Tag Archives: comunism

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a zecea)

Întrebare: Marele cabalist Baal HaSulam era prea înaintat perioadei lui, când a scris articolul „Ultima generație”, la începutul sec. XX, despre ajungerea inevitabilă a omenirii la o societate comunistă?

Răspuns: Un cabalist nu e avansat perioadei lui. El vede totul de la un capăt la altul. Pentru el, timpul nu există! El pur și simplu se ridica la următorul nivel, de unde este posibil să înțeleagă ce se întâmplă cu noi. De fapt, Înțelepciunea Cabala ne da posibilitatea să ne ridicăm la un nivel mai înalt, unde putem vedea clar că trebuie să ne reeducăm, cum să o facem, și la ce trebuie să ajungem. Ne învață exact pe ce cale este posibil să atingem scopul, așa încât să lucrăm corect cu noi înșine.

Întrebare: În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam a pregătit un răspuns pentru toate întrebările. Ne rămâne nouă să studiem acest articol și să îl realizăm împreună. Noi sperăm că asta ne va ajută să găsim răspuns la întrebarea „La ce ne putem aștepta?”.

Răspuns: Ne așteaptă ceea ce alegem. Oamenii trebuie să înțeleagă necesitatea dezvoltării unei conexiuni reciproce, care crește sensibilitatea omului față de mediul lui, și devine precum sistemul general despre care vorbește Înțelepciunea Cabală. Chiar dacă o persoană nu vede acest sistem, cu ajutorul practicii speciale și a exercițiilor speciale numite meșe rotunde sau discuții în cerc, ea poate simți că asta îi descoperă o nouă, pozitivă forță la nivelul neanimat, vegetativ, și animat.

În natură, plus și minus sunt echilibrate, astfel încât toate obiectele acționează instinctiv, acomodându-se la influența naturii, în timp ce în ființă umană există doar o singură, negativă forță. Deci, ea trebuie să descopere forță pozitivă a naturii, să echilibreze cu ea forță negativă, și să înainteze în echilibrul și în armonia liniei din mijloc. Atunci, ea se numește Adam (om), în timp ce acum, el este la nivelul animal.

Va continua

Din programul „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Comunism: Utopie sau realitate (partea a noua)

Întrebare: Noi vedem că era nevoie de drumul suferinței, doar ca omenirea să spună spre sfârșitul secolului XX: „Am ajuns într-un drum înfundat, nu a mai rămas nimic de cercetat?”

Răspuns: Omenirea nici măcar nu se uită la istoria ei. Acum pur și simplu adună senzații și sentimente care o duc la înțelegerea că este imposibil să înaintam în acest fel.

Suntem închiși și am început să ne percepem unii pe alții ca pe noi înșine. Ce se întâmplă în America de Sud, Australia, Asia, sau Africa, totul există în mine. Fiecare dintre noi vede la televizor ce se întâmplă la celălalt capăt al lumii. Fiecare dintre noi a devenit un om al lumii. Noi începem să ne simțim că o societate largă și închisă, în care suntem complet dependenți unii de alții.

Imaginează-ți că s-ar fi întâmplat un accident nuclear la o fabrică de combustibil nuclear, sau că un submarin nuclear a explodat undeva, sau că un virus mortal s-a răspândit, asta ar fi rău pentru toți. Un astfel de incident ar fi de ajuns, și totul ar începe să moară. Astăzi, depindem unii de alții așa de mult, încât, împotrivă voinței noastre, noi începem să fim legați, că o singură familie.

Cum putem să îi facem pe oameni să înțeleagă dependența lor de toți ceilalți, astfel încât să se ridice la nivelul unei singure familii? Până la urmă, este imposibil să rezolvăm asta prin război.

Noi avem o situație în țara, ca într-o familie, unde cuplul nu s-a iubit unul pe altul de mulți ani. Ei se consideră unul pe altul străini, și datorită egoului lor, ei nu vor să ierte, să aline, să dăruiască și să se servească unul pe altul. Ca rezultat, ei divorțează. Acesta este felul în care 50% – 60% din populație se comportă. Dar ei nu pot să divorțeze! Dați-ne un alt Pământ, așa încât cei nemulțumiți să se ducă și să trăiască acolo. Imposibil! Asta înseamnă că singurul lucru rămas de făcut, este să educăm oamenii.

Exact despre asta a vorbit Înțelepciunea Cabala cu mii de ani în urmă: „Așteaptă! O astfel de vreme va veni, și deocamdată eu mă ascund vouă.” Așa s-a cufundat și s-a ascuns, și acum ea începe să iasă la iveală și să afirme: „Aici este o metodă pentru voi, cu ajutorul căreia puteți ajunge la nivelul corect și perfect pentru voi, fără războaie.”

Înțelepciunea Cabala a vorbit despre asta toți acei mii de ani, doar că nu putea fi dezvăluită oamenilor, așa cum nu poți da o bombă atomică. Totul trebuie să fie la timpul lui, și acum a sosit timpul.

Va continua

Din programul „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a opta)

Mii de ani în urmă, Înțelepciunea Cabala a prezis că la sfârșitul secolului XX, începând cu anul 1995, omenirea va ajunge la un nivel al evoluției egoiste, în care va simți că nu există niciun viitor strălucitor, atrăgător și atractiv înainte, ci „un mormânt comun al maselor”. 

Până în acest moment, era inutil să te adresezi oamenilor care au crezut că ei posedă un ego normal dezvoltat, cu care pot construi o societate rațională și corectă, după părerea lor. Oamenii au avut totul pentru a își satisface egoul: familie, copii, o bucată de pământ. Însă, egoul a crescut constant: aveau două vaci, după aceea încă una; aveau o duzină de oi, după aceea încă una, etc.

Dar, când cineva atinge vârful evoluției egoiste, el începe să înțeleagă că această dezvoltare este un aliat orb; nu duce nicăieri. „Eu simt că nu eu îmi folosesc egoul pentru plăcerea proprie; ci el mă conduce.” Cu alte cuvinte, o persoană își simte egoul, că o forță exterioară.

O astfel de senzație s-a trezit și a apărut în anii ’60 în Statele Unite, cu mișcarea tinerilor „hippie”. Cei tineri erau atrași de doctrinele din Est, și au început să organizeze comune și să folosească droguri. De aici a început totul.

Această era un nou imbold în oameni, un nou egoism care a indicat că nu era convenabil să investești ceva în lumea asta; ea este finită. Deci, merită să te gândești la altceva. Dar la ce? Și, nefiind niciun răspuns, cei hippie au rămas goli și treptat au dispărut din lume.

Va continua

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a saptea)

Comentariu: Mulți cred că țările scandinave sunt socialiste.

Răspuns: Nu, Scandinavia este o societate „primitivă”, și din aspect egoistic, este subdezvoltată. Trei sau patru țări mici, cu adânci rădăcini rustice, trăiesc separate; au înghețat în dezvoltarea interioară. Așa că ele sunt de acord, că, pe de o parte, un rege le conduce și că, pe de altă parte, există anumite drepturi egale, căci ele se simt că și cum ar fi o mică familie.

Țările scandinave încă nu au ieșit din „peșteră” ca în societatea antică; ele încă nu au început să simtă în interiorul lor forțele intense, egoiste, care le rup în bucăti. Așa că, este imposibil să le luăm că un exemplu, pentru că acest tip de comunitate poate fi găsit și în Africa, unde oamenii nu au absolut nimic; nu este nicio diferență. În țările scandinave poate fi o cultură bogată, o știință avansată, premii Nobel, totul este posibil, dar, noi vorbim despre dezvoltarea interioară a cuiva. Din acest punct de vedere, ele sunt țări care nu sunt suficient dezvoltate, dintr-un aspect egoist.

Nu spun că asta este rău. Ei pot fi dezvoltați frumos economic și cultural, dar nu au în ei același ego uman dezvoltat, încăpățânat, de care au nevoie că să realizeze că sunt egoiști. Ei încă nu au crescut până la acest nivel. Cu timpul, încercarea omenirii să cerceteze și să înființeze o societate integrală, îi va afecta treptat, și cu un salt înainte, ei vor țâșni și se vor alătura celorlalți.

Va continua

Din programul „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Comunismul: Utopie și realitate (partea a șasea)

Vise spulberate

În acea perioadă au vrut să introducă prin forță comunismul în Rusia, sau să conducă prin metode dictatoriale în America de Sud, Cuba și Spania. 

Dar, un vis este un vis. De fapt, este corect și bun, pentru că a mers împotrivă egoului; într-un fel sau altul, oamenii tânjeau la echilibru, drepturi egale, etc. Deci, în principiu, țările dezvoltate au înțeles că ele trebuie să satisfacă,  măcar parțial, această aspirație a populației.

Capitalismul de astăzi deja a început să se scufunde, să se deterioreze și să își arate sfârșitul. Capitalismul este o fază necesară în evoluția egoului, unde, cu toată puterea noastră, fiecare dintre noi se străduiește să ia pentru el, și carezultat, noi suntem într-un impas.

Se poate că una sau două generații au trăit în prosperitate, dar cu asta s-a terminat visul american. Și acum, America, și alte țări cu un ego dezvoltat, vor degrada mai mult și mai mult. Astăzi, nu mai există nici măcar acel comunism denaturat pe care au încercat să îl stabilească în Uniunea Sovietică.

Va continua

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a cincea)

Mai devreme sau mai târziu, omenirea trebuie să devină o societate fericită. 

Oricum, la asta se poate ajunge doar prin suferință, sau prin conștiință.

Calea conștiintei este o investigare a stării noastre finale, dând posibilitatea să o plănuim, cu alte cuvinte, să găsim cum să devenim că ea. Atunci, nu vom mai avea nevoie de niciun „băț” care să ne conducă spre fericire.

Cum facem asta? Starea finală a întregii naturi este să se aducă pe sine la o armonie absolută și echilibru, deci, oamenii trebuie să se perceapă pe ei înșiși în locul identic, devenind ca natura, un sistem absolut echilibrat.

Dar, până acum, suntem pe calea suferinței; simți tu însuți asta. Ce ne oprește?

În natură, sunt două forțe opuse, care tind la echilibru. Pentru fiecare eveniment pozitiv sau negativ, există opusul corespunzător: plus – minus, nord – sud, etc. Legile combinațiilor lor sunt formulele pe care le studiem în fizică (materia neanimata), în botanică (materia vegetală) și în zoologie (materia animată).

Și totuși, încă nu înțelegem omul. Avem o insuficiență cunoaștere și posibilitate, pentru că, atunci când studiem natură stărilor de evoluție anterioare (neanimat, vegetal, animat), noi o cercetăm de sus în jos, de la un nivel mai înalt. Dacă suntem la același nivel cu ceea ce trebuie să  cercetăm, atunci noi înșine nu putem spune nimic despre el, pentru că ne aflăm la același nivel. Așa că, facem greșeli, datorită relației noastre cu obiectul cercetat de noi.

Ca să ne cunoaștem natura, trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, și asta este imposibil. Noi învățam un pic de psihologie, dar asta nu poate fi numită știință, pentru că știință este studiul naturii la toate nivelurile, de sus în jos. Deci, nivelul uman ne este inaccesibil. Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Aici avem sprijinul Înțelepciunii Cabala, care explică felul cum cineva poate să se ridice la nivelul următor, și să cerceteze nivelul nostru de acolo. Studiind Cabala înainte de a ne ridica la nivelul următor, numit Adam (Om) sau „cel vorbitor”, noi putem descoperi cine este cu adevărat omul, și cum să atingă acel nivel.

Conform Înțelepciunii Cabala, calea de a ajunge la următorul nivel, auto-cercetându-ne de acolo, și începând să ne comportam corect în lumea noastră, este auto-educația. Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm la un nou nivel senzorial, spiritual al relațiilor și comunității, care este definit de simplă condiție: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți!”

Această propoziție vorbește despre legea de existența a întregii omeniri, ca o singură entitate. Când cineva începe să se apropie de această stare, va fi clar că acesta este adevăratul comunism, la care oamenii au visat cândva.

Va continuă

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

 

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a treia)

Genele spirituale ale poporului evreu

Întrebare: De ce evreii, în special, țin întotdeauna la ideea revoluționară de a deveni o singură familie?

Răspuns: Este natural ca această idee era foarte apropiată evreilor, când au ieșit din Zonă de așezare din Rusia. Ei au simțit că li se deschide o nouă fereastră pentru a dispărea prin ea, și fără niciun regret, ei și-au abandonat credința, pentru că îi depășea; ea nu le dădea răspuns la nicio întrebare, și îi obligă să păstreze orbi ce era scris în cărțile lor de legi religioase. Ei nu au vrut să trăiască în exil (în sate izolate), așa că revoluția însemna pentru ei libertate, și au început să se integreze activ în ea.

În afară de asta, o dorință ardea în ei, să aducă întreagă omenire la o societate fericită, pentru că această dorință este latentă în caracterul evreiesc. Cu toate acestea, este îngropată sub multe alte straturi egoiste, care sunt tipice încăpățânării poporului evreu. Rezultă că, pe de o parte, egoul evreilor țintește spre convergență, ajutor reciproc, și colaborare între ei. Pe de altă parte, însă, el țintește spre opusul complet: competiție, îmbogățire, și separare.

În principiu, un caracter bipolar le este tipic, un caracter  foarte ascuțit în manifestarea lui pozitivă și negativă, pentru că pe o perioadă de 1500 de ani, din zilele lui Avraam, până la distrugerea celui de al doilea templu, Beit HaMikdash,  evreii au trăit conform legii: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți.” După aceea, au căzut din acest nivel de iubire reciprocă, în ură.

Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, așa că ei nu s-au odihnit și nu au ascuns asta în ei. Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, ca să fie neliniștiți și în contradictoriu înlăuntrul lor. După cum se spune: „Oriunde sunt doi evrei, sunt patru opinii”, și așa este într-adevăr.  Toate acestea derivă din trecutul lor.

Când le vine vreo idee care se potrivește cel puțin uneia dintre cele două direcții, fie că împlinirea egoistă sau cea altruistă (comunistă), ei sar și plonjează în ea, mai întâi cu capul.

Așa a fost și în Rusia, când s-au grăbit să înființeze comunismul, pentru a aduce întreagă omenire la fericire. Nu s-au gândit la nimic altceva. Până la urmă, în acele timpuri, distrugerea, foametea, tifusul, terorismul și huliganismul, au izbucnit în Rusia. Cine își putea imagina să se îmbogățească pe spatele altora, în astfel de condiții, iar apoi să întoarcă totul într-o altă direcție? Nu se putea!

Dar, a apărut aici o contradicție între cei care erau atrași și tentați de luminoasele fețe ale comuniștilor, și cei care au crezut că acest lucru trebuie să fie ținut sub o observație precisă. La final, Stalin și micul lui grup au căpătat puterea, pentru că oamenii le erau mai apropiați, și îi înțelegeau mai bine decât ideile lui Trotsky și adepții lui, pe care au încercat să le realizeze în interiorul maselor.

În orice caz, îl înțelegem pe Marx, pentru că el a explicat că înființarea comunismului cere o cercetare continuă. Nu trebuie să ne uităm la teoria lui prin prismă oportunistului, care a denaturat-o și a pregătit terenul pentru o revoluție fără nicio bază, pentru că Marx a explicat că o țara că Rusia, conform evoluției ei sociale, nu se adecva pentru realizarea nici celui mai mic pas în direcția societății comuniste.

Întrebare: Când vorbim despre procesul general al evoluției umane și rolul poporului evreu în asta,  înțelegem că nu există coincidențe. Totul se întâmplă natural. Evreii din Rusia imediat au acceptat ideea comunismului, și s-au dezrădăcinat înspre ea, și departe de religie, care de fapt nu le-a permis să se autorealizeze pentru 2000 de ani.

Răspuns: Zonă de așezare din Rusia nu le-a dat evreilor posibilitatea să se autorealizeze. În afară de asta, imaginea generală a religiei care a început să evolueze deja din mijlocul secolului, și-a jucat partea ei acolo. Egoul nostru a început să crească și să se ridice deasupra opiniei acceptate de toți despre Dumnezeu, iad, și răi. Nu mai era posibil omului să rămână primitiv, subjugându-se unei astfel de vieți, pentru un paradis anume din viață viitoare. Egoismul în creștere, nu i-a permis să acționeze astfel! A atras omul în tot felul de direcții, rupându-l în bucăți: în industrie, comerț, artă și cultură, peste tot unde era posibil!

Evreii nu au avut o așa posibilitate pentru că au fost la comandă Țarului, privind Zonă de așezare, iar când, deodată, toate aceste legi au picat, s-a eliberat tot iadul imediat.

Va continua

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a doua)

Întrebare: În perioada ei, Uniunea Sovietică a fost o încercare de a construi o societate comunistă, o societate cu oportunitate egală. De ce omenirea nu a învățat nimic din asta? De ce s-a transformat într-o astfel de tragedie?

Răspuns: Eu nu aș spune că ce au vrut ei să construiască în Uniunea Sovietică, era comunismul. A fost o dictatură. Imperiul rus era o societate feudala în care populația era ignorată predominant. Țăranii se limitau doar pământului lor.

Dar, în scrierile lui, Marx a indicat faptul că înainte de a stabili comunismul, trebuie să trecem prin anumite evoluții sociale. Până la urmă, o societate comunistă, mai întâi și întâi, este o societate în care fiecare în conștiință lui, consideră că oricine este conectat că o singură familie, deasupra egoului sau, și fiecare se simte că fiind parte din ceilalți. Asta cere unei persoane să înțeleagă complet natura sa, și scopul pe care noi trebuie să îl atingem.

Omul modern este o antiteză a societății viitoare. El este complet împotrivă conexiunii cu alții. El vrea să se gândească și să aibă numai grijă lui. El se are pe el și pe familia lui, și restul nu contează deloc pentru el, și deodată, ei îi spun: „Tu trebuie să înțelegi și să simți că ești o singură, întreagă unitate cu ceilalți!” Adică, el trebuie să înțeleagă că, ținând cont de legile naturii, noi trebuie să ajungem în starea în care suntem o singură familie, chiar și mai mult, pentru că această familie este doar o conexiune fizică între oameni, iar aici este vorba de conexiunea noastră interioară, nu la nivel fizic, ci la nivelul unei consolidări interioare, în care fiecare se simte „noi”, și nu „eu”.

Noi suntem precum un singur, complet întreg. Cu alte cuvinte, asta cere o transformare interioară a omului, și a felului cum vede el lumea, ceea ce este imposibil de implementat într-o scurtă perioadă de timp, nici prin forță și nici prin convingere. Asta cere un lung proces de educație. Noi știm că educația corectă a copilului, cere minim 25 de ani, de la naștere până când ieșim afară să cunoaștem viața. Despre ce fel de educație este posibil să vorbim în Rusia, când comunismul a fost introdus, aparent, prin metode violențe, prin revoluție, prin luptă civilă dintre diferite straturi ale populației? La sfârșit, totul s-a transformat în teroare, o putere teribilă, și o contra revoluție. Nu a fost niciun socialism sau comunism acolo.

Întrebare: Cu toate acestea, pentru primii revoluționari, erau doar gânduri pure și idei înalte.

Răspuns: Fără îndoială, oamenii erau gata să se sacrifice. Când eu eram încă un student în Leningrad, am închiriat o cameră de la o femeie în vârstă, o revoluționară. Ea mi-a spus cum a stat și a tremurat în frigul crunt, împărțind fursecuri soldațiilor care se duceau pe front, și, deși îi era foame și ei, nu a avut nici măcar un singur gând să ia un fursec pentru ea. Oamenii nu s-au gândit la ei înșiși, idealul lor era revoluția care mai târziu a început să își devore adepții, și acesta este un proces natural. Idealurile duc înainte lumea noastră egoistă, dar, după aceea vine un val diferit, absolut pragmatic, care începe să zdrobească aceste idealuri sub el, și care acționează conform legilor egoiste obișnuite.

Comunismul: Utopie sau realitate (partea intai)

Comentariu: Omenirea a aspirat întotdeauna la fericire, și a vrut să construiască o societate justă. Faimosul cabalist, Baal HaSulam, a scris în articolul „Ultima generație”, că, la final, vom ajunge la o societate comunistă. The new philosophical dictionary definește comunismul și îl vede că pe o eroare umană. Acolo e spus că Marx nu a prevăzut că ei vor încerca să ajungă la utopia comunistă, în cea mai activă formă, nu în statele capitaliste cele mai dezvoltate, ci în statele cu o economie nereușită.

Răspuns: Conceptul de comunism este mai apropiat societăților în care trăiește o populație săracă, nevoiașa, simplă, unde toți sunt egali privind aceste aspecte. Lipsă unei industrii dezvoltate, îi forțează să se ocupe cu agricultura și să se întrețină. Este posibil să numim comuniste,  societățile cele mai vechi de pe Pământ, unde totul se împărțea. Egoul mic a forțat oamenii să lucreze împreună, să gândească împreună, și să decidă împreună. Dar, dacă nu există condiții naturale și exterioare pentru astfel de relații reciproce, este imposibil să construim o comună.

În prezent, omenirea începe să se descopere ea însăși că o comună generală obișnuită. Ne place sau nu, toți depindem unii de alții. Nicio persoană nu evoluează de una singură, ci natură ne dezvoltă. Noi nici măcar nu știm ce va aduce ziua de mâine. Niște forțe au fost eliberate în noi, și noi ne comportam inconștient, conform unor instincte ce provin din interior.

Apare întrebarea: Natura vrea să ne aducă într-o stare închisă că într-un balon, unde noi toți vom depinde unii de alții, și vom deveni o comună reticentă?

Imaginează-ți ce teribil o să fie să te găsești într-o asemenea comună, cu egoul tău umflat! Până la urmă, când ne mutăm inevitabil într-o societate închisă, în care toți oamenii din lume se simt că o singură familie, dar una în care este imposibil să trăiască în pace, atunci, în mod natural, încercam să rupem toate relațiile dintre noi. Astfel de condiții sunt, în special, condiții prealabile pentru războaie, conflicte, și terorism. Omenirea face în mod inconștient, tot ce îi stă în putere, că să se abțină de la această conexiune, pe care înclinația ei rea nu este pregătită să o îndure.

Deci, ce se poate face, dacă vedem că natura se îndreaptă către noi, oricum? Noi divorțăm, ne mutăm departe unul de altul, consumăm droguri și antidepresante, doar pentru că, instinctiv, nu vrem să fim interconectați în modul corect.

Fiecare țară are credința ei. Deodată, la începutul secolului XXI, în Rusia a fost o izbucnire a ortodoxiei. Aceasta a fost politică guvernului, și nu ceva provenit de la oameni. Oriunde ei sunt întorși, acolo se duc.

Noi vedem în ce direcție critică evoluează țările arabe. Totul se rezumă la faptul că fiecare țară își menține cercul, prevenind cursul unui alt curent. Același lucru se întâmplă și cu emigranții din diferite țări. Ei nu se contopesc în cultura țării care îi primește, fiecare rămâne în sectorul lui.

Lucrurile care suna la fel pot sa fie opuse

Intrebare: Kabbalah vorbeste despre daruire si despre unitate. Dar asta nu e asemanator cu ideile comuniste, care ii inspaimanta pe oameni?

Raspunsul meu: Ideea de comunism n-a fost rea in si de la sine, dar problema ei a fost ca nu a avut mijloacele pentru a schimba natura umana. Asta s-a intamplat in Rusia socialista si in kibutz-urile israeliene. Nu aveau metoda potrivita.

Kabalistii par sa foloseasca aceleasi cuvinte si acelasi obiectiv. Insa comunistii erau seculari, pe cand Kabbalah vorbeste despre Creator. Cu toate acestea, si acest lucru este irelevant, caci Creatorul este natura altruista, iar creatia este o persoana care doreste implinire. Asta e totul. Diferenta fundamentala intre Kabbalah si comunism consta in altceva: Cum poate natura umana a completului egoism, sa fie schimbata, pentru ca oamenii sa inceapa sa isi iubeasca vecinii?

Daca socialistii ar fi avut ocazia sa isi schimbe natura egoista! Insa nicio putere si nicio metoda din lumea noastra nu este in stare sa schimbe natura omului, pentru ca toata lumea noastra este egoista. Toate dorintele, actiunile si gandurile omului sunt absolut egoiste si, ca urmare, lumea noastra nu are nicio forta capabila sa ne corecteze.

Atunci cand in persoana apare un „punct din inima”, un embrion al calitatii daruirii (Bina), aceasta se poate schimba si poate dobandi calitatea daruirii prin metoda corectarii, Kabbalah. Aceasta ii va permite persoanei sa se uneasca cu alte suflete si, in interiorul unificarii, va dezvalui Forta Superioara care l-a creat – Creatorul.

Socialismul, comunismul si alte metode vorbesc despre ceva ce suna asemanator cu Kabbalah. Insa singurul mod de a realiza unificarea si de a dezvalui Forma Superioara de viata (care este spirituala si eterna) este cu ajutorul unei forte exterioare – Creatorul.