Tag Archives: centrul grupului

Alo, auzi bine?

Intrebare: Cum trebuie sa ma pregatesc pentru atelier, si cum trebuie sa ma comport in timpul lui?

Raspuns: Cum ne organizam ca sa vorbim cu Creatorul, cand asta e posibil doar prin centrul grupului? Daca vreau sa iau legatura cu cineva prin telefon, am nevoie de o linie de telefon, un aparat, si frecventa corecta.

Trebuie sa vorbesc cu acea persoana de la al doilea capat al liniei pe o singura limba, sa comunic cu el exact la timpul stabilit in prealabil, si el trebuie sa fie exact persoana de care am nevoie. Asta inseamna ca totul trebuie sa fie aranjat.

Deci, cum aranjam linia de comunicare care se extinde din centrul grupului la Creator, ca sa fim siguri ca aceasta linie va functiona, mai mult sau mai putin?

Mai intai, pentru a crea o astfel de conexiune, trebuie sa ne unim intre noi. Asta inseamna ca fiecare dintre noi incepe sa lucreze in directia centrului grupului. Asa cream ceva comun in centru, care se cheama „noi”, si fiecare dintre noi se straduieste pentru asta.  In acest fel construim aparatul telefonic pentru legatura cu Creatorul. Fiecare stie ca acest aparat este unul complicat chiar si in lumea noastra, cu atat mai mult in lumea spirituala in care conexiunea este realizata la o frecventa cu totul diferita.

Aceasta unda nu are voie sa iasa din mine, caci, la urma urmei, eu sunt opus Creatorului. Eu sunt in intregime un minus mare, un egoist. Iar Creatorul este in intregime un plus mare. Noi nu suntem pregatiti sa ne intelegem unul pe celalalt! Deci, cum voi fi capabil sa construiesc un aparat care lucreaza pe frecventa Lui, si care ma conecteaza pe mine cu El?

Fiecare dintre noi trebuie sa faca Tzimtzum (restrictie) egoului, adica trebuie sa se opreasca in interiorul lui, si sa nu se gandeasca la el insusi. Aceasta se cheama Tzimtzum Aleph (prima restrictie). In acest fel eu incetez sa fiu ingrijorat pentru mine insumi. Pana la urma, in lumea spirituala, in acel loc cu care vreau sa intru in legatura, eu nu exist.

Deci, sunt obligat sa fac un Tzimtzum dorintei mele, un Masach (ecran). In afara de asta, trebuie sa dau ceva din mine, deci, in interiorul meu ma gandesc la grup. Prin asta eu creez o singura componenta care este pregatita sa se conecteze cu altii.

Este de dorit ca zece oameni sa creeze astfel de componente din ei insisi. Iar apoi, toti impreuna ne conectam in centrul grupului, iar componenta noastra comuna (noi), este numita simtul daruirii, care se aseamana cu Creatorul. Intre ei poate avea loc o conexiune.

Ca in telecomunicatii, unde latimea de banda poate fi diferita, la fel si aici. Depinde de marimea unei dorinte pe care o persoana o depaseste, mare sau mica, cat de mult el se include in ceilalti, cat de mult ei se inteleg unii pe altii, la ce nivel este clar scopul tuturor, etc. Aceste conditii determina puterea conexiunii.

Dar, neconstruind un astfel de aparat, noi nu putem crea o legatura cu Creatorul. Deci, depinde de noi sa cream o astfel de forta, legatura noastra comuna cu Creatorul, care este vocea noastra, gurile noastre. Si acolo pot fi multe voci si guri ca acestea: este posibil sa impartim 7 miliarde de oameni in grupuri de cate 10. Mai putin de 10 nu este destul de puternic. E posibil sa incercam cu 5 sau 3 oameni, dar in niciun caz, mai putini. 10 este numarul optimal.

Iar mai multi de 10 nu putem cuprinde, caci suntem formati dintr-o astfel de perceptie a realitatii, din care cauza nu suntem pregatiti sa vedem mai mult decat cele 10 degete ale noastre.

Din Congresul din Franta, „Unul pentru toti si toti pentru unul”, a doua zi, 10/05/14, lectia a doua

Pocăinţă prin grup

Întrebare: Ce înseamnă să priveşti problemele prin „centrul grupului”?

Răspuns: Oricine poate spune că totul vine de la Creator. Asta nu este o problemă. Întrebarea este cum mă obligă asta pe mine şi care este reacţia mea?

Aşadar, de îndată ce începem să ne întrebăm despre menirea vieţii, suntem aduşi cumva la grup. Toată munca noastră se face în grup. Iar asta nu se face pentru a primi dăruirea de la Creator. O iau şi din lumea din afară. Dar grupul face posibil ca eu să reacţionez la această dăruire. Pentru că problema nu este cum primesc dăruirea Lui ci cum răspund la ea, cum creez din partea mea contactul cu Creatorul.

Trebuie să mă corectez eu însumi din interior pentru a mă conecta cu Creatorul. Asta pentru că nivele ascensiunii scării spirituale sunt schimbările mele graduale, nivele de integrare în obţinea unei din ce în ce mai mari asemănării şi echivalenţă. Trebuie să vorbesc limbajul Lui, să fac aceleaşi acţiuni, să abordez înţelegerea Lui, să fiu din ce în ce mai congruent cu El.

 

Totul depinde de mine. Mă va ajunge de oriunde; nu există niciun dubiu în asta. În afară de El, nu există altcineva care mă mânuieşte. Dar fără grup, nu am nicio posibilitate să îi răspund. Pur şi simplu nu intru în aceaşi dimensiune, acelaşi spaţiu, aceaşi matrice şi aceleaşi condiţii în care se află El.

Dacă vreau să mă transform şi să fiu ca El, atunci pot face asta aderând la grup din ce în ce mai mult. Trebui să creez imaginea Lui, iar pentru asta trebuie să conectez grupul la mine, până când, în final, mă transform şi sunt ca El. Este necesar să trecem prin toate etapele, 125 nivele, pentru a fi asemenea Creatorului. Iar toate acestea se întâmplă prin grup.
Din Congresul din Franţa, “Unul pentru toţi şi toţi pentru unul” 5/11/14, Lecţia 5

 

 

O zonă protejată de ego

Întrebare: Se spune că „dorința este în inimă copiilor lui Israel în orice moment, iar dacă ei ar fi cerut cu adevărat, ar fi fost recompensați cu prezența Divinității.” Ce înseamnă „Dacă ei ar fi cerut cu adevărat”?

Răspuns: O dorință puternică înseamnă că noi vrem doar un singur lucru, și nimic altceva: doar să fim incorporați unul în altul și în toți, așa încât să nu mai fie loc pentru nimeni în conexiunea dintre noi, și de fapt, se formează un vid spiritual. Noi avem o dorință arzătoare ca doar Creatorul să poată apărea în acel spațiu gol.

Un asemenea loc este descoperit între noi și nu aparține niciunuia dintre noi, iar în același timp, ne aparține tuturor. Nu există nimic din egoul nostru aici. Noi descoperim o dimensiune superioară în conexiunea dintre noi.

Egoul nostru este în exterior, iar noi ne adunăm înăuntru, așa încât, în centru este un spațiu gol care nu a existat înainte. Nu există așa ceva, un spațiu gol, dar aici este format, iar noi simțim că nu este nimic acolo, nici măcar Creatorul.

Am format o astfel de zonă, aruncând egoul nostru deoparte, iar dorințele noastre arzătoare de a fi incorporați unul în altul, sunt unite într-o intenție pură, prin repulsia noastră față de ego. Așa că, acest loc devine gol, și deja aparține unei alte dimensiuni.

Spațiul în care ne aflăm, aparține nivelului animat, iar zona goală este locul pentru formarea omului. Aici este locul unde Creatorul este revelat: primele 10 Sefirot, care suntem noi, cei incluși în această conexiune.

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală, 6/3/14, Shamati nr.66

 

Cum să ne ridicăm dintr-o dată cu puțin efort

Întrebare: Cum te rogi prin centrul grupului dacă nu simți acest centru?

Răspuns: Rugați-vă cât puteți pentru moment. O persoană se naște lipsită de orice înțelegere, ca un animal, trei kg care ies din mamă și care încep să se dezvolte. Puțin câte puțin, ea se dezvoltă și devine mai înțeleaptă deoarece ea înțelege și resimte mai mult.

Totul începe mereu de la zero. Lucrul principal este calitatea și efortul. ”Putem dobândi lumea noastră într-o oră”. Asta înseamnă că o persoană restricționează și concentrează micul său efort în locul potrivit și creează o pârghie. Deși ea are puțină energie și nu poate să ridice o sarcină grea, poate să o ridice în cazul în care crește lungimea mânerului pârghiei.

Asta înseamnă că o abordare înțeleaptă poate scurta timpul și poate ajuta pe cineva să câștige forță. În trecut, sarcinile erau ridicate pe nave printr-un sistem de lanțuri și scripete. Multe lanțuri au fost trase, dar ele au fost în măsură să ridice tone de încărcătură.

Este același lucru în munca spirituală. Nu pot să-l abordez direct pe Faraon și toată această confuzie. Dar mi s-a dat o șansă să organizez un cerc de corpuri fizice în această lume, într-o stare în care sunt total detașat de spiritualitate și din care nu fac parte. Apoi, eu sunt în măsură să încep să mă gândesc la conexiunile fizice cu mintea mea corporală, practic plecând de la zero, dar nu încă din punct de vedere mental sau spiritual.

Ni s-a dat o astfel de oportunitate la toate nivelurile. Dacă mă concentrez pe centrul grupului, prin garanție reciprocă, responsabilitate reciprocă, atenția și susținerea celorlalți, în conexiune între noi, împreună cu profesorul și cărțile de Cabala, îmi pot concentra efortul relativ mic pe care pot să-l fac, pe un mic punct și astfel să pătrund.

Dar, dacă risipesc eforturile mele, asta nu mă va duce la nimic; rezultatul va fi un șarpe. Acest mic punct determină care va fi rezultatul, un șarpe sau un băț. Acest punct este concentrat pe centrul grupului, unde dorim să aducem plăcere Creatorului.

Diseminarea se bazează pe faptul de a fi un singur om cu o singură inimă. Centrul grupului este unica noastră inimă comună. Trebuie să reflectăm la această opțiune, cu privire la această formă. Dar, dacă umblu în direcții fără sfârșit, nimic nu va merge. Voi efectua numeroase acțiuni, care în cele din urmă, se vor acumula, de asemenea, dar foarte lent. Nu câștig nimic și nu scurtez timpul.

Întrebare: De ce depinde concentrarea pe o singură acțiune?

Răspuns: Depinde de munca comună, de focalizare, de susținerea reciprocă, unde toată lumea se concentrează în inimă și minte în centrul nostru și conexiunea noastră reciprocă.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59

O forță care curge din centrul grupului

Întrebare: De ce participarea comună la metoda înțelepciunii conexiunii trezește o forță interioară?

Răspuns: Dacă treziți măcar un pic de conexiune între voi, atunci o iluminare a Forței Superioare apare acolo imediat. Veți descoperi o putere incredibilă care strălucește în interior, vă închide într-un inveliș, si nimic nu vă sperie; este ca și cum ați fi într-un cocon.

Asta este ceea ce vine din centrul grupului. Începeți să simțiți că sunteți ca mici semințe într-un fruct, legați într-un aluat moale înconjurător care vă hrănește. Iubirea Creatorului vă înconjoară și voi o simțiți. Dar este doar în centrul unui grup serios.

Vă doresc să creați un astfel de centru al grupului, atât regional cât și mondial și să simțiți în el moliciunea și binecuvântarea fructelor, sentimentul că aparent, o ceață moale și caldă vă înconjoară. Cu asta, o persoană intră într-o nouă dimensiune, dobândește un sentiment de nemurire.

Din Lecția zilnică de Cabala, 24.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Centrul grupului este locul pentru a rezolva toate problemele

Întrebare: Credeţi că avem deja posibilitatea de a face totul în centrul grupului şi de a rezolva toate problemele noastre?

Răspuns: Dacă aveţi în vedere să progresaţi spiritual, adică spre caracteristica de dăruire, atunci pur şi simplu nu aveţi altă soluţie. Centrul grupului este punctul de plecare al unui drum care ne duce prin toate lumile la lumea Infinitului. Nimic altceva nu ne este dat.

Centrul grupului este un loc în care ne echilibrăm reciproc. Toată lumea este diferită, dar toţi sunt egali. Toţi se ajută chiar dacă sunt diferiţi. Prin asta, ne anulăm şi absorbim dorinţele celorlalţi în scopul de a le realiza în întregime. Apoi, prezentăm o dorinţă completă şi unită şi, în acest mod, intrăm în această conductă prin care ne ridicăm în lumea Infinitului.

Întrebare: Este posibil de a aduce probleme materiale în centrul grupului?

Răspuns: Este posibil pentru un grup de a veni cu tot soiul de probleme materiale şi de a încerca să le rezolve cu prietenii. În orice caz, acest lucru va fi mult mai aproape de adevăr decât ceea ce doriţi să decideţi singuri.

Dacă toţi prietenii tăi ar fi la un anumit nivel spiritual, reciproc echilibrat (vorbesc despre un grup care este mai mult sau mai puţin corect) atunci, într-o asemenea manieră, vei fi în măsură să rezolvi problemele din viaţa ta.

Mediatori integrali

Congresul pentru Educație Integrală, Atelierul al doilea: Grupul ne furnizează mijloacele care ne permit ca, în permanență, să tânjim după sentimentul corect, acela că întreaga mea viața, gândurile și sentimentele mele, toate vin de la Creator și că acest lucru este aranjat astfel încât, prin conexiune, noi ne vom întoarce către El.

Vorbind la modul general, lumea este împărțită în două părți:

1. Oamenii care au primit o trezire de Sus, de la Creator, pentru a avansa către El. Creatorul aduce acești oameni la un grup, așează mâna unei persoane pe soarta bună și îi spune Ia-o. Apoi depinde de ea dacă o alege sau nu, ceea ce înseamnă să fie încorporat în grup, să devină parte din curentul general împotriva egoului, sau nu. Aceasta este alegera noastră.

2. Restul umanității trăiește individual, fiecare persoană pe cont propriu pentru moment, într-o mișcare întâmplătoare, browniană. Egoul se dezvoltă în umanitate, bineînțeles, dar treptat, și nu într-un grup.

Oamenilor care merg împreună cu un grup li se cere să-l întărească și să-l construiască în mod conștient. Cel mai important lucru este să înțeleagă că în momentul în care ei devin parte dintr-unul din grupurile noastre sau din grupul general, nu mai au nimic particular sau individual. Tot ceea ce li se întâmplă este numai rezultatul de a fi într-o mișcare comună cu noi. Acum tot ceea ce ei primesc este prin centrul grupului și nu contează dacă este în mod conștient sau nu. Apoi se împrăștie către toți și fiecare primește pe măsura eforturilor pe care le are de făcut în fluxul comun către conexiune, către centru.

Este la fel când vine vorba despre mișcarea noastră către Creator. Tot ceea ce vrem, să ne concentrăm pe El, să-I spunem, să-I cerem, să invocăm dăruirea Lui asupra noastră, influența Luminii Înconjurătoare, și așa mai departe, toate acestea pot să vină numai prin centrul grupului. Asta înseamnă că centrul grupului este foarte important pentru noi, ca un punct de la care putem urca în chemare noastră spre Creator și, prin el, ca printr-un cordon ombilical, primim totul și dăm totul.

Să ne imaginăm cordonul nostru ombilical spiritual prin care noi primim și dăm totul. Numai prin acest cordon suntem conectați la sursa vieții. Imaginați-vă că sunteți un embrion într-un pântec, și prin acest cordon, prin centrul grupului, primim viața, toată forța spirituală, tot ceea ce există.

Când găsim conexiunea cu cordonul ombilical, începem să conștientizăm modul în care totul este construit, și cum totul coboară, de fapt, la noi de la Providența superioară.

Lumea noastră este doar lumea rezultatelor, și de aceea nimic nu este vreodată născut în ea. Începem să conștientizăm cum putem influența Providența superioară și să evocăm cea mai bună urcare.

Astfel, ajungem la o dezvoltare conștientă pentru că găsim conexiunea cu sursa noastră, și începem să ne conectăm între noi, să atragem tot de la El și să răspundem în mod corect. Deși Nu este nimeni în afară de El, Creatorul este până la urmă o simplă sursă pasivă. Tot ceea ce se întâmplă este prin dăruirea noastră, potrivit cererii noastre.

Deci cum putem dărui sursei prin acest cordon ombilical? Bineînțeles că prin centrul grupului, altfel nu ar exista niciun contact cu ea. Îl descoperim pentru a urca deasupra deficiențelor noastre, și pentru a ne conecta ca să primim răspunsul de Sus, simțind cooperarea dintre noi și Creator prin conductă, prin linie. Învățăm despre linie în Cabala și funcționează ca o conductă de la lumea Ein Sof (Infinitate) până la lumea noastră.

Noi servim drept nivel superior pentru public și trebuie să folosim această conductă astfel încât oamenii să fie hrăniți de noi și treptat să fie atrași în sus. Pare că noi simțim punctul de contact cu Lumina, cu Creatorul, cu nivelul superior, dar pentru un motiv oarecare nu ne grăbim cu adevărat să-l găsim pentru a începe să trecem energia pozitivă de sus în jos prin noi și energia negativă de jos în sus.

Criza care se dezvoltă în jurul nostru este pentru a ne ajuta cu asta. În cele din urmă, dacă nu ne trezim la timp, va ajunge la noi nu numai spiritual, dar și în sensul comun, corporal. Până la urmă, criza are ca scop numai să ne trezească la o conexiune rapidă cu imensa forță, cu abundența, cu Lumina superioară care include totul, pentru a o transmite prin noi în lumea din afară.

Dacă nu facem acest lucru la timp, lumea nu ne va trata foarte frumos. Se referă anume la noi și la înțelepciunea Cabala pentru că noi suntem cei care trebuie să facem corectarea. Dacă am face totul la timp, nu am mai vedea criza deloc și nu am mai simți nimic negativ. Am face pași constanți preventivi.

Dar rămânem în urmă. În acest moment, suntem puțin în urmă. Sper că este de ajuns, și că mai târziu vom înțelege responsabilitatea pe care o avem față de lume și vom înțelege că criza este o lipsă a forței superioare care trebuie să fie transmisă lumii prin noi.

Deci cum ne putem organiza cât de repede posibil pentru a veni în contact cu Creatorul, cu lumea exterioară, și să fim conductorii Luminii superioare, ai abundenței? Până la urmă, aceasta este soluția pentru fiecare aspect al crizei. Trebuie să simțim că noi suntem conductorii care fac legătura între lumea superioară și lumea inferioară; asta trebuie să facem.

Se spune: Cel de sus trebuie să învețe de la cel de jos. Trebuie să înțelegem mai bine cum trebuie să ne întoarcem către Creator, pe baza diseminării integrale și educației integrale în îndreptarea către public. Este vorba doar despre cum înțelegem în sfârșit să apreciem, atunci când devenim părinți, modul în care părinții noștri ne-au tratat pe noi. Când începem să legăm deficiențele care sunt evocate în public cu soluția integrală globală, cu urcarea spirituală pe care Creatorul se așteaptă să o facem, este ca și cum includem cele două capete:

–         Pe de-o parte, masele cu nevoile lor zilnice aparent simple

–         Pe de altă parte, valoarea superioară pe care Creatorul o așează în fața noastră, conexiunea și dobândirea singurului sistem care include totul în care El este revelat ca forța care renaște.

Astfel ne dezvoltăm per ansamblu, datorită faptului că noi ne aflăm între ciocan și nicovală. De-o parte, se află publicul, masele, și de cealalăt parte, Creatorul. Trebuie să echilibrăm acțiunile Creatorului, care ne impulsionează să ne conectăm și care coboară de sus și sunt împlinite în mase sub forma problemelor și nevoilor umane simple, și noi ridicăm problemele simple, prin noi, la un nivel superior de conexiune cu Creatorul, deasupra timpului și spațiului, deasupra a tot ceea ce este deja în noi, la spațiul spiritual.

Asta reprezintă unicitatea noastră, să începem să conectăm cele două lumi în noi și să le legăm de noi. Aceasta este calitatea specială a grupului care realizează această muncă, să se conecteze, să includă și să lege cele două lumi opuse în interiorul lui. Fiind o parte integrală, includem întreaga umanitate și coborâm Creatorul în ea de Sus. Astfel, dobândim sentimentul care există între cele două sisteme opuse ale creației. Aceasta este unicitatea noastră și împlinirea noastră ultimă.

Scopul ultim al ființei create este împlinit, de fapt, în interiorul grupului, ceea ce înseamnă în conexiunea umanității, începând din centru, de la noi, și împrăștiindu-se în cercuri mai largi. Noi îi tragem deja pe cei care sunt în spatele nostru, invitându-i să ni se alăture, fără să-i tragem la nivelul nostru, ci doar acționând potrivit nivelului dorinței lor și înțelegând criza ca o aspirație către conexiune.

Noi simțim că actuala criză este spirituală, în timp ce ei o simt la nivel corporal. Totuși, per ansamblu, soluția este una singură, aceea de a ajunge la echivalență de formă cu Creatorul și de a ști cum să fim în contact cu El, astfel încât El și noi ne vom conecta potrivit condiției de echivalență de formă. Aceasta este metoda.

De la Congresul pentru Educație Integrală, Săptămâna Mondială a Zoharului, Atelierul al doilea

Un sandviş făcut cu iubire

Întrebare: Pot adera la cantrul grupului dacă nu pot să fac nimic în construcţia noii clădiri, ci doar făcând sandviş-uri pentru prieteni?

Răspuns: Desigur, de ce nu? Pregătești sandviş-uri în scopul de a aduce plăcere prietenilor.

Aveam obiceiul de a sărbători Paştele la Rabash conform obiceiurilor şi regulilor lui Baal HaSulam, care erau dure şi dificile. Rabash obişnuia să bea 10 ceşti de cafea pe zi. Era ceva obişnuit pentru locuitorii din Ierusalim. În scopul de a avea cafea pentru a fi folosită la Paşte,  am avut de verificat fiecare bob ca să ne asiguram că nu era niciun vierme în el; am avut de verificat 15 kg de boabe în acest mod.

După cum ştiţi, eu sunt foarte nerăbdător şi era o tortură pentru mine să mă aşez şi să examinez boabele de cafea ore în şir. Am fumat mai multe ţigări decât boabele de cafea pe care le-am verificat. Atunci Rabash mi-a spus: “Vino, te învăţ cum să o faci”.

Era primul an când studiam cu el. S-a aşezat în faţa mea, la masa la care era o enormă grămadă de boabe, a luat una, a privit-o şi a zis:”Eu verific această boabă pentru ca prietenii mei să poată bea o ceaşcă de cafea. Vreau să o fac pentru ei”. Apoi a pus-o deoparte. Şi, a luat altă boabă şi a spus:”Verific această boabă pentru ca profesorul meu să fie capabil să bea o ceaşcă de cafea! Fac asta pentru el!” Şi aşa mai departe, una după alta…

Dacă faci sandviş-uri, cu siguranţă ai ocazia să spui aceste cuvinte de mai multe ori. Faptul de a avea sau nu anumite competenţe  nu te priveşte. Este spus: “Nu este înţelept care învaţă”. Deci, nu este grav dacă nu eşti prea înţelept. Fiecare dintre noi a primit resursele de care are nevoie şi nu ar trebui să te simţi dezamăgit pentru capacităţile tale. Fiecare proprietate pe care o primeşte o persoană trebuie să fie corectă şi este modul în care ar trebui să fie. Altfel, capacităţile fizice ale unei persoane şi ale mediului nu ar fi compatibile cu rădăcina sufletului său.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

O sferă care fuzionează

Modalitatea de a ieşi din criză (ego-ul nostru) înseamnă că metoda educaţiei integrale este alcătuită din nouă faze, etape sau lecţii.

Faza 1: Introducerea noţiunii de garanţie reciprocă, atunci când înţelegem că unitatea este un lucru minunat

Faza 2: Depăşirea rezistenţei ego-ului cu ajutorul unui mediu solid.

Faza 3: Clarificarea centrului grupului, „sfera de zmeură”. Centrul grupului nu este doar o atitudine pozitivă faţă de prieteni şi dorinţa de a se ajuta reciproc. Sfera de zmeură înseamnă că încetez să mă comport cu alţii în mod personal. Asta înseamnă că, părem a fi liberi de înfăţişarea noastră exterioară, de piele, corp, oase, toate caracteristicile noastre interioare înnăscute, lăsând numai scânteia, Reshimo (reminiscenţa spirituală). Nu rămâne din fiecare decât Reshimo, adică spiritualitatea interioară a fiecăruia, dorinţa sa de conexiune.

Nu mai văd chipuri. Dacă le văd, trebuie să muncesc asupra mea pentru a nu le mai vedea. Prietenii mei sunt determinarea şi eforturile lor pentru a ajunge la conexiune. Este singura parte spirituală, Reshimo spart care este dezvăluit şi eforturile prietenului pentru a realiza conexiunea, adică pentru a-l aduce la starea corectată în ciuda acestui Reshimo.

Deci, noi nu vedem nici un chip acum, nici un caracter personal, nici sex, comportament sau obiceiurile pe care oamenii le pot avea. Dacă mă identific mereu cu diferenţe în relaţiile dintre prieteni unul faţă de altul, atunci nu este grup. În grup, toată lumea este egală, adică nu văd diferenţe între ei. Toţi prietenii par ca Reshimot şi eforturile pentru a ajunge la conexiune.

Acolo începe a treia lecţie a sferei de zmeură. Ea se termină atunci când lumea se conectează într-un singur concept, se ridică deasupra lor, atingând conexiunea şi descoperind în ea soluţia pe care nimeni înainte nu a avut-o. Este ceea ce numim „întreg” superior. Deja este un pas înainte în care Keter inferior devine Malchut superior.

Această stare este numită sfera de zmeură în care toate scânteile, Reshimot s-au topit şi au fuzionat precum picăturile de apă care se contopesc într-o mare picătură.

Am văzut un reportaj despre o staţie spaţială unde nu era gravitaţie şi unde era o scurgere. Astronautul a pus o găleată acolo şi când a scuturat lichidul, a căzut ca o enormă picătură cosmică, o rază de o jumătate de metru, care a fost menţinută împreună de tensiunea suprafeţei şi forţele de cooperare mutuală moleculară care unesc toate moleculele. Noi suntem în spaţiu, anulând toate forţele noastre şi construind o sferă de unitate. Desigur, noi trebuie să ne susţinem în permanenţă, deoarece există interferenţe care vin, constant, pe drumul spre unitate.

Noi luptăm pentru unitatea noastră, deoarece dorim să continuăm să trăim, deoarece sfera noastră de zmeură este la începutul scării spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: „9 etape”