Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce s-a întâmplat în perioada templelor? De ce au trebuit să fie distruse?

Răspuns: În primul rând, de ce se unesc evreii? Prin corectarea lor, stabilesc relații între ei care le vor permite să îndeplinească condiția de ”iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Pentru a atinge starea în care Creatorul va fi revelat complet, trebuie să creeze un singur suflet și o singură dorință. Grație unității lor interioare, au construit Primul Templu în ei înșiși. Totuși, această stare există numai pentru un moment și apoi, începe imediat să se descompună, pas cu pas.

Procesul este că la început, există o ascensiune lentă spre ”măsura” stării dorite și, o dată ce ea a fost atinsă și se manifestă, începe imediat căderea.

Întrebare: Deci, metoda lui Avraam și-a atins rezultatul și a ridicat oamenii la înălțimea dorită?

Răspuns: Da. A fost un contact între întreaga națiune și Creator, bazat pe iubire reciprocă, când națiunea a atins starea de corecție individuală completă. Aceasta reprezintă construcția Primului Templu.

Atunci când o stare este realizată, oamenii nu au nimic a face și nici un motiv de a exista la acest nivel, deoarece nu există decât pentru un moment. Lumina vine, umple vasul, și asta-i tot.

Apoi, această stare trebuie să dispară. Desigur, procesul continuă până ce această mână de oameni, care a devenit națiunea Israel, corectează întreaga omenire. Prin urmare, se dezvăluie în fața lor o perspectivă în întregime nouă.

Scopul final nu este construirea Primului Templu, ci corectarea completă a întregii omeniri. Este ceea ce a spus Avraam în Babilon, chiar și atunci când a fost singurul care știa despre acest lucru.

Dar astăzi, evreii spun: ”Vă rog, lăsați-ne în pace! Ce popor ales? Dorim să fim ca toată lumea!”

Totuși, ei vor fi constrânși. Vedem că vor fi forțați, așa cum au fost atunci.

Din kab.tv, ”Babilonul de ieri și de astăzi”, 27.08.2014

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lui Avraam și legea lor de iubire a prietenului ca pe tine însuți, “au trecut” prin toate generațiile în Egipt. Au simțit egoismul, au evadat, au stat la poalele muntelui Sinai și au devenit o națiune. Unde se găsea însă, în acest timp, grupul lui Nimrod, adică restul umanității, Babilonul?

Răspuns: În acest timp, oamenii s-au dispersat și s-au relocat. Cabala și Tora nu studiază acest fenomen, ele fiind dedicate elevării spirituale a omului iar acest fenomen este unul material. Toate aceste evenimente sunt descrise cu acuratețe de Flavius Josephus, în Evreii în antichitate.

Întrebare: Să ne întoarcem la poporul lui Israel, care a ajuns în “țara” sa, în straturile egoiste ale dorinței proprii acestuia. Cum au început ei să proceseze acest egoism?

Răspuns: Nu a fost ușor. La început, ei nu au știut cum să-l modifice sau cum să lucreze cu el.

Nu îl mai aveau pe Moise cu ei. Nu mai erau nici Avraam, Isac, Iacov sau Iosif. De aceea au adoptat o nouă metodă de conducere a poporului.

În principiu, era un regat. O întreagă galerie de divergențe au apărut între ei, dar acestea nu au fost descrise în Tora, ci în Profeți și apoi în Scripturi. Oamenii au ales unde să construiască Templul, adică locul potrivit pentru a-și plasa totalitatea dorințelor lor spirituale. Nu discutăm aici despre geografie, pur și simplu acest proces este descris în termeni geografici.

Cele douăsprezece triburi au început să-și împartă terenul. A existat condiția conform căreia două triburi trebuiau să trăiască dincolo de Iordan, acolo unde se află astăzi Iordania, pentru că așezarea lor trebuia să urmărească planul sufletului comun, pe pământ.

În general, există natura umană (sufletul), precum și cea animală, vegetală și inanimată. Toate aceste niveluri sunt construite unul peste celălalt, având la bază același principiu. Atunci când începe să se manifeste natura umană în noi, adică asemănarea cu Creatorul, ne schimbăm locul de domiciliu în conformitate cu această mișcare spirituală. În general, totul se schimbă în noi, fără ca măcar să observăm cât de mult ne-am schimbat. Acest lucru se petrece instinctiv, de la sine. Astfel, începem să explorăm și să descoperim cum trebuie să existăm de acum încolo.

Întrebare: Au continuat ei să trăiască conform principiului, Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți?

Răspuns: Desigur! Au continuat să o facă, aprofundând tot mai mult acest principiu. Aceasta înseamnă că au populat și au dezvoltat țara lui Israel, prin țară înțelegând dorință. În acest mod, au avansat.

Faptul că triburile și-au împărțit țara între ele nu reprezintă nici o problemă. În surse este descris modul în care fiecare trib s-a așezat pe pământul lui, acolo unde ar trebui să existe. Sunt descrise cu claritate, granițele și împărțirea lor. Triburile nu se puteau amesteca între ele, pentru că dorința comună, sufletul comun este divizat în patru niveluri și conform celor trei linii. Rezultă (4 x 3) douăsprezece părți, apărând cele douăsprezece triburi, care trebuie să corespundă perfect cu scopurile lor, de la nivelul spiritual și până la cel pământesc. Ele se adaugă unul după altul, în mod exact, urmând cu fidelitate aceste niveluri, într-un paralelism perfect.

Întrebare: Așadar, corectarea lumii începe aici, în acest mic spațiu, pe care se“întind” cele douăsprezece triburi?

Răspuns: Da. Este interesant faptul că la sfârșitul zilelor, toată umanitatea va fi atașată de aceste douăsprezece triburi (dintre care zece s-au pierdut, dar se vor întoarce). Atunci totul se va clarifica, Babilonul modern se va uni și cele douăsprezce triburi vor apărea din nou, împrăștiate pe tot globul. Cu alte cuvinte, “Țara lui Israel,” precum La Peau de Chagrin, “se întinde” peste întreg globul, nu în manieră fizică, desigur, ci în internalitate.

În concluzie, acesta este procesul de corecție a uriașelor straturi mineral, vegetal și animal, precum și a egoismului omenesc, în general, care este deja întins peste întreg pământul, în forma actuală, agregată. Dintr-un mic punct, se formează o nouă lume, cu o nouă intenție și cu aspirația “direct către Creator,” Yașar-El, Israel.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acest “Egipt”? Este o țară, un concept sau o stare?

Răspuns: Nu au nici o importanță geografia sau istoria.

Grupul plecat din Babilon s-a unit în linia din dreapta (“Avraam“), în linia din stânga (“Isac”), în linia din mijloc (“Iacov”), și au atins unitatea deplină sub numele de “Iosif.” El mai este numit și “Iosif cel drept,” “Cei drepți, fundamentul lumii.” “Fundamentul” (Yesod) este acela care ne conectează pe toți împreună, fiind o parte din structura spirituală universală și anume, unitatea noastră internă.

Acum, toți fiind uniți, putem discuta despre modalitatea prin care se pot ridica la nivelul următor. Dar pentru a face acest lucru, ei trebuie să primească un eu uriaș, care să se manifeste între ei, astfel încât oamenii să se ridice deasupra lui.

Aceasta înseamnă că, la început, acest imens egoism trebuie să-i atragă în interior. Îi trage în așa fel încât ei încep să simtă dezvoltarea egoistă internă și devin conștienți de faptul că este posibil să avanseze spre scop cu ajutorul acestui egoism. Această perioadă se cheamă: “cei șapte ani de îndestulare din Egipt.” Cu alte cuvinte, se dezvoltă în ei egoismul “îndestulării”, dar fără să interfereze cu ei.

Apoi sosesc “cei șapte ani de foamete”, în care egoismul începe să se manifeste ca un rău. Atunci Faraonul cel rău se ridică împotriva lor, încercând să-i dezbine. Oamenii luptă împotriva dezbinării, până în momentul în care Moise îl omoară pe egipteanul care îi conducea și care era amplasat chiar între evrei.

În concluzie, în societate a apărut o asemenea tensiune, s-au petrecut schimbări drastice, încât oamenii au fost obligați să ia măsuri pentru a ieși din acea stare, pentru a scăpa cu viață, nefiind posibil să existe astfel.

Ei nu vor să trăiască în egoism, dar dacă rămân în acea stare, atunci Faraonul cel rău le va apărea imediat ca fiind bun. Acesta le transmite: “De ce vă faceți griji? De ce faceți gălăgie? Opriți-vă, trăiți în liniște, vedeți-vă de treaba voastră și veți fi bine.” Cu alte cuvinte, dacă nu vă atingeți de ideologie, totul va fi în regulă. Iar aceasta este regula tuturor conducătorilor lumii: “Lasați ideologia în seama mea iar eu o să vă pun la dispoziție tot ceea ce aveți nevoie.”

Desigur că evreii nu sunt de acord cu acest lucru. Moise începe să-i “încălzească.” “Trebuie să plecăm de aici; altfel vom rămâne precum ‘animalele’ în acest Egipt. Pentru a ne ridica la nivelul unei ‘Ființe omenești’ și a-L revela pe Creator, trebuie să scăpăm de sub puterea acestui egoism, care există între noi, de sub puterea Faraonului…‘Evadarea din Egipt’ presupune ridicarea omului peste egoismul său inerent. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne conectăm între noi, încă și mai mult și în acest scop, trebuie să scăpăm de sub apăsarea lui, să evadăm…”

În consecință, acțiunea dezirabilă este aceea de ridicare mai presus de egoism, cu ajutorul unei forțe speciale, de unire și apoi de corectare treptată a acestui egoism, care a rămas dedesubt. Este exact ce au făcut și ei; s-au ridicat deasupra egoismului lor și s-au unit. Această acțiune se cheamă “au stat în fața muntelui Sinai.” Apoi, uniți și primind forța unității, care se numește “Tora,” ei își corectează treptat acest egoism, pe parcursul a patruzeci de ani.

Cu alte cuvinte, ei încep să corecteze Faraonul dintre ei. Mai întâi îl neutralizează, pentru a nu strica relațiile dintre ei, pentru a nu-i deranja. Astfel se unesc într-o singură forță.

Următoarea mișcare înainte se cheamă “intrarea în țara Israelului,” atunci când încep să folosească egosimul Faraonului pentru a se conecta tot mai profund între ei. Adică, încep să-l “stârnească”, să-l trezească în ei, pentru a-l scoate la lumină.

Mai întâi îl lasă în pace, lucrează asupra lui, se ridică peste el, restrângându-l în permanență și “acoperindu-l”. Acest proces se cheamă “cei patruzeci de ani de pribegire prin pustiu.” Iar când își revelează egoismul, pe însuși Faraonul, ei intră în țara Israelului și încep să-l “convertească” în altruism.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Cei care l-au urmat pe Avraam au reușit să edifice o societate bazată pe justiție socială?

Răspuns: În principiu, ei nu au fost atrași de ideea de a crea o comunitate “frumoasă,” “socialistă”. Ei erau atrași de faptul că, prin conexiunea cu ceilalți, ei atingeau nivelul următor, mai profund, al naturii.

Avraam le-a spus că această criză a avut ca scop tocmai ridicarea lor la nivelul următor, revelarea forței interioare a naturii, a semnificației, intenției și dezvoltării ei.

În realitate, Avraam se găsea pe o treaptă mai sus decât ei și oamenii aspirau, deși inconștient, să se ridice acolo. Nu înțelegeau cum să procedeze, cum să penetreze nivelul mai profund al naturii, dar atinseseră deja pragul, trecerea spre acel nivel, astfel fiind capabili să-l audă pe Avraam. Deschizând ușa, el le-a spus: “Starea aceasta de criză ne va conduce acolo. Iată ce trebuie să facem!”

Astfel încât ei au devenit cu toții, o singură familie. Isac l-a urmat pe Avraam, Iacov l-a urmat pe Isac. Cu alte cuvinte, familia a trecut prin diverse stadii de dezvoltare, numite “Avraam,” “Isac,” “Iacov, “Iosif.” Acesta din urmă i-a adus în Egipt, adunând toate nivelurile anterioare, însumând întregul lor potențial – și egoismul – făcând tot posibilul să atingă spiritualitatea, mai presus de orice. Așadar, ei au plecat în jos, în Egipt, adică spre revelarea egoismului.

Întrebare: Până atunci însă, au trăit ei în unitate? Oare nu a fost vândut Iacov de către frații săi, devenind sclav? Nu a prezis acesta că frații săi se vor ruga înaintea lui? Deci exista disensiune, ură între frați.

Răspuns: Desigur, încă foarte puternice. Acestea se datorau faptului că încercau cu toții, să-i iubească pe ceilalți ca pe ei înșiși. Dacă nu aspiri la așa ceva, nici nu îți revelezi nivelurile de egosim. Când totul decurge normal, te descurci perfect. Însă când apar diverse obstacole, atunci tu trebuie să aspiri spre unitate, în ciuda tuturor problemelor.

Ele apar tocmai pentru ca tu să te ridici peste ele, străduindu-te constant să atingi o dragoste mai mare, o conexiune mai profundă, o unitate mai deplină. Unitatea se poate dezvolta doar deasupra senzației de divizare.

În concluzie, cei care l-au urmat pe Avraam s-au unit tot mai strâns, în lupta cu egoismul lor, până în momentul în care Iosif i-a adus în Egipt.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Vom putea înțelege procesele globale moderne, doar dacă mai întâi vom explica starea care a devenit fundamentul, motivația și prototipul acestora, acum 4000 de ani.

În Babilonul antic, în timpul unei crize similare cu cea actuală, s-au dezvoltat două percepții legate de evoluția noastră. Regele Babilonului a condus cea mai mare parte a populației pe calea evoluției naturale, în timp ce înțeleptul preot Avraam a chemat oamenii să se ridice la un nivel calitativ nou

Întrebare: Avraam a fost un ideolog de mare clasă, un filozof și un om respectabil, atunci de ce a trebuit să stârnească o revoluție?

Răspuns: El căuta o cale de ieșire din impas și a găsit-o în interiorul stării care a luat naștere în interiorul poporului. Circumstanțele îi sileau să se unească, dar oamenii nu mai puteau trăi împreună. Din contră, eul lor crescuse atât de mult, încât se învinovățeau unii pe alții, urându-se.

Soluția lui Nimrod a fost simplă și materială: “Pur și simplu, ar trebui să ne dispersăm și să trăim separat, dar sub conducerea mea, desigur.” În acest mod procedează și colegii de apartament, atunci când vor să oprească o gâlceavă.

Avraam însă, a avut o altă idee: “Nu trebuie să ne dispersăm, aceasta este o lege a naturii de care nu putem scăpa, oricum, în viitor, Pământul va fi plin de oameni. Nu este necesar să inventăm nimic. Natura și evoluția ne impun să ne unim. Atunci noi trebuie să ne unim mai presus de eul nostru.”

Bineînțeles că un număr mic de oameni l-au ascultat pe Avraam, câțiva zeci de mii, dintr-un popor de trei milioane de oameni. În fond, decizia a fost greu de luat, fiind mult mai ușoară dispersarea. În orice caz, discipolii lui Avraam l-au urmat, au ieșit din Egipt și au purtat cu ei ideea de a-și iubi vecinul ca pe ei înșiși, realizând acest lucru între ei.

La început au simțit disperarea; nu mai puteau trăi alături de egoismul lor nici măcar o clipă, dorindu-și să facă orice cu el, pentru a se lepăda de acesta. Acesta este motivul pentru care scopul impus de Avraam i-a atras, ei nealegând ideea de a duce o viață simplă și normală, în care să se certe și să se învinovățească reciproc, ci optând pentru ridicarea către ceva cu totul nou. Ceea ce i-a atras a fost ridicarea la nivelul următor, pentru că aceasta nu necesita anularea eului, ci folosirea acestuia în ascensiune.

Întrebare: Un popor ciudat. Nu și-au dorit să trăiască în casele lor, dar în apartamente separate, ci au preferat ascensiunea spirituală. Rezultă de aici, că fundamentul națiunii noastre a fost pus de acești indivizi deprimați care l-au urmat pe Avraam?

Răspuns: Așa este, de fapt această stare de cădere este aceea care i-a împins înainte. Ei au înțeles criza într-un mod complet diferit de ceilalți și s-au bazat pe această criză pentru a descoperi semnificația vieții, a existenței lor.

Ceilalți au analizat criza în mod practic: “Haideți să o rezolvăm și să ne continuăm viața ca și până acum.”

În final, poporul s-a divizat net, în două grupuri, cu drumuri extrem de diferite.

Extras din programul KabTV “Babilonul de ieri și de azi” 8/27/14

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Comentariu: Ca un rezultat al spiralei globale al istoriei ne-am întors la un ” Impas babilonian”.   Evreii au adus întreaga lume în această stare pentru că au jucat un rol important în progresul științific și tehnologic. Astfel, ei au îmbunătățit procesul.

Răspuns: Grupul lui Avraam a menținut un contact direct cu Forța Superioară,cu puterea pozitivă a naturii și echilibrul cu natura format din forțele binare de bază (plus-minus, absorbție-separare, etc). Fără acest contact nu ar fi apărut filozofia, diverse alte științe  și numeroase tendințe de dezvoltare care s-au adus în această lume de către evrei.

Dacă nu ar fi fost grupul care a fost legat de spiritualitate la acel moment, umanitatea s-ar fi extins în cantitate, dar nu în calitate. Avansarea lor nu s-ar fi bazat pe realizarea spirituală a acelui grup. Nu ar fi apărut subiecte, cum ar fi geografia, istoria, biologia, zoologia, sau orice alte ramuri științifice, care explorează această lume materială.

Nu este vorba despre evrei, ci mai degrabă despre legătura lor cu forța pozitivă, care le permite să lege „plusuri și minusuri” și să privească natura ca pe un sistem.

Știința este un studiu sistematic al naturii, la un nivel mineral prin discipline precum fizica, chimie, cosmologie, și astronomie. Nivelurile vegetale și animale sunt studiate prin biologie, zoologie, botanică și altele.  Stiinta studiază lucruri minerală, vegetală si natura animală, în timp ce psihologia explorează comportamentul uman.

Deci, dacă săpăm suficient de adânc, vom găsi evreii care au lansat toate științele. Apropo, filozofii religioşi medievali care au studiat aceste probleme au scris că grecii antici au învățat elementele de bază ale filozofiei lor din Cabala și cum bine știm, toate celelalte discipline provin din filozofie.

Întrebare: Deci, întregul potențial științific și tehnologic este legat de conexiunea a două forțe majore, pozitiv și negativ. Acesta a fost transmis omenirii prin intermediul grupului lui Avraam, nu-i așa?

Răspuns: Da. Şi asta, deoarece cunoașterea umană provine de la o stare de echilibru cu natura. Condiția de echilibru cu natura este noțiunea de „a iubi aproapele ca pe noi înșine.” Aceasta are loc în condițiile în care forțele, atât negative cât și pozitive, sunt în echilibru, lăsând astfel o a treia forţă, forța superioară a naturii numită Creator, să apară între ele. Cu toate acestea, doar cabaliștii sunt capabili să perceapă această forță. Echilibrul poate fi înțeles prin metodologia pe care evreii, poporul lui Israel, a dezvăluit-o restului lumii.

Deci, este destul de natural faptul că, în cele din urmă, noi suntem cei care ar trebui să fie blamaţi pentru tot ce se întâmplă în lume. Cu toate acestea, încă avem nevoie de științe pentru că ele îşi fac treaba lor. În nici un caz, sursa și mijloacele de guvernare a acestui domeniu material nu ne duc spre lumea de sus. Ele explorează doar această realitate fizică. Cu toate acestea, științe accelerează creșterea noastră și  ne fac să se simţim dezamăgire în capacitatea noastră de a atinge spiritualitatea rămânând  la nivelul material.

Astăzi, știința a ajuns la o  fundătură și nu există în prezent loc pentru progresul științific viitor. Pătrunderea științifică în materie este pur mecanică. Mai mult decât atât, nu există nici un sens în orice dezvoltare ulterioară a științelor. Avansarea nostră este egoistă, este baza a tot ceea ce facem și este dorința noastră de a simți tot ce putem. Vedem că ştiinţa nu se mai descurcă pentru îmbunătățire a vieții, modernizarea lumii și consolidarea societății. Dimpotrivă, ea face sa ne simtim chiar mai rău. Deci, de ce avem nevoie de ea? Cu cât mai puțin știm, cu atât mai bine dormim.

Din emisiunea de pe Kab TV „Babilonul de ieri şi de astăzi” 27.08.2014

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel - Niciun comentariu→

Este scris (Avot 3.1): ”Să știi de unde vii, unde mergi și în fața cui te justifici”. După cum o știm, poporul Israel vine din Babilonul antic. Acum 4000 de ani a trăit o mare civilizație prosperă care a pus bazele unei dezvoltări economice și sociale făcând ca oamenii să fie interconectați, cu un destin comun, o istorie comună.

Problema nu era dependența reciprocă care s-a creat între ei dar, cu dezvoltarea, au început să se separe, competiția a apărut în societate. Tot soiul de convingeri au apărut pentru a aduce o soluție la această inconsecvență la care făceau față pentru prima oară cu atâta vigoare.

Babilonienii au înțeles avantajele progresului, dar nu știau cum să mențină o viață armonioasă, acest episod este relatat în Biblie prin construirea Turnului Babel (Geneza 11).

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Istoria ne spune că oamenii noştri s-au adunat în jurul Ideii. Nu în jurul râului, nu în jurul unui anumit domeniu, ci în jurul Ideii. Putem respinge, rezista şi striga că vrem să fim ca toţi ceilalţi. Nimic nu va veni din asta. Nu vom fi ca toţi ceilalţi pentru că tocmai Ideea determina ceea ce ar trebui să fim.

Această Idee a fost prezentată de către Avraam în urmă cu 3800 ani, într-o formă fragmentată, sfâşiată de discordia din Babilon. Acest lucru nu a fost ceva filozofic sau un ghicit. Legea care guvernează lumea a fost revelată lui Avraam.

Apoi, totul a fost „condus” de idoli. Orice fenomen natural a avut zeul său. Şi Avraam a zis: „Vă  închinaţi în zadar. Nu sunt idolii cei  ce conduc lumea. Există o lege unică. Legea Naturii. Legea echilibrului. Legea Unităţii. Legea Iubirii infinite. Noi existăm în ea. Ea ne acoperă precum o  mamă îşi acoperă copilul. Dacă am corespunde, am prospera. Dacă nu corespundem, vom suferi.”

Din întregul Babilon, doar câteva mii de oameni au ascultat de Avraam. Ei l-au urmat în căutarea fericirii.

Astfel, s-a născut poporul lui Israel. „Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi” a fost temelia acestei naţiuni. Unitatea a devenit rădăcină.

Din broşura, “Este timpul să acţionăm”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti corect pentru congresul care va avea loc în septembrie la Sankt Petersburg?

Răspuns: În primul rând, trebuie să fiți cu noi în tot ceea ce facem. Înțeleg că obișnuința face ca asta să fie dificil, mai ales că o persoană nu dezvăluie imaginea de ansamblu, ceea ce înseamnă prima descoperire interioară a Creatorului.

Este dificil să se considere ca Israel, dacă nu trăiește în Israel. Oamenii se identifică cu corpul și nu cu sufletul.

Dar, de fapt, prietenii noștri din lumea întreagă trebuie să facă aceeași muncă. De asemenea, ei sunt Israel, sunt atrași spre Creator (Yashar-El) și trebuie să fie primii care să meargă mai departe, astfel ca națiunile lumii să atrase după ei. Ei au un punct în inimă 4000 de ani după Babilon, și ce?

În acest caz, timpul nu joacă nici un rol. O parte din babilonieni a primit deja o trezire și a început corecția și o altă parte, care a devenit națiunile lumii astăzi, își dă seama acum de asta, și acest lucru se realizează tot mai mult, din zi în zi. Și nu există diferență dacă privim funcționarea întregului sistem. Astăzi, prietenii din diferite țări trebuie să pună presiune pe Israel și vom avansa cu toții împreună ca un tot unic.

Congresul de la Sankt Petersburg, fără îndoială, trebuie să rezume munca noastră din ultimele luni, inclusiv perioada dramatică pentru poporul Israel și eforturile care au fost investite în lumea întreagă. Va fi un congres bun dacă vom ajunge acolo corect ”echipați”.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 24.07.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→