Întrebare: Dacă cea mai mare avansare se produce atunci când faceti cele mai mari eforturi, trebuie să căutăm în mod special locurile unde diseminarea este mai dificilă?

Răspuns: Atunci când diseminăm, ar trebui să căutăm mai multă conexiune internă cu oamenii cărora le diseminăm. Diseminarea depinde de cât ne anulăm în fața lor în diseminarea noastră și, în același timp, îi influențăm. Este precum părinții față de copilul lor. Pe de o parte, părinții au grijă de el, îl îndrumă, fac totul pentru el și, pe de altă parte, ei fac totul conform voinței sale, pentru binele lui.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră față de oameni, ca un părinte față de copilul său.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 03.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu Rav

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este intenţia corectă pe care ar trebui să o avem atunci când deschidem Cartea Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar a fost scrisă ca urmare a conexiunii între suflete şi funcţionează şi ne influenţează în mod corect dacă ne conectăm. Chiar dacă o citesc de unul singur, mă atinge împingându-mă să mă conectez. Dar, este imposibil să înţelegi această carte dacă nu eşti conectat cu alte persoane.

Nu este doar o înţelegere intelectuală, ci o revelaţie. Simt cum îmi depăşesc egoul şi încep să-i simt pe ceilalţi, în conexiunea mea cu ei. Simt noi forţe şi noi atribute în conexiunea cu ceilalţi şi descopăr lumea superioară.

Cartea Zohar îmi dă sentimentul de ceilalţi, dezvăluind un câmp de forţă de iubire şi dăruire între noi, care este lumea superioară. Este cel mai bun rezultat pe care ar trebui să-l aşteptăm de la studiul Cărţii Zohar.

Din săptămâna mondială Zohar, „Congresul mondial Zohar”, prima zi, 05.02.2014, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Tora , „Exodu” (Ki Tissa) , 32:19-32:20: S-a întâmplat atunci când el s-a apropiat de tabără, a văzut viţelul şi dansurile, care au aprins mânia lui Moise, iar el a aruncat tablele din mâinile sale, sfărâmându-le la poalele muntelui. Apoi a luat viţelul , l-a ars în foc şi a dat  l-a]  copiilor lui Israel să bea .

Mai întâi, Israel a trebuit să meargă în Egipt cu Iacov şi fiii săi şi, deşi au avut o viaţă bună, au simţit că erau sclavi în Egipt, deoarece nu a fost casa lor  Când au făcut viţelul de aur era acelaşi Egipt  dar a fost deja dorit  Ei au vrut să se dezvolte în conformitate cu exemplul din Egipt şi au vrut să îşi construiască o stare minunată, fără ajutorul Creatorului; au construit un viţel de aur.

Prin urmare, orice figuri sau imagini pe care le aflăm la diverse culturi sau societăţi, reprezintă personificarea pentru viţelul de aur. O persoană îşi construieşte un idol fizic pentru a se închina la ea. Este total opus din punct de vedere cabalistic, dar în fiecare religie şi credinţă, până în ziua de azi, există idoli la care se închină toată lumea .

O persoană trebuie să aibă ceva care este sacru, el trebuie să ţină la ceva ca un copil care se joacă cu o jucărie. Nu poate exista fără ea, deoarece tot ce este dincolo de materie este dincolo de înţelegerea lui. El trebuie să aibă anumite imagini. Astfel, a fost întotdeauna un conflict puternic asupra întrebării dacă ar trebui să construiască un templu fizic sau nu, dacă avem nevoie de un rege în acest stat sau nu. Un rege se referă la o monarhie şi de Providenţa superioară este şi ea o monarhie .

De ce avem nevoie de toate astea? Este o împlinire foarte delicată al structurii sociale, astfel încât societatea va tânji numai în sus şi doar acţiunile vor rămâne jos, ceea ce înseamnă că tot ceea ce ar trebui să fie este doar intenţia.

Deci, o persoană trebuie să  distingă în mod constant între faptul că spiritualitatea ar trebui să fie în aer şi nu într-o formă fizică, în timp ce corporalitatea ar trebui să fie exprimată numai în acţiuni care să ne îndrepte unul asupra celuilalt. Apoi va rămâne numai dăruirea reciprocă, până la revelarea absolută a iubirii şi conexiunii dintre noi. Dacă oamenii acţionează în acest fel, vor stabili templul în conexiunea dintre ei, în care îl vor descoperi pe Creator.

Abia acum, după ce omenirea a trecut prin toate nivelurile evoluţiei sale istorice, putem explica treptat la oameni cum să renunţe la toate semnele exterioare .

Corpul nu există. Nu există decât dorinţa, pe care trebuie să o conectăm şi  atunci vom fi în stare să descoperim în noi, între noi, în zona neutră, în conexiunea dintre noi, noul atribut numit Adam ( o fiinţă umană ), şi în ea vom descoperi Creatorul, forţa care ne-a creat şi care ne aduce la viaţă. Este un proces de maturizare mare prin care trece o persoană.

Trebuie să păstrăm toate simbolurile despre care ne vorbeşte Tora în spiritualitate şi nu ca o împlinire corporală: steagurile, bannerele, cortul întâlnirii, cortul de asamblare, etc. Pentru a reuşi asta, trebuie să ne conectăm. Pe de o parte, conexiunea te protejează, iar pe de altă parte tu protejezi conexiunea. Toată lumea susţine pe toată lumea în această tânjire spirituală, acesta fiind tocmai motivul pentru conexiunea dintre noi în cazul în care toată lumea îşi face griji pentru toată lumea.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 9/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am dubii în privința luării deciziilor în mod colectiv. Este imposibil să stai cu orele într-un cerc și să discuți fiecare întrebare. Poate după o astfel de discuție o persoană tot va lua o decizie? Altfel, va dura prea mult.

Răspuns: Cred că oamenii se vor angaja în mare parte în discuții numai în astfel de cercuri, și în ceea ce privește munca, ar putea fi faptul că ei vor munci timp de o oră pe zi și poate deloc. Tot timpul, ei vor căuta soluții despre cum să fie asemenea Creatorului. În acest lucru, ei vor vedea că aceasta este ocupația lor principală, și vor primi plăcere de la asta. Între timp, noi nu înțelegem cum ceva asemănător este posibil, dar așa va fi!

Acesta va fi centrul vieții lor. Pe lângă mâncat și grija necesară pentru corpul fizic, restul timpului al unei persoane va fi dedicat acestui lucru: 24 de ore pe zi în gând și 15 ore pe zi în acțiune. Persoana va fi implicată permanent în crearea conexiunii cu ceilalți din ce în ce mai strânsă, mai interioară și mai emoțională, din punct de vedere fizic sau virtual, până când începem să descoperim că trupul fizic nu există deloc, și toată această lume va începe să fie văzută ca imaginară.

Fiecare decizie va fi acceptată colectiv. Asta este natural. De unde poate ști cineva mai bine decât ceilalți? Chiar și acum, funcționează astfel. În societățile mari, sute de persoane participă la management și la luarea deciziilor critice. Cum poate cineva sa ia o decizie dacă ceea ce ți s-a părut ieri complet corect, astăzi este pur și simplu ridicol și invers?

O persoană nu este gata să facă nimic singură. Dacă vrea să fie asemenea Creatorului, cum poate să continue munca singură? Acesta nu este un model care să facă posibil să te pună pe calea corectă. De aceea, astăzi, nu avem altă opțiune. Vremea oamenilor talentați, a politicienilor proeminenți, a economiștilor, a liderilor, a trecut. Cel care gestionează azi nu este în niciun fel mai sus decât ceilalți și nu este pregătit să ia decizia corectă. Totul este în declin. Până la urmă, am început o nouă dezvoltare și trebuie să fie colectivă, integrală!

Deci, îi sfătuim pe toți managerii din toate tipurile de societate să organizeze și să adune grupuri pentru luarea deciziilor. Asta se întâmplă deja acum pentru că oamenii intuiesc că o decizie ca aceasta este mai demnă de încredere. Numai că acum se adună și se ceartă și fiecare își promovează părerea. Totuși, treptat, vor descoperi din proprie experiență că, astfel, este imposibil să ajungă la o decizie. Aparent, teoretic, totul este în regulă! Totuși, în viața practică, nu este bine. Nu aduce rezultate bune.

Deci, apoi ei vor asculta sfatul nostru și vor accepta faptul că grupul clarifică problemele, și nu prin ceartă între ei, ci prin anularea de sine a fiecăruia față de centrul grupului pentru a clarifica opinia de sus. Creatorul trebuie să fie prezent, ceea ce le va da soluția perfectă. Deciziile și soluțiile noastre se numesc deja integrale.

Pentru o astfel de discuție, trebuie să fie zece oameni. De aceea, în guverne, există tot felul de comitete; există adunarea. Chiar și prin propriul beneficiu egoist, oamenii înțeleg că nu mai este posibil să i se dea pe mână întregul guvern unei singure persoane așa cum se întâmpla în trecut cu regii. Trebuie să fie conexiune, măcar egoist sau spiritual.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecția cu tema 9 pași

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Conexiunea este starea în care nimic nu se referă la mine sau la tine, ci este mai degrabă, “noi”. În acest context, este imposibil să distingi ceva ce aparţine uneia din părţi. Ea nu mai există. Ca şi cum ele ar împrăştia colorant în apă şi s-ar amesteca.

Şi nu este un exemplu specific, deoarece rămân, mereu, molecule de apă şi de colorant. De fapt, se pare că există ceva fără nici o amintire a componentelor şi a împărţirilor precedente. Ceva complet nou este creat.

Chiar şi într-un copil, distingem diferite caracteristici faciale moştenite de la tată sau de la mamă. Acelaşi lucru se produce în momentul coborârii lumilor de sus în jos. O parte ajunge la Zeir ANPIN de la Aba şi o parte de la Ima.

Dar, după aceasta, când încep să urce de jos în sus, totul se uneşte în Creator. Este vorba despre o acţiune sau o stare intermediară prin care noi ajungem la unificare. Şi, unificarea indică faptul că nu există decât unul singur, celelalte două părţi dispar. În lumea noastră, o astfel de uniune nu există, astăzi un cuplu este conectat şi mâine el poate divorţa.

A doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot înţelege că îmi iubesc prietenul?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă când încetez să mai văd corpul şi simt că sentimentele noastre (inimile) şi mintea sunt unite împreună. La început, noi numai ne imaginăm o asemenea conexiune, dar apoi aceasta chiar se realizează în afara corpurilor noastre. În această conexiune începem să simţim prezenţa Creatorului.

Starea în care eşti capabil să te uneşti cu prietenul prin minte şi inimă iar Creatorul se află/locuieşte între voi se numeşte iubirea prietenului. Nu poate există o condiţiei fără celelalte: Toţi cei trei parametrii trebuie să fie împreună. Creatorul devine revelat între noi, ca martor că noi suntem cu adevărat conectaţi unul cu altul.

Din Lecţie 2, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→