Tag Archives: Canaan

Paştele este o sărbătoare care este mereu cu tine

Pentru a ajunge în starea de „Pesah”, trebuie să obținem un astfel de nivel de dezvoltare, la care nu putem să lucrăm cu egoul, trebuie să ne ridicăm peste el.

Izbucnirea egoului a avut loc prima oară în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era în număr foarte mare, un preot din Babilon, Avraam, a descoperit sistemul ridicării deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaan, actualul Israel. Avraam i-a învățat pe adepții săi ce înseamnă să-i iubești pe ceilalți, să te ridici peste ego, să treci constant peste egoul tău – Pesah (de la cuvântul a trece – pasah).

Egoul nostru crește constant și noi creștem peste el acoperindu-l prin legea „iubirea acoperă toate defectele”. Defectele rămân dar, mai mare decât ele – peste ura imensă – apare între noi marea iubire.

Noi nu ne ascundem ura, nu ne e rușine de ea, fiindcă înțelegem că ea vine din natura noastră umană, iar misiunea noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va da oportunitatea de a acoperi ura cu iubire.

Atunci vom fi într-o stare permanentă de urcare spirituală. Totuși, ura va determina gradul de înălțime al iubirii cu care o vom acoperi.

Rezultă că putem crește constant adică, fiecare tranziție de la stare la stare va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTv „Conversații despre Pesah” din 18/03/2015

Ca un mănunchi de trestii-Vorbind la plural, partea 7

Ca un mănunchi de trestii,  Unitatea şi Garanţia reciprocă – necesitatea zilei de azi, dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 9

Vorbind la plural

Realizarea coeziunii sociale prin mediul social

COEZIUNE LA SCARĂ GLOBALĂ

Să ne întoarcem, pentru o clipă, la strămoşul nostru monoteist, la Abraham care, după expulzarea din Babilon, a format o societate izolată care se mişca sub forma unui grup şi funcţiona pe baza garanţiei reciproce. El a creat un mediu social care sprijinea crearea de legături, unitatea şi coeziunea şi ataşa toate aceste elemente la dobândirea calităţii de dăruire, Creatorul. Aceasta este şi sarcina noastră de astăzi, dar la scară globală.

Deoarece am devenit conştienţi de faptul că suntem într-adevăr, un superorganism, trebuie să fucnţionăm ca atare – în reciprocitate şi responsabilitate mutuală unii faţă de ceilalţi. Dar, pentru că nu putem învăţa întreaga lume cum să funcţioneze în această manieră, trebuie să dăm un exemplu lumii, iar ea va face restul în virtutea capacităţii noastre de a empatiza, sau aşa cum s-a exprimat Dr. Herrero, prin ”imitaţie şi influenţă”. În fond, atunci când oamenii dau peste o idee bună, ei o adoptă în mod natural.

Cu alte cuvinte, dacă oamenii vor vedea că evreii au ceva care ar putea merge şi la ei, că evreii doresc să împărtăşească şi cu alţii acest ceva, nu numai că ne vor sprijini, dar ni se vor alătura. Acesta este şi modul în care Abraham a adunat din ce în ce mai mulţi oameni în jurul său, atunci când a călătorit din Babilon în Canaan, pe măsură ce ”mii şi zeci de mii s-au adunat în jurul lui şi au constituit poporul ”casei lui Abraham””.239