Tag Archives: calculator

Cum patrunde cineva in calculatorul creatiei?

Intelepciunea Cabala vorbeste doar despre descoperirea sistemului superior care este ascuns in natura. In spatele naturii pe care o vedem, simtim si descoperim cu cele cinci simturi ale noastre, exista un sistem care ne conduce, intreaga noastra viata, si toata evolutia noastra.

Intelepciunea Cabala se ocupa cu descoperirea acestui sistem. Explica in ce fel acest sistem, forta superioara, ne-a creat, cum noi existam, cum evoluam, si la ce stare trebuie sa ajungem in final.

Acest intreg sistem se numeste Elokim (God). Elokim si natura (HaTeva) sunt unul si acelasi lucru (au aceeasi valoare numerica in Gematria, si asta indica faptul ca au aceeasi esenta). Si totusi, prin cuvantul „natura” noi nu ne referim la natura fizica din jurul nostru, ci la un sistem imens, a carui parte minuscula ni se dezvaluie, iar 99.9% din el ne este ascuns.

Oamenii de stiinta confirma si ei ca au descoperit doar o parte minuscula a ceea ce se intampla in realitate, dar ei spera ca prin evolutia continua a stiintei, ei vor descoperi ce este ascuns. Insa, exista un strat in sistemul naturii pe care niciodata nu il vom putea descoperi cu cele cinci simturi fizizce ale noastre, pentru ca aceste simturi sunt limitate – sunt doar cinci organe de simt, si obiectele create de noi pentru a le mari zona.

Aici, noi avem nevoie de o suplimentara si noua metoda, pentru a descoperi sistemul ascuns in care conducerea superioara care ne dezvolta, se ascunde. Din acest sistem, noi putem vedea, simti, si descoperi care este destinul nostru, ce ne motiveaza, si daca avem libertatea de a alege in tot ceea ce facem – sau doar ni se pare asa, dar, de fapt, nu suntem liberi, ci doar indeplinim vointa unei forte anume, o dorinta a unui program unic?

Intrebare: Acest sistem imi conduce viata si viata tuturor acum si tot timpul?

Raspuns: Bineinteles! Acesta este un sistem general si complet, in care noi existam ca si cum am fi intr-un calculator gigantic care determina totul pentru noi, transformandu-ne si miscandu-ne prin diferite situatii, de la inceputul creatiei pana la sfarsitul ei.

Intrebare: Intelepciunea Cabala investigheaza acest calculator gigantic?

Raspuns: Da. Ne descopera intreaga realitate, incluzand aceasta lume si lumea superioara. Explica felul in care noi ne miscam intre cele cinci lumi, si cum noi ajungem la faza finala. Cine incepe sa recunoasca si sa ajunga la acest sistem, se cheama cabalist.

Intrebare: Cum influenteaza aceasta intelepciune si realizare, viata cuiva? Ce ii ofera?

Raspuns: Cand cineva devine familiar si ajunge la sistemul superior, el descopera toate fortele care actioneaza in el, si consecintele actiunilor lui. El descopera daca actiunile lui sunt planificate de sus, sau daca el poate sa isi strecoare in ele, componenta lui libera si proprie. Este aceasta viata un „meci vandut”, ca si cum ar fi intr-un fel de masina, si nu e nimic de facut? Se poate ca il priveste cineva si il urmareste din afara, efectuand tot felul de exercitii si experimente pe el, despre care nu stie nimic, doar indeplinind vointa unei dorinte superioare in aceasta lume – sau poate el sa ajunga in lumea noastra la un nivel in care el adauga ceva propriu, si , in plus, poate el descoperi dorinta superioara si sa o oblige sa il implice si pe el, asa incat ca el sa aleaga singur? El va descoperi toate aceste lucruri.

Intrebare: Tu spui ca exista un fel de sistem care ma conduce acum, in acest moment?

Raspuns: Nu numai acum, ci intotdeauna! Este deasupra timpului, miscarii si spatiului.

Intrebare: Dar eu nu il simt; nu simt ca cineva ma conduce. Eu ma conduc pe mine!

Raspuns: Tu simti cum se comporta corpul tau, cum este condus? Nu, are un program intern, si se comporta ca un fel de mecanism. Tu nu simti asta, dar in interiorul lui exista un numar infinit de faze si procese.

Intrebare: Am crezut ca creierul imi activeaza corpul.

Raspuns: Asa ti se pare tie. Corpul tau activeaza un program si mai complex.

Intrebare: Cine ma activeaza pe mine?

Raspuns: Acel gigantic calculator, forta superioara, te conduce nu numai pe tine, ci pe toti impreuna, intreaga realitate.

Intrebare: Dar ce vrea de la viata mea?

Raspuns: Forta superioara vrea sa o descoperi si sa deveniti parteneri. Asta inseamna ca vei descoperi scopul ei, cat de minunata, completa, eterna si buna, este aceasta forta.

Intrebare: Cum putem patrunde in acest imens calculator?

Raspuns: Pentru a face asta, trebuie sa fi un hacker talentat.

Intrebare: Care hackeri sparg acest calculator?

Raspuns: Cei care invata Intelepciunea Cabala pot penetra in acest calculator, in sistemul superior.

Din Programul de radio israelian, 103 FM, 15/02/15

O iluzie a perfecțiunii

Întrebare: Cum simte un cabalist viața?

Răspuns: Un cabalist simte viața ca un mijloc de a intra într-o dimensiune mai înaltă, pentru a se ridica pe scara gradelor spirituale.

Tot ceea ce există în lumea noastră și în viață reprezintă numai o condiție pentru o mai mare creștere spirituală. Prin urmare, un cabalist privește lumea noastră în mod practic, într-un mod strict, clar. Desigur, el poate profita de toate lucrurile materiale: muzică, literatură, artă, natură, etc. Dar, în interiorul lui, există mereu o directivă foarte clară: o fac în scopul de a avansa în atingerea lumii superioare. El simte întreaga fragilitate, insignifianță și iluzie a lumii noastre și înțelege că gândește așa în mod itenționat.

La fel cum imaginile pe care le vedem pe ecranul calculatorului nu sunt decât semnale electrice care creează imagini pe plasmă, în același mod, diferitele sentimente umane nu sunt decât semnale electrice, nimic mai mult. Un cabalist înțelege iluzia tuturor sentimentelor materiale: fie pozitive, fie negative. El vede că tot ceea ce ne înconjoară există doar în percepția noastră, în noi.

Prin urmare, el nu se teme de moarte. El știe că trupul său fizic trebuie să moară, dar atingerea lumii superioare, sufletul, va exista în măsura în care se corectează în timp ce rămâne în corp și poate continua corectarea sa mai departe.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Doi parteneri: egoismul şi atruismul

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Vrei să cauţi în reţea? Iti trebuie un calculator mai întâi

Întrebare: Senzaţiile şi stările mele spirituale sunt reflectate de realitatea pe care o observ în jurul meu. Asta înseamnă că pot judeca internalitatea pe baza externalităţii?

Răspuns: Nicidecum! Aşa cum este spus: Lumea trăieşte conform unui plan. În lumea corporală eu trec prin numeroase stări şi relaţii; unele sunt mai plăcute decât altele, dar nu le pot punte etichete spirituale.

Trebuie să mă ţin de scopul meu spiritual, deasupra tuturor senzaţiilor lumii corporale. Chiar dacă Creatorul îmi face ceva îngrozitor, tot trebuie să mă ţin de acest mâner. Nu ştiu ce se întâmplă şi de ce mi se întâmplă mie. Sunt legat de alte suflete, evenimente şi stări, despre care nu am niciun indiciu.

Astăzi, încă îmi lipseşte senzaţia întregului sistem, senzaţie care mi-ar permite să cercetez aceste lucruri. Este o prostie din partea mea să cred că aş putea urmări o conexiune între spiritualitate şi corporalitate. Nu sunt un expert în niciuna dintre acestea.

Nu am niciun instrument de cercetare la dispoziţie în acest moment: Nu am inteligenţa necesară, senzitivitatea sau dicernământul. Nu pot observa sistemul superior (lumea), sistemul inferior (lumea), nici nu pot urmări vreo conexiune între ele. Nu o pot înţelege nici măcar la cel mai simplu nivel spiritual. Nu o pot observa încă, pentru că este bazată pe anularea egolui. Nu sunt capabil să clarific asta deoarece nu am această dorinţă încă, chiar dacă îmi doresc să fiu inclus în sistemul superior.

Ce am în afara egoismului? Mai trebuie să obţin şi altceva, în afară de dăruire? Pentru asta, trebuie să îmi anulez egoul şi să duc o muncă internă în grup, cu prietenii. Ne construim unitatea noastră interioară pentru a obţine o putere comună care există în afara fiecăruia dintre noi şi ne aparţine tuturor.

De ce încerc să ghicesc esenţa ascunsă spirituală a unor boli, a unor probleme financiare sau familiale, sau a conflictelor cu şeful meu? Este o prostie! Nu sunt încă pregătit pentru aceste modalităţi de calcul.

Un computer nou este numai o bucată de metal, până când îi instalez sistemul de operare, îl pornesc, rulez programul şi introduc date. Numai atunci când mă familiarizez cu programul voi fi în stare să lucrez cu el.

Noi încă nu avem Kelim (calculatorul), ca să nu mai menţionăm şi programul! De aceea nu putem înţelege internalitatea observând externalitatea.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/2010, Scrierile lui Rabash