Tag Archives: Big Bang

O privire dincolo de punctul Big Bang

Înțelepciunea Cabalei ne permite să descoperim ceea ce a existat înainte de crearea lumii noastre până la Big Bang pentru a afla când au fost create lumile. Ea ne permite să vedem, în ce punct suntem acum cu toate fazele de dezvoltare viitoare „, la sfârșitul tuturor generațiilor.”

Înțelepciunea Cabalei ne spune ceea ce fizica modernă nu poate explica. Săpăturile paleontologilor „ne oferă câteva informații despre generațiile anterioare și despre fazele evolutive prin care am trecut. Dar știința obișnuită nu ne poate spune nimic despre ceea ce a fost creat înainte de lumea noastră și ceea ce este dincolo de limitele sale, care este şi ceea ce nu este accesibil simțurilor noastre corporale: vederea, auzul, mirosul, gustul, și simţul tactil.

Astrofizica studiază dezvoltarea universului pornind de la Big Bang și crearea spaţiului în care au apărut toate galaxiile, sistemul nostru solar, și planeta noastră. Avem câteva informații despre acest lucru, dar, înainte de Big Bang nu exită concepte, cum ar fi chiar „loc” și „timp” și, prin urmare, nu poate fi percepută de cercetarea noastră.

Noi nu putem studia ceea ce s-a întâmplat înainte de crearea de loc și timp prin metode obișnuite. Cabala ne poate ajuta pentru că ne oferă noi instrumente și organe de simț și extinde simţurile si mintea noastră. Astfel, putem explora o realitate care nu este percepută de senzorii noștri obișnuiți.

Întrebare: Cum putem studia ceva ce s-a întâmplat înainte de Big Bang, înainte de crearea universului nostru, dacă nu era nimic atunci? Nu este Big Bang punctul de plecare?

Răspuns: Big Bang este punctul de plecare al lumii noastre corporale, care a fost creată de către o scânteie de energie superioară care a explodat. Astrofizica nu poate explica cum s-a întâmplat. Cum ar putea o astfel de mare de energie să fie concentrată într-un singur punct minuscul din care a avut loc explozia? Fizica acum se apropie de punctul în care energia spirituală este transformată în energie corporală. Din lumea spirituală, a fost energie microscopică. Aceasta energie spirituala a trecut din lumea Ein Sof (Infinit) prin cinci lumi spirituale: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, și Assiya. Și pe limita ultimă a lumii, când lumea Assiya slăbește la minim, ca și în cazul în care o picătură mică în mare, această scânteie spirituală a explodat și s-a transformat în energie corporală din care a fost creat întregul univers. Acesta este punctul Big Bang-ului, care a fost punctul de plecare al lumii noastre. Tot ceea ce a precedat se aplică doar la lumea spirituală, care este, înțelepciunea Cabala.

Din Programul israelian Radio 103FM, 6/7/15

Inapoi in viitor

Întrebare: Oamenii de stiinta cred că realitatea noastră a apărut ca urmare a Big Bang-ului și că vom continua să simţim efectele sale. Cum se împleteşte această percepție a lumii cu un nou organ de simț?

Răspuns: Desigur, aceasta ne va permite să vedem toate fenomenele care au avut loc înaintea noastră, din care a fost creată realitatea spirituală și care ne va dezvălui toate straturile sale. Dar lucrul cel mai important pentru noi este să ajungem la rădăcinile sale, pentru că în acest fel ne străduim simultan pentru viitor și ne întoarcem în trecut. Se pare că este același lucru. Este posibil să explorăm realitatea superioară prin simțurile noastre,  este ca şi cum acum vom studia realitatea acestei lumi. Dobândim o abordare sistemică, pentru că învăţăm cum putem, cu organele noastre de simț,  să ne construim unul cu respect la celălalt. Ne-au fost date toate instrumentele necesare, un program pentru a învăța și pentru a ne muta într-o nouă percepție a realității, o percepţie în forma sa adevărată. Dar, în același timp, toată realitatea este imprimată în noi, nu undeva în exteriorul nostru. Toate percepția noastră  încă se aplică oamenilor care observă realitatea.

Întrebare: Ce motivație avem pentru a ieși din senzaţiile de astăzi ?

Răspuns: Motivul este foarte simplu. Trăim în senzațiile noastre. În cazul în care organele noastre de simț se opresc din lucru pentru un motiv oarecare, acesta este numit moarte. Astfel vom muri și vom înceta să percepem realitatea. În loc să vă apropiaţi de moarte, veţi dezvolta organele de simț, veţi deveni nemuritori, pentru că este în exteriorul vostru. Astfel, vă veţi  transforma într-o persoană care trăiește pentru totdeauna, fără restricții, într-un spațiu infinit, numit paradis. Această percepție este mai presus de dorințele voastre egoiste.

Din emisiunea KabTV “Întâlnirea lumilor” 6/20/14

Universul lui Einstein

În Ştiri ( de la Natură ) „Un manuscris care a trecut neobservat oamenilor de ştiinţa timp de zeci de ani a relevat faptul că Albert Einstein odată a cochetat cu o alternativă la ceea ce stim acum ca fiind teoria Big Bang-ului  propunând în schimb că Universul s-a extins în mod constant şi veşnic. Lucrarea recent descoperită (acesta a fost depozitată la secţiunea Albert Einstein din Arhivele de la Ierusalim) scrisă în 1931, este o reminiscenţă a unei teorii susţinută de astrofizicianul britanic  Fred Hoyle aproape 20 de ani mai târziu. Einstein a abandonat repede ideea, dar manuscrisul dezvăluie ezitarea sa continuă de a accepta că Universul a fost creat în timpul unui singur eveniment exploziv . …

„Manuscrisul a fost, probabil” o schiţă  începută cu entuziasm pornind de la o idee elegantă şi în curând abandonată pentru că  autorul şi-a dat seama că s-a  păcălit singur, spune cosmologul James Peebles de la Universitatea Princeton din New Jersey. Nu pare să existe nici o înregistrare a lui Einstein în care să se fi menţionat aceste calcule.

„Dar faptul că Einstein a experimentat conceptul de stare de echilibru demonstrează rezistenţa lui în continuare la ideea de Big Bang, care a fost găsit la început „abominabil „, chiar dacă alţi teoreticieni au arătat că aceasta poate să fie o consecinţă firească a teoriei sale generale a relativităţii. ”

Comentariul meu: Deşi în prelegerile mele am menţionat în mod constant Big Bang-ul ca un punct de plecare de la începutul lumii noastre, tot acest studiu trebuie privit  în legătură cu omul,ca  un observator care, în acest caz, se simte si percepe ceea ce este simţit ” în sine „, în proprietăţile sale şi, prin urmare, este necesar să nu vorbească despre lumea din jurul nostru şi modificările sale, ci  doar cu privire la schimbarea de ” ercepţie în noi ” şi modificările sale, în calitate de nou Reshimot manifestat în noi. Vezi percepţia realităţii în „Introducere la Cartea Zohar ” .

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Precursorii crizei moderne: un scurt studiu de la inceputul creatiei

Înţelepciunea Cabalei ne vorbeste despre întreaga realitate. Pornind de la începutul dezvoltarii, ne duce prin toate etapele sale până la finalizare.

Punctul iniţial este forţa superioara numita „natura” sau „Creatorul.” Neavând nici o idee despre ceea ce Îl precede, ajungem să o cunoaştem ca pe o mamă. Nu a fost nimic înaintea sa. Istoria noastră începe din momentul în care forţa superioară a început să creeze nivelele materiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, a folosit propria sa  forţa pentru a forma forţe ajutatoare care s-o cuprinda şi s-o faca. Aceste forţe imediat s-au împărţit în două: materia creaţiei şi forta Creatorului, cu alte cuvinte, plus şi minus, lumină şi întuneric, care influenteaza materia sa-i impartaseasca dezvoltarea. Sub influenţa acestor două forţe, materia a început să reacţioneze, sa răspunda, sa experimenteze senzatii şi astfel să evolueze.

Una dintre aceste două forţe numită „linia dreapta”, este umpluta cu natura Creatorului, a iubirii si daruirii si, ca urmare, este în măsură să dea viaţă materiei. Cealalta forţa este forţa egoismului, opusa Creatorului şi acţionează ca impotriva Lui. Cu toate acestea, în realitate, aceste două forţe acţionează în conformitate cu programul superior.

Creatorul acţionează de sus cu forta Lui unica, care este împărţită în două: forţele daruirii si primirii. Materia noastra este între ele. Astfel, aceste două forţe ne-au pus în mişcare. Acestea afectează materia şi ii stimuleaza dezvoltarea  pe nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, această dezvoltare afecteaza numai forţele care formează treptat materia, până când materia ajunge în etapa finală. Apoi materia explodeaza. Datorita aceastei explozii, un eveniment unic are loc. Cele două forţe, plus şi minus se amestecă, împreună. Anterior, ele au lucrat în materie pe ambele părţi, iar acum ele ajung la spargere, devin incluse una in alta, şi coexistă în materie, amestecate într-o asemenea măsură încât este imposibil să le luam separat, ca într-o mare amestecătură.

Până în prezent, procesul a avut loc numai la nivelul de forţe, gândire şi program. Cu toate acestea, în prezent forţa se transformă în materia aceastei lumi. În primul rând, locul spatiului nostru a aparut ca urmare a Big Bang-ului. Mai devreme, nu era loc pentru universul nostru.

Apoi, materia a început sa se dezvolte de la scânteia de energie spirituală, dintr-un punct mic de Lumina. Această particulă minusculă de Lumina spirituala a fost de ajuns pentru a crea materia întregului univers.
Mai mult, pe parcursul dezvoltarii sale, materia a creat galaxiile, Sistemul Solar şi planeta Pamant, unde creştem de-a lungul aceleaşi linii, la nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor, paralel cu dezvoltarea spirituală.

Ca urmare, la al patrulea nivel de dezvoltare, forta Creatorului şi forţa sa opusa în cele din urmă se amestecă, şi ne aflăm în situaţia actuală.

Pregătirea este terminata. De acum, trebuie sa verificam ce să facem în continuare. Avem două forţe amestecate una cu alta. Si-au completat dezvoltarea şi se ciocnesc una cu alta în noi, atât de mult încât nu ştim ce să facem. Ne simtim rau.

Aici, gasim intelepciunea Cabalei, metoda ce ne permite să echilibram şi sa unim aceste două forţe, restabilind echilibrul şi armonia între ele.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma din 5/21/11