omenească. În concluzie, evreii se găsesc exact în centrul încercării veşnice de a da vieţii umane demnitatea unui scop.”147

147 –  Paul Johnson, (istoric creștin), O istorie a evreilor (New York, First Perennial Library, 1988), 2

Ca un mănunchi de trestii – Paria, partea 4

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

MEDICII LUMII

Imaginaţi-vă că aţi descoperit o serie de exerciţii care vindecă şi împiedică revenirea cancerului. Imaginaţi-vă că aţi anunţat lumea întreagă, aşa cum a procedat şi Abraham în Babilon, dar aţi fost respins, pentru că exerciţiile sunt monotone şi obositoare, în plus, nimeni nu se simte încă, rău.

Acum imaginaţi-vă că, ani de zile mai târziu, miliarde de oameni din întreaga lume, sunt bolnavi de cancer. Ei îşi amintesc cu greutate, că aţi fi spus că aveţi un leac şi, cu disperare, te imploră să le salvezi vieţile. Dar voi aţi uitat totul. Ştiţi că există leacul, că mulţi oameni au spus despre el că este un remediu extrem de puternic (Segula), dar, voi fiind puternici şi sănătoşi, nu vedeţi nici un motiv pentru care ar trebui să reînvăţaţi acele exerciţii, cu atât mai puţin să-i instruiţi pe ceilalţi oameni. Va puteţi imagina ce sentimente ar avea lumea faţă de voi, ce ar gândi oamenii şi ce ar face ei?

Aceasta este exact situaţia evreilor faţă de restul lumii. Lumea începe să sufere şi oamenii caută o cale de ieşire din chinul lor. Ei ştiu că noi suntem poporul ales, cei meniţi a aduce salvarea. Poate că oamenii nu ştiu că salvarea presupune schimbarea naturii lor, într-una care dăruieşte, dar ei ştiu că salvarea este dezirabilă.

Versurile următoare, din Noul Testament, ”Tu te închini la ceva ce nu cunoşti; noi ne închinăm la ceea ce ştim, căci salvarea vine de la evrei”141 şi ”Care este avantajul unui evreu? … Măreţ, în toate privinţele. În primul rând, lor li s-au încredinţat oracolele Domnului”142, sunt doar două dintre nenumăratele menţiuni ale rolului unic al evreilor, aşa cum a fost el descris în scrierile creştine. Când nu ne îndeplinim misiunea, ne atragem, în mod nechibzuit, asupra noastră, furia şi ura, care se traduc în ceea ce numim astăzi, anti-semitism.

Faptul că suntem diferiţi şi unici este documentat în istorie, în paginile scripturilor noastre, a celor creştine şi islamice, precum şi în scrierile miilor de învăţaţi şi oameni de stat. Mai jos redăm câteva dintre nenumăratele fragmente, aparţinând unor personalităţi bine-cunoscute, care exprimă opiniile acestora asupra unicităţii evreilor:

Winston Churchill, primul ministru englez din timpul celui de-al doilea război mondial: ”Unora le plac evreii, altora nu. Dar nici un om cu judecată nu poate nega faptul că ei constituie, dincolo de orice îndoială, rasa cea mai remarcabilă şi mai formidabilă, care a apărut vreodată în lume.”143

Lyman Abbott, autor, editor şi teolog congregaţionist american: ”Când uneori, propriile nostre prejudecati izbucnesc împotriva poporului evreu, să nu uităm că tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem, sub Dumnezeu, datorăm Iudaismului.”144

Huston Smith, profesor de studii religioase în SUA, autorul lucrării Religiile lumii, care s-a vândut în mai mult de două milioane de copii: ”Există un punct remarcabil, prezent de-a lungul întregii istorii evreieşti. Civilizaţia vestică s-a născut în Orientul Mijlociu şi evreii s-au aflat la răscrucea faptelor. În zilele de aur ale Romei, evreii erau aproape de centrul imperiului. Când puterea s-a schimbat, trecând spre est, centrul evreimii se găsea în Babilon; când ea a trecut în Spania, acolo se găseau şi evreii. Când, în Evul Mediu, centrul civilizaţiei s-a mutat în Europa Centrală, evreii aşteptau deja în Germania şi Polonia. Ridicarea Statelor Unite ale Americii la rangul de lider mondial i-a găsit pe evrei concentraţi acolo. Şi acum astăzi, când pendulul pare a se întoarce în Lumea Veche şi Estul se ridică din nou în importanţă, acolo se află, iată, evreii din Israel…”145

Lev Tolstoi, romancierul rus, autorul Annei Karenina: ”Ce este evreul?… Ce fel de creatură unică este acesta, de toţi conducătorii naţiunilor lumii l-au făcut de ocară şi zdrobit şi alungat şi distrus, persecutat, ars şi înecat şi care, în ciuda furiei şi mâniei acestora, continuă să trăiască şi să înflorească. Ce este acest evreu, pe care nu au reuşit niciodată să-l ispitească, cu toate ispitele lumii, ai cărui opresori şi prigonitori fac doar aluzie că îşi neagă (şi reneagă)  religia, abandonându-şi credinţa străbunilor săi?!

”Evreul este simbolul eternităţii…. El este singurul care a păstrat atâta timp, mesajul profetic şi l-a transmis întregii omeniri. Un asemenea popor, niciodată nu va putea dispărea. evreul este etern. El este întruparea eternităţii.”146

Într-adevăr, noi suntem simbolul eternităţii, aşa cum a spus Tolstoi, deoarece calitatea de a fi binevoitor a Creatorului, se află în ”genele noastre spirituale”. În pofida acestui fapt, nu vom fi lăsaţi în pace până când, aşa ca în exemplul cu cancerul şi exerciţiul tămăduitor, nu ne vom eleva, în mod conştient, la nivelul spiritual şi vom ridica întreaga umanitate, imediat după aceea.

Aşa cum am afirmat şi am demonstrat mai sus, acum este timpul pentru corecţia generală. Într-o asemenea perioadă, evenimentele devin inclusive, globale. La fel s-au întîmplat lucrurile în primul război mondial şi, la o scară mai largă, în cel de-al doilea război mondial, ale cărui atrocităţi sunt impregnate în memoria noastră colectivă, pentru a ne aduce aminte cine suntem şi ce ne este menit să realizăm.

Pentru a evita apariţia unor cataclisme viitoare, este necesar să privim mai îndeaproape declaraţiile şi sugestiile apărute anterior, dar şi în urma Holocaustului. Următorul capitol va prezenta aceste declaraţii şi va arăta legătura dintre ele şi vieţile noastre, de astăzi. După ce vom afla ceea ce s-a spus, vom fi capabili să apreciem de ce anume avem nevoie, pentru a ne ajuta pe noi şi pentru a ajuta întreaga lume.

141 – Noul Testament, Ion 4:22

142 – Noul Testament, Romanii 3:1-2

143 – Martin Gilbert, Biserica și evreii (UK, Simon & Schuster, 2007), 38.

144 – O carte a gândurilor evreilor, ed. J. H. Hertz (Oxford University Press, 1920), 131

145 – Professor Huston Smith, Religiile omului (New York: HarperCollins, 1989).

146 – Leo Tolstoy, “Ce este evreul?” adresată în Rezouluția Finală, p 189, printată în Jewish World periodical, 1908.

Ca un mănunchi de trestii – O națiune cu o misiune, partea 1

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

Rolul poporului evreu

”Abraham a primit binecuvântarea de a fi precum stelele din cer,

Isac, binecuvântarea nisipului,

Iacob, pe aceea de a fi precum praful de pe pământ,

căci copiii lui Israel au fost creaţi pentru a corecta întreaga Creaţie.”

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buze care rostesc adevărul), Bamidbar (Numere).

La finalul capitolului anterior ne-am întrebat, ”Dacă totul este aşa cum trebuie să fie, atunci de ce lumea este atât de nedreaptă?” şi ”Dacă ne putem însuşi cu toţii, legea fundamentală a vieţii, cum se face că atât de puţini o cunosc, mai ales astăzi, când nu mai ştim cum să ieşim din multiplele crize care copleşesc umanitatea?” Am afirmat că, pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem cum se propagă cunoaşterea acestei legi şi care este rolul evreilor în acest proces.

Vă amintiţi poate, că în Introducere, am arătat că, de îndată ce Abraham a descoperit faptul că lumea este condusă de o singură forţă, el s-a grăbit să împărtăşească această descoperire şi concetăţenilor săi. Fără să impună nici o condiţie, el a dorit doar să împartă cu toată lumea, nou-descoperita înţelepciune. Din păcate, nici regele Nimrod şi nici poporul nu erau pregătiţi să accepte noţiunea că forţa conducătoare a vieţii este una a dăruirii, precum şi că scopul vieţii lor este acela de a o revela, devenind similari sau chiar egali cu aceasta, aşa cum am afirmat în Capitolul 1. Babilonienii din vremea lui Abraham erau mult prea preocupaţi de construirea propriului lor turn şi încercau să nu ţină cont de legile Naturii.

Pe măsură ce Abraham străbătea ceea ce astăzi se cheamă Orientul Mijlociu şi Apropiat, pe drumul său spre Canaan, el aduna în cortul său şi la învăţătura sa, pe toţi cei care erau capabili să-i înţeleagă noţiunile şi să se dedice auto-transformării, de la egoism, la dăruire. Aceşti oameni au devenit ulterior, naţiunea Israelului, numită astfel după dorinţa lor de a ajunge direct la Creator.

Şi totuşi, cele patru niveluri – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – reprezintă o constantă. Ele trebuie să fie puse în practică, în întregime, astfel încât, toţi aceia care aparţin din punct de vedere fizic, nivelului vorbitor, trebuie să-l atingă şi spiritual. Faptul că nu toţi babilonienii erau pregătiţi să se dedice acestei schimbări, în timpul lui Abraham, nu modifică în nici un fel, scopul final al existenţei rasei umane. Din acest motiv, cei care erau pregătiţi şi doreau să se angajeze în proces, au devenit ”gardienii” înţelepciunii, însărcinaţi cu păstrarea ei pentru posteritate.

În eseul său, ”Arvut (garanţia reciprocă)”, Baal HaSulam a scris, ”(Creatorul a spus) ”Dintre toate popoarele, voi veţi fi Segula (remediul/virtutea) Mea.” Aceasta înseamnă că veţi fi remediul Meu şi scânteile purificării şi curăţării corpului, vor trece prin voi, către toate popoarele şi naţiunile lumii. Naţiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru aceasta iar Eu am nevoie de cel puţin una, cu care să încep acum, pentru ca ea să fie ca un fel de remediu pentru toate naţiunile.”94

Acest citat, împreună cu cuvintele lui Rabi Altar, de la începutul acestui capitol, ”Copiii lui Israel au fost creaţi în scopul de a corecta întreaga Creaţie”, dar şi următoarele fragmente redate mai jos, în acest capitol, nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la opiniile liderilor spirituali evrei, despre motivul pentru care există evreii pe lume.

Când Moise a condus poporul Israelului afară din Egipt, el a intenţionat la început, în primul rând să le transmită legea pe care a aflat-o el însuşi, aceeaşi lege pe care a descoperit-o, înainte de el, Abraham. Țelul lui a fost acela de a încheia, sau cel puţin, de a avansa în misiunea începută de Abraham, cu generaţii în urmă. Rav Moşe Chaim Lozzatto, marele Ramchal, a scris despre aceasta, ”Moise a dorit să realizeze corecţia totală a lumii, în timpul său. De aceea a luat cu el o mulţime amestecată de oameni (oameni egoişti, fără dorinţe corectate), pentru că aşa a considerat el că va avea loc corecţia lumii, la sfârşitul corecţiei…. El nu a reuşit însă, datorită coruperilor apărute de-a lungul călătoriei.”95 În ciuda dificultăţilor, scrie Rabi Isac Wildman, ”Aceasta a fost rugăciunea şi binecuvântarea lui Moise pentru generaţia deşertului, ca ei să constituie începutul corecţiei lumii.”96

Lumea nu avea însă, nici un fel de dorinţă de a se corecta. Naţiunile nu erau pregătite să renunţe la dragostea de sine şi să îmbrăţişeze altruismul – dăruirea – ca proprietate de căpătâi. Astfel că, între timp naţiunea israeliană a continuat ”să-şi cizeleze” propria corecţie, în aşteptarea momentului în care restul naţiunilor vor fi pregătite. Cu cuvintele lui Ramchal, ”Trebuie să ştiţi că … Creaţia ca întreg, nu va fi completă până când naţiunea aleasă, în totalitatea ei, nu va fi aranjată în ordinea corectă, completă în toate decoraţiunile sale, cu Şechina (Divinitatea) aderată la ea. Abia atunci lumea va atinge starea completă…. Trebuie să ajungem la o stare în care naţiunea să îndeplinească absolut toate condiţiile necesare, în totalitatea lor, doar atunci întreaga Creaţie va deveni completă şi atunci lumea va fi plasată permanent, în starea corectată.”97

În concluzie, naţiunea israeliană serveşte drept canal prin care corecţia, sau calitatea de dăruire, ar trebui să ajungă la cei cărora le este destinată: naţiunile lumii. În stilul său elocvent, plin de înflorituri, Rav Kook detaliază viziunea lui asupra rolului evreilor, în ceea ce priveşte restul naţiunilor. ”Vocaţia Israelului, în calitate de naţiune a Domnului, este prezentă, completă, evidentă, de lungă durată şi activă în lume, o adevărată mărturie pentru lume şi posteritate, fiind aceea de a împlini forma rasei umane, de a-i proteja caracteristicile şi de a o eleva, pe treptele de sfinţenie care îi sunt pe măsură…pe care Domnul le-a stabilit. Şi deoarece vocaţia noastră este eternă, însoţind vocaţia întregii Naturi – a cărei lege constă în desăvârşirea tuturor creaturilor şi aducerea lor la apogeul perfecţiunii – noi trebuie să o păstrăm cu devoţiune, pentru viaţa noastră, a tuturor, care există doar în această vocaţie şi pentru întreaga umanitate şi dezvoltarea ei morală, a cărei soartă depinde de soarta existenţei noastre.”98

Aşa cum am arătat în Introducerea acestei cărţi, Rav Kook merge şi mai departe spunând: ”Mişcarea autentică a sufletului israelian, aflată în punctul său maxim, este exprimată doar prin forţa sa sacră, eternă, care curge în interiorul spiritului său.  Aceasta este cea care l-a făcut, îl face şi îl va face şi de acum înainte, o naţiune care se înalţă ca o lumină între naţiuni.”99

În cartea sa Ein Aiah (Ochi de şoim), Rav Kook adaugă: ”Înlăuntrul Israelului se află o sanctitate ascunsă, de a eleva valoarea vieţii însăşi, prin Divinitatea care este prezentă în Israel. Sufletul naţional al Adunării Israelului aspiră la ţelul cel mai sublim şi înălţător, acela de a acţiona în viaţă conform cu valoarea Dumnezeiască cea mai exaltată, aceeaşi valoare care îl face pe om incapabil de a se mai întreba, ”Care este scopul unei asemenea vieţi?” căci a văzut gloria şi sublimul acestei vieţi măreţe şi minunate. Acest suflet va fi completat cu împlinirea absolută, în interiorul casei Israelului şi, de aici el va radia către pământ şi întreaga lume, ”ca un legământ pentru oameni, ca o lumină pentru naţiuni.””100

În mod similar, Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (cunoscut ca NAȚIV din Volojin) a scris, ”Profetul Isaia a spus, ”Am sa vă ţin de mână şi am să vă păzesc; vă voi dărui ca un legământ pentru oameni,o lumină pentru naţiuni” adică pentru a corecta legământul, care este credinţa, pentru fiecare naţiune. Ei vor alunga credinţa în idoli şi vor crede într-Unul Dumnezeu. Într-adevăr, la această chestiune se referă legământul semnat cu Abraham, Tatăl nostru.”101

94 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut [Garanție reciprocă],” item 28 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 397.

95 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Comentariul lui Ramchal asupra Torah,BaMidbar [Numere].

96 – Yitzhak Isaac Hever Wildman, Beit Olamim [O casă veșnică] (Varșovia, 1889), 130a.

97 – Rav Moshe Chaim Lozzatto (Ramchal), Eseul doctrinelor, (Obrevița (Felsövisó) Romania, 1928), 15. Sursa online: http://www.hebrewbooks.org/33059

98 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah) (apărut în HaPeles, un magazine rabbinical, Berlin, Germany, 1901) (A. Vocația și naționalitatea Israel, Capitolul 1, p 26).

99 – HaRav Avraham Yitzchak HaCohen Kook, Scrisorile lui RAAIAH 3, 194-195.

100 – Rav Abraham Isaac HaCohen Kook (Raaiah), Ein Ayah [Ochiul de șoim], Șabat 1, p 188.

101 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] despre Devarim [Deunterom], Capitolul 27:5.

 

Socialiști genetic

Comentariu: Recent, în unul din programele radio, un prezentator a pus o întrebare: ”De ce poporul evreu american votează cu o majoritate covârșitoare pentru un democrat, mai degrabă decât pentru un republican?” Cred că datorită faptului că poporul evreu sunt genetic socialiști, genele de a-și ajuta aproapele prevalează în ei.

Răspuns: Desigur. Dar, din nefericire, totul este în trecut. Acum, am început să creștem separat și am încetat să ne angajăm în asistență reciprocă. Totul s-a transformat în afacere.

Lumea se îndeaptă spre o mare criză la care Cabala privește ca un preludiu la al treilea Război Mondial și vrea să ferească lumea de război. Totul depinde de noi. Poporul evreu trebuie să arate un exemplu de unitate la toată lumea. Trebuie să realizeze o stare în Israel cu o comunicare internă între oameni care să servească de exemplu pentru toți.

Suntem un grup de descendenți ai lui Avraam, unitatea pe care a dorit să o demonstreze în Babilonul antic. Astăzi, trebuie să dăm un exemplu al acestei combinații a Babilonului antic care să se stabilească pe întregul pământ și să devină ”Lumină pentru națiuni”, așa cum este scris în Tora.

Din kab.tv, ”Păreri speciale”, 17.08.2014

Scurte povestiri: politeism sau o singură providență?

Avraam, care a fost un preot în Babilonul antic și unul din adepții și urmașii învățăturilor lui Noe, a fost primul care a realizat că tot ceea ce s-a întâmplat cu națiunea a fost intenționat.

Este greu de realizat că rezultatele negative, ceea ce poate distruge o societate ideală, poate să provină de la forța superioară bună.

Dacă oamenii care trăiesc împreună în pace și au relații de prietenie simt, brusc, că nu se înțeleg și simt că se separă tot mai mult și chiar se urăsc, se pot întreba dacă forța care conduce lumea este, de fapt, bună și binevoitoare.

Aceste întrebări preocupă, în general, pe cabaliști și nu pe oamenii obișnuiți.

Separarea care a fost brusc simțită în Babilonul antic a condus pe preoți și înțelepți să creadă în existența a doi dumnezei: unul bun și unul rău care sunt în conflict și asta se reflectă în viața noastră, în această lume. ”Probabil forța negativă va predomina asupra forței pozitive. Și poate că ea nu există, ci o serie de divinități de toate tipurile”.

În final, oamenii au început să fie politeiști, negând astfel providența unei forțe în această lume. Avraam a considerat asta ca păgânism. A fost în total dezacord cu asta, pentru că el a descoperit că nu exista decât o singură forță și o providență în această lume, și nu mai multe forțe în care babilonienii credeau, când au văzut binele și răul în toate manifestările sale în lumea noastră, care se contraziceau și distrugeau totul.

Avraam a afirmat că totul provine de la o forță, dar omenirea a demonstrat dezechilibrul său cu întregul sistem, la fel ca într-un experiment, astfel încât ea va începe să studieze și să înțeleagă acest lucru. Noi trebuie să înțelegem, să simțim, să-l aducem mai aproape de noi sau să ne apropiem de el. Trebuie să ne conectăm cu atributele sale bune și atributele sale rele care ne sunt revelate și acesta este motivul pentru care lumea pare un loc teribil.

Există o singură conducere a creației care funcționează prin aceste două forțe opuse: bune și rele. Trebuie să controlâm aceste două forțe și să le unim pentru ca să avem o forță pozitivă care să învingă forța negativă și forța negativă ar trebui să crească forța pozitivă.

Astfel, revelarea forței răului continuă la o persoană, obligând forța pozitivă să atingă un nivel numit Creatorul. Asta este, de fapt, ceea ce Avraam a descoperit și a început să explice și să disemineze atitudinea sa față de natură, misiunea omului, scopul vieții.

Totuși, foarte puțini au fost de acord cu el, de fapt, au fost doar câteva mii de persoane în vechiul Babilon.  El i-a separat de toți ceilalți oameni care aveau propriile lor  și înclinații, și a început să-i învețe. Astfel, fiecare grup a urmat propria sa cale.

Din ”scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014