Tag Archives: Bucurie

A munci în bucurie

Întrebare: Trecem prin diferite stări. Mai întâi, atunci când întâlnim ego-ul, cerem să ne ridicăm deasupra, adică să muncim cu ”linia stângă”.

Apoi, există o transformare miraculoasă; atingem ”linia dreaptă”, ne unim și ne conectăm, Lumina ne inundă, suntem bine, avem o strălucire în ochi și privim ca exaltații. Și aici, înțelegem că nu putem ieși spre public așa, pentru că nu ne vor răspunde. Și, în momentul în care asta se va stinge, ei ne întreabă: ”Unde este bucuria voastră?” Deci, ce înseamnă a lucra cu bucurie?

Răspuns: Noi trebuie să avem o încredere calmă: ”Te rog, dă-mi bisturiul, voi opera ego-ul meu”. Asta înseamnă că, avem încredere deplină în faptul că suntem cu toții gata să facem alegerea corectă împreună.

Întrebare: Deci, unde se descoperă bucuria?

Răspuns: Nu este bucurie? Există diferite niveluri de bucurie: bucuria unui copil mic, bucuria unui adult, și bucuria unei persoane înțelepte.

În acest caz, în timpul convenției, suntem în cercurile noastre și modul în care apărem de la distanță nu ne interesează deloc. Putem să ne îmbrățisăm cu bucurie sau să exprimăm bucuria noastră în mod diferit. Nu este important pentru noi.

Nu este important cum ne transmitem bucuria și încrederea reciprocă. Să fim sinceri! Sunteți în colectivul vostru, în familia voastră. Întreaga muncă spirituală este construită pe o bucurie infinită! Suntem fericiți de ceea ce am primit, de perioada în care trăim, de ceea ce este întruparea sufletului nostru, și cum am fost aleși de Creator pentru a ajuta omenirea și a fi conductor pentru dezvoltarea ei. Tot ceea ce realizăm, totul trebuie să fie construit cu bucurie, încrederea că putem realiza obiectivul.

Din Congresul de la Soci, Lecția 4, 25.08.2014

Unica bucurie

Întrebare: Care este diferenţa între bucuria în Tora și bucuria pe care o simţim în această lume?

Răspuns: Este imposibil să le comparăm. Prima, bucuria corporală, este temporară şi nu veşnică, este limitată de vasul dorinţei. Este atât de mică, ca și cum aţi fost blocați  în închisoare, în carceră şi v-ați bucura la o bucată de pâine şi la apa care vi s-a oferit.Este imposibil de a compara placerile acestei lumi cu cele din lumea spirituală, deoarece acestea sunt îndeplinite în diferite feluri. Cea mai reală si onestă bucurie în această lume este bucuria unui copil care se agaţă de mama sa, să simtă căldura ei şi să beneficieze de o plăcere fizică şi emoţională. În braţele ei, simte că este în cer, respiră parfumul ei, suge laptele ei, o aderarea totala la superior.

Nu există un sentiment mai bun, mai minunat, decât acest sentiment în lumea noastră. Altfel, un copil nu ar putea să crească. Dar este imposibil de a compara această plăcere cu plăcerea spirituală. Lumea noastra este fictivă şi temporară. Putem compara doar concepte care sunt legate într-un fel, care au o formulă comună, ca şi matematica sau fizica.

Trebuie să existe legături între ele, astfel încât poate fi verificat şi măsurată în comparaţie cu standardul. Aici, cu toate acestea, nu este nimic pe care putem să îl măsurăm.

Din partea 1 a Cabalei zilnic Lecţia 20/5/14, scrierile lui Rabasch

Încrederea care ne conectează la mediu

Întrebare: Care este legătura dintre încredere şi bucurie?

Răspuns: Încrederea ne aduce bucurie. Sentimentul de încredere este rezultatul iluminării speciale care vine de sus şi susţine o persoană ca pe o pernă de aer, umplând-o astfel de bucurie.

Există două forme de încredere: încrederea datorită a ceea ce am în buzunar, în ce măsură sunt mai puternic decât mediul sau încrederea în mediu şi faptul că sunt inclus în el, ceea ce înseamnă că încrederea mea depinde de mediu. Una din două.

Încrederea este conexiunea la mediu, când sunt mai puternic decât mediul sau când mediul este mai puternic decât mine, dar eu sunt conectat la el. Cel mai frumos sentiment de încredere este atunci când sunt mulţumit cu starea de micime. Atunci sunt sigur de a fi în braţele mediului, încrezător ca un bebeluş în braţele mamei sale.

Atunci când un bebeluş creşte, nu simte acelaşi sentiment de încredere pe care-l simţea înainte. Are deja îndoieli şi teamă de tot, în timp ce un copil în braţele mamei sale nu-şi face griji de nimic şi acesta este cel mai frumos moment.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Bucuria ne dă putere pe drum

În lumea noastră, prefăcătoria sună a ceva murdar. Îi mustrăm pe oameni pentru asta, De ce eşti aşa de nenatural? De ce te prefaci şi minţi?

Dar în cazul nostru, noi ne prefacem sau ne jucăm cu cele mai naturale şi autentice acţiuni, pentru că ele ne ajută să ne ridicăm deasupra lumii materiale. În timp ce joc stările spirituale, mă imaginez acolo şi mă ridic acolo.

Nu vreau doar să îi încânt pe ceilalţi transmiţându-le bucuria mea. Bucuria nu este un simplu râs, ci împlinire prin corectitudinea căii şi încrederea în scop. Şi această bucurie îmi dă mie putere.

Este aceaşi împlinire care care trebuie să locuiască în noi, în virtutea unirii noastre, adică în starea adevărată, corectată, în lumea Infinitului. Jucând asta, eu fac eforturi să împlinesc dorinţa noastră comună (vasul spiritual sau Kli), ca în starea lumii Infinitului.

Este un joc foarte exaltat, care merită şi care este o reminescenţă a jocului Creatorului cu Levitanul (balena mitologică). Creatorul, dorinţa de a dărui, se joacă cu creaţia pe care a creat-o, dorinţa de a primi plăcere, învârtind-o în direcţii diferite şi umplând-o cu Lumina Hochma.

Aşa vreu să umplu cu Lumina Hochma dorinţa comună de plăcere a întregului grup. Asta înseamnă că mă joc cu lucruri foarte exaltate, chiar dacă apar acţiuni foarte simple pe care fiecare om este capabil să le facă.

Trebuie să înţelegem că din perspectiva unei persoane, acest joc este o acţiune foarte serioasă. Şi egoul nostru nu ne lasă să ne micşorăm mândria pentru a deveni parte din acest joc şi a începe să purtăm aceste acţiuni în raport cu grupul. Sunt oameni care le găsesc uşor de făcut extern, la fel ca şi alţii care le găsesc uşor de exprimat intern. Dar munca interioară este obligaţia fiecărei persoane şi trebuie să rezulte într-o dispoziţie elevată, care trebuie menţinută în grup.

Lucrurile exterioare pot varia. Sunt momente când extern trebuie să pretinzi că eşti inspirat tot timpul pentru că eşti încojurat de mici copii, nu poţi să îţi permiţi libertatea de a le arăta adevarata stare. Totuşi, dacă grupul este unul de studenţi avansaţi, ei pot face opusul: în loc să se joace extern, ei pot rămâne serioşi şi chiar să îşi exprime amărăciunea pentru a crea o opoziţie între internalitate şi exernalitate. Aşa s-au comportat marii Cabalişti ai trecutului. Totuşi, noi suntem încă mici şi trebuie să ne jucăm sau să ne prefacem extern, exprimând bucurie.

Normal, toată diseminarea noastră trebuie să cuprindă programe care aduc fericire şi lasă oamenii într-o bună dispoziţie. Trebuie să fie mai puţine cântece care sunt triste şi mai multe care sunt vesele! Trebuie să simţim inima prietenului sau a largii audienţe şi să avem grijă să nu îi aducem în jos, făcându-i să se simtă supăraţi ci să îi facem să simtă bucurie şi unificare. Asta este întreaga înţelepciune.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Să lucrăm în numele bucuriei

Întrebare: Am vorbit despre simţirea bucuriei ca împlinire, dar ce spunem despre simţirea bucuriei atunci când depunem eforturi să o obţinem?

Răspuns: Simt ură şi am resentimente faţă de cineva şi trebuie să îmi construiesc atitudinea de iubire deasupra, astfel încât să îl umplu, umplându-mă astfel şi eu. Pentru a obţine asta, depun un anumit efort, pentru că trebuie să lucrez deasupra egoismului meu. Dacă canalizez Lumina prin mine, pentru a îi umple pe ceilalţi, îmi transform egoismul meu în ajutor împotriva lui şi, în loc să primesc, egoismul lucrează în dăruire. Pentru mine, este o provocare şi trebuie să mă conving că are sens.

Pe de o parte, mulţumită faptului că eu canalizez Lumina Superioară prin mine către altcineva, egoismul meu este mulţumit. Pe de alta, eu ataşez dorinţa că mă umplu eu însumi şi ea devine o parte din mine, ceea ce îmi face, de asemenea, plăcere. Primesc Lumina de la Creator şi Lumina care se întoarce la mine din împlinirea celorlaţi, sub formă de feedback spiritual.

Dacă îmi ataşez dorinţa celuilalt, se numeşte iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Asta este descris ca cel drept este recompensat de două ori. În afară de faptul că propria voinţă de primire  este umplută, primesc plăcere şi din împlinirea dorinţei celuilalt.

Din Cabala pentru începători, “Fericire” 10/28/10

Sa prevenim un scurt circuit

Care este sursa bucuriei? Daca vorbim despre bucuria egoista, baza sa este implinirea prin primire. Un copil este fericit cand ii dai ceva si plange cand ii iei inapoi. O persoana mai dezvoltata experimenteaza bucuria din actiunile bune sau rele. Am furat si nu am fost prins deci sunt fericit, sau poate am facut ceva pentru cineva si asta ma bucura.

Totul depinde de ce anume bucura persoana. Dar bucuria este intotdeauna declansata de faptul ca dorintele egoiste ni se implinesc. Nevoile noastre primare sunt mancarea, familia, sanatatea, puterea si cunoasterea. Totusi problema consta in neputinta de a ne implini prin ele.

Lumina Superioara, placerea care doreste sa ne implineasca cererea, este un plus iar dorinta este un minus. Cand plus intalneste pe minus, un scurt circuit apare, insemnand ca cu cat mai repede intalnesc dorinta cu atat mai repede ea dispare.

Dar acolo este o alta forma de a primi placerea, si gasim un exemplu asemanator in electronica. In loc de a scurtcircuita plusul cu minusul direct sau a primi placerea prin dorinta, creez un rezistor intre ele, un ecran de rezistenta. Este acum posibil sa conectez plusul si minusul prin rezistenta fara sa anulez nici una din ele, si va putea aduce un rezultat pozitiv. In felul acesta eu experimentez viata.

Din  Kabbalah pentru Incepatori, “Fericirea” 10/28/10