Tag Archives: Biblia

Despre ce vorbeşte Tora?

Întrebare: Evenimentele descrise în Tora au avut loc în această lume cu adevărat? Într-unul din programele dumneavoastră aţi spus că trebuie să trecem prin toată povestea din Tora în interiorul nostru.

Răspuns: Bineînțeles, toate cuvintele din Tora au avut loc în această lume pentru că fiecare rădăcină spirituală superioară trebuie să dezvolte și în cele din urmă să atingă ramura sa materială.

De aceea am trecut prin întregul proces în această lume: Adam HaRishon și toate generațiile următoare până la Avram și după, prin strămoșii noștri Isac și Iacob, fiii lui Iacob, apoi coborârea la Egipt, Moshe, Aaron, Muntele Sinai, intrarea în Israel, cucerirea pâmântului lui Israel, distrugerea Primului și Celui de-al Doilea Templu, etc.

Prin tot ceea ce am trecut în această lume este doar o fațetă a imaginii. Cel mai important lucru este starea noastră actuală și prin ce evenimente descrise în Tora trebuie să trecem încă.

Tora nu vorbește despre evenimente istorice; mai degrabă, este vorba despre ceea ce trebuie să corectăm după păcatul lui Adam HaRishon. Ca rezultat al corectării noastre, vom ajunge la lumea spirituală care este eternă și fără sfârșit; este acum și aici, imediat ce suntem de acord să trecem prin procesul corectării, așa cum este scris Trebuie să-ți vezi lumea în timpul vieții.

Din programul radioului israelian, 103FM, 21.06.2015

O limuzină ca dar pentru un dușman de moarte

Dintr-un articol de Rabaș: ”Ce este binecuvântarea, ”…cine a făcut pentru mine un miracol în acest loc” în muncă? : Așa cum este scris, ”Am fost robi ai Faraonului în Egipt (Deuteromul 6:21),  adică au îndurat suferință în Egipt și, de asemenea, ” …  Fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor … ” (Exodul 2:23), deci idea de Mițva (poruncă) „Amintirea Egiptului” ne-a fost dată nouă, așa cum este scris, ” …  ca să-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale” (Deuteromul 16:3).

Asta nu spune că sclavia în Egipt a fost dificilă ci, mai degrabă, dificultatea a constat în inabilitatea de a dărui. Sunt gata să muncesc și să fac tot ce este necesar, dar nu văd că prin asta aș dărui în vreun fel Creatorului. Asta se numește ”exil” și ”sclavie”.

Faraonul trage toate rezultatele muncii mele; totul merge la el. Asta nu vorbește de dificultatea muncii, ci despre rezultat. De fapt, eu nu pot să îi dau nicio satisfacție Creatorului. ”Fiii lui Israel gemeau” din această cauză și nu pentru că munca lor era dificilă.

Fără nicio conexiune cu dificultatea muncii, îmi este greu să vad că nu sunt pregătit să dăruiesc Creatorului, măcar într-o anumită măsură. Acesta este un discernământ foarte important. Strigătul nu a fost pentru oboseala sau extenuarea din cauza muncii, ci vorbește numai despre relația cu Creatorul. De fapt, văd că dușmanii mei de moarte iau toate eforturile mele.

Este un sentiment foarte puternic. Imaginați-vă că tot ce ați câștigat în această lume se duce la cel mai crunt dușman al vostru. Să spunem că ați pus deoparte bani, pentru o perioadă de tip; ați visat să vă cumpărați o limuzină și deodată descoperiți că nu mai există nici un ban și că vecinul vostru conduce o limuzină nouă.

Comentariu: Cea mai mare frustrare în cei șapte ani de foamete este că tu continui să faci aceeași muncă; investești în grup și diseminare, ca în cei șapte ani de bunăstare, și știi că Faraonul va lua toate rezultatele și tu vei fi chiar și mai descurajat.

Răspuns: Nu, te gândești că lucrezi ”de dragul dăruirii.” Iar în final, atunci când viguros ai făcut toată muncă, cu iubire și devotament, reiese brusc că toate acestea au fost de dragul tău, iar Creatorul nu a primit nimic. Nimic nu se consideră dăruire și tu ești acum un egoist chiar și mai rău decât înainte. Aceasta este sclavia în exil.

Iar problema este nu că aceasta te costă multă sânge, transpirație și lacrimi, ci mai degrabă că rezultatul nu a ajuns la destinația corectă, că Creatorul nu a primit nicio satisfacție. Și nu îmi pare rău pentru că El nu a primit nicio plăcere de la mine, ci mai degrabă că prin acțiunile mele nu a am reușit să îi dau Lui satisfacție (chiar dacă sunt în ascundere fața de El). O persoană urcă pe treptele detașării de el însușii și vede cum Faraonul nu o lasă să dăruiască.

Întrebare:  Nu îmi pot imagina cum este posibil să mă detașez de Faraon pentru ca toate fructele muncii mele să meargă la Creator.

Răspuns: Dacă o parte din inima ta se găsește cu Creatorul, atunci vei simți asta, ca fiul tău și oamenii  care sunt aproape de tine. De aceea este spus ”Ca un om cu o singură inimă.”

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala din 4/2/14, Scrierile lui Rabaș