Tag Archives: Crearea lumii

Cabalistii despre Esenta Intelepciunii Cabalei, Partea 2

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Care este baza Intelepciunii Cabalei?

In aceasta introducere, as vrea sa clarific lucruri care sunt in aparenta simple (asa ne apar ele noua). Lucruri de care toti se preocupa, si pentru care a curs multa cerneala (in fiecare generatie), in incercarea de a le clarifica. SCu toate acestea, nu s-a ajuns la o cunoastere suficienta si concreta a acestora. Si iata intrebarile:

  1. Care este esenta noastra?
  2. Care este rolul nostru in marele lant al realitatii, in care noi suntem doar niste mici verigi?
  3. Cand ne examinam pe noi insine (ca fiinte create) ne gasim a fi corupti si cat se poate de jos. Si cand examinam operatorul care ne-a facut (Creatorul care este perfect si absolut, asa cum spun cei care L-au revelat), suntem obligati sa ne situam la cel mai inalt nivel, pentru ca nu este nimeni atat de demn de lauda ca El. Pentru ca este necesar ca de la un operator perfect sa  apara doar operatiuni perfecte. (Pentru ca rezultatul actiunilor si calitatea lor sunt marturia fauritorului lor).
  4. In mintea noastra, El trebuie neaparat sa fie complet binevoitor, mai presus de orice comparatie.(Daca El include totul in El insusi si este baza vietii, atunci El trebuie sa fie perfect. Atunci cum de a creat El atat de multe creaturi (pe toate!) care sufera si dispera de-a lungul vietilor lor? Nu este natura binelui sa faca bine, sau macar sa nu raneasca asa (sa umple existenta lor cu rau)?
  5. Cum este posibil ca infinitul, care nu are nici inceput, nici sfarsit, sa produca creaturi finite, muritoare si trecatoare? (Crearea unor creaturi limitate sugereaza existenta calitatii finite in Creator).

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Paragraful 1

Spargerea a fost premeditata

Cum s-a petrecut spargerea lumilor? Cel inferior, Malchut (care nu se poate umple singur, dar fara de care  corectia finala este imposibila) ii cere Celui Superior (mamei, Ima) Lumina, pentru a primi de dragul daruirii. Intregul sistem al lumilor Superioare este gata sa-i dea celui inferior aceasta Lumina.

Acum, totul depinde de cel inferior, care intelege ca totul este gata pentru ospat. Poate primi fara nicio rusine, doar de dragul daruirii. El isi doreste cu adevarat darurirea! Ii este spus de Sus, Primeste; o poti face. Nu este nicio cale de a prezice iminenta cadere…

Undeva in Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) se ascunde limba sarpelui, dar este imposibil de vazut de aici pentru ca nu s-a relevat inainte. Este un punct ascuns al independentei creaturii care nu s-a manifestat inainte. Creatura s-a supus complet Creatorului, Luminii care a creat-o, si i-a fost imposibil sa spuna ca ceva ar interfera cu ea, fiind in daruire completa.

Totusi, pe de alta parte, acest punct trebuia sa existe. Altfel, creatura nu ar mai fi fost independenta. Daca fac tot ceea ce imi spune Creatorul, atunci ar fi ca si cum, eu nu as exista. Individualitatea mea nu exista. Eu-l meu vine tocmai din faptul ca imi doresc sa fiu ca si Creatorul, dar ceva din mine nu imi permite sa fac asta. Aceasta calitate care nu ma lasa sa devin similar cu Creatorul – in ciuda imensei mele dorinte – este ceea ce ma face independent.

Radacina spargerii este faptul ca ea releva independenta creaturii care sta in opozitie cu Creatorul. Daca creatura ar fi primit toate dorintele acum – Lumina Superioara, trezirea de jos si ar fi facut actiunea de daruire – ar fi fost o masina. Intre timp, spargerea dezvolta punctul din care ii permite sa se departeze de Cel de Sus, de Creator.

Inainte de spargere, creatura era doar o masina. In timpul spargerii, independenta ei este relevata. Dupa spargere, sistemul corectiei acestui punct este creat si ii furnizeaza oportunitatea de a actiona independent. Corectia creaturii este faptul ca dupa spargere, ea ia toate deciziile in baza acestui punct al independentei sale. Astfel, cineva accede gradual de jos in sus, catre Creator, construindu-se pe sine, in acelasi timp.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

El a facut cerul din foc si apa

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi mai departe), Paragrafulul 4: Cand Creatorul a creat lumea, El a facut cerul din foc si apa, si ele au fost amestecate impreuna si nu au inghetat. Ulterior, aceasta a inghetat si s-a situat in Ruach superior. Este asa, deoarece pentru a extrage Mochin, in primul rand, cele doua linii – dreapta si stanga – au iesit. Acestea sunt cele doua puncte – Holam si Shuruk, care sunt numite apa si foc.

Cele doua linii ne vin de Sus. Intr-adevar, exista doar doua forte in creatie: Lumina si dorinta de a primi placere care a fost creata. Numai atunci cand acestea se unesc, toata realitatea este construita. Deci, cele doua forte sau proprietati – dorinta Luminii de a darui si dorinta vasului de a primi placere – coboara la noi de Sus, de la Creator. Sarcina noastra este de a rectiona la ele corespunzator, unindu-le in interiorul nostru, creand linia de mijloc.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Spargerea este parte a corectiei!

Am primit o scrisoare de la cineva care se plange ca nu intelege nimic la lectie din Studiul celor Zece Sfirot. Este scandalizat de faptul ca deodata am trecut peste mijlocul textului, la Partea  7 pentru studiul spargerii Kelim (care este un obicei Cabalist inainte de 9 Av, ziua cand a fost distrus Templul), in loc sa vorbim despre corectie. Si in general vorbind, a auzit ca Studiul celor Zece Sfirot este pentru oamenii care au atins deja spiritualitatea, iar Cabalistii au scris aceste texte numai pentru acestia.

Si, intr-adevar, Baal HaSulam spune, in Paragraful 154 la Introducere la Studiul celor zece Sefirot ca, Cabalistii au scris aceste texte pentru aceia care percep deja spiritualitatea si care inteleg despre ce vorbesc textele. Altfel nu vei intelege o vorba din ele. Daca nu simti textele inauntrul tau si nu le experimentezi ca actiuni ce au loc in tine, nu vei intelege un cuvant.

Este posibil sa le intelegi numai cu inima, dorinta in care toate astea au loc. Dar daca o pesoana inca nu are dorinta care este capabila sa faca acte de daruire, atunci normal, nu va putea intelege niciun cuvant din ceea ce este scris.

Cu toate acestea, Baal HaSulam a creat Talmud Eser Sefirot pentru a lucra ca un remediu, cu conditia ca noi sa ne dorim starea in care il vom simti in noi, cand sufletul omului il va invata. Este imposibil de studiat lumea spirituala teoretic, cu mintea. Cabalistii ne pot sfatui numai cum sa accedem la ea. Cand studentul o face, el releva Lumea Superioara pentru el si sufletul lui il invata. Numai atunci cand o persoana dobandeste acest nivel incepe sa simta si sa inteleaga ce se discuta!

Este imposibil de studiat fara sentimente, pentru ca omul traieste prin sentimentele din interiorul dorintei. Trebuie sa studiem ce se intampla in interiorul dorintelor noastre pentru a simti in interior ceea ce studiem. Apoi vom citi cartea si ea ne va explica ce simtim. Ne va invata, de asemenea, cum sa discernem din multitudinea de forme ale sentimentelor din interiorul nostru.

Stiinta Cabala este stiinta cunoasterii interioare. De aceea, este natural ca, la inceput, o persoana sa nu inteleaga nimic.  Trebuie sa incerci sa dobandesti senzatia! Nu studiem pentru a memora textul prin inima sau pentru a-l intelege teoretic. Singurul nostru scop este de a atrage Lumina care Reformeaza.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Lumea este construita din rugaciunile noastre

Oamenii cred ca rugaciunea se refera la religie si la oamenii religiosi si ca este inventata de oameni obisnuiti, din timpuri stravechi. Dar nu este adevarat! Toate hainele noastre exterioare, corpurile fizice si obiectele care ne inconjoara in aceasta lume sunt expresia dorintelor. Nu exista nimic decat dorinta,  care a creat toate aceste invelisuri pentru ea insasi.

De aceea, fara a sti, determinam intreaga noastra viata cu dorintele noastre, incluzand si starea in care vom intra in momentul urmator si cum vom experimenta aceasta realitate! Fie ca vrem sau nu, noi ne rugam tot timpul, sau cerem o anumita implinire pentru dorinta noastra. O facem complet inconstienti. Nu trebuie sa ma rog pentru ceva sau cineva intentionat. Dorintele comprima intreaga noastra esenta interioara si senzatia ca imi lipseste ceva se numeste rugaciune.

Vrem ceva  in fiecare moment. In acest fel influentam realitatea, care nu contine altceva decat dorinta si forta dorintei.  Asta inseamna ca in fiecare moment vreau ceva si ma rog pentru acel lucru. Dorintele noastre se conecteaza una cu alta si controleaza intregul univers, producand continuu noi imagini si noi stari pentru noi.

Construim aceasta lume cu rugaciunile noastre! De aceea, singurul lucru de care avem nevoie este sa ne schimbam cererile, in ciuda dorintelor inimii noastre. Atunci vom descoperi o noua lume, pentru ca intreaga lume este senzatia din interiorul dorintei mele.

Stiinta Cabala vine de la cuvantul Kabalah, receptie, pentru ca vorbeste despre ce vei primi in momentul urmator. Numai tu determini care va fi urmatorul moment, ce vei primi si vei simti. Vei fi capabil sa-ti schimbi viziunea asupra lumii, indreptand dorinta ta in directia necesara (care este numita rugaciune)? Daca iti schimbi rugaciunea, astfel incat, in loc sa-ti doresti ceea ce iti doresti acum, iti vei dori lucrul corect, atunci vei schimba intreaga imagine a lumii si toata realitatea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12.07.10, Importanta rugaciunii celor multi

Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Rabash, Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre: El intreaba, de ce la stejarii de la Mamre si nu in alt loc? Si raspunde, pentru ca Mamre i-a dat un sfat cu privire la circumcizie. Cand Creatorul i-a spus lui Abraham sa isi faca circumcizia, Abraham s-a dus sa caute sfat la prietenii sai. …

Mamre i-a spus, Iti amintesti de ziua in care caldeenii te-au aruncat in cuptor, si de foametea pe care a trait-o lumea… si de regii pe care i-au urmarit oamenii tai, pe care i-ai lovit, si de care te-a salvat Creatorul si nimeni n-a putut sa-ti faca rau. Ridica-te si fa asa cum iti porunceste Stapanul tau.

Fiecare om este o mica lume – si la fel ca un element dintr-o imagine holografica, fiecare contine toate calitatile lumii. Singura diferenta este ca, pentru fiecare individ, aceste calitati exista in noi in combinatii diferite.

Malchut a Lumii Infinitatii s-a impartit intr-o multime de bucati (suflete), fiecare parte contine toate calitatile, dar cu unele dorinte ale sufletului prezentate mai puternice si cu altele mai slabe. Prima corectare a egoismului se afla in taierea tuturor dorintelor de a primi placere pentru sine. Aceasta actiune se numeste intelegere cu Creatorul (in obiectiv) sau circumcizie (in actiune). Cu alte cuvinte, pentru a se ridica la calitatea daruirii (gradul Bina), omul face o circumcizie a dorintelor sale de a primi, separandu-le de dorintele de a darui.

Omul e guvernat de trei suflete: insufletit, inteligent si indrumator. Unul il guverneaza prin sentimentele sale, unul prin mintea sa si al treilea cantareste in ce directie ar trebui sa se straduiasca. Aceste suflete ne anima si totul depinde de care dintre ele predomina. In cele din urma, trebuie sa folosim toate fortele pe care le avem la dispozitie, indiferent de care ia deciziile si care guverneaza restul proprietatilor noastre.

Cand fiecare persoana trece prin stadiile corectarii ego-ului, ea verifica daca corpul sau (dorintele) este pregatit sa ia hotararea de a se alatura gradului Bina (daruire). Atunci ea dobandeste un Kli, un vas spiritual, dorintele daruirii si face corectarea – circumcizia – taind de la el, cum ar fi, dorintele egoiste.

El vede ca celelalte dorinte ale lui nu sunt de acord cu Creatorul. Nu are taria sa le corecteze, dar este suficient de puternic incat sa le taie (dupa cum e scris, de la marginea inimii sale). Dupa aceea, la treptele urmatoare, el va fi chiar capabil sa le corecteze, pentru ca ele sa se alature de buna voie actiunilor daruirii si sa il ajute sa se inalte inca si mai sus.

Aceasta forta sau proprietate numita Mamre, pe care omul o gaseste in el insusi, este pregatirea (prietenul) care il ajuta sa atinga proprietatea daruirii.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

De la inceput Domnul a creat Comunitatea

Povestea creatiei lui Adam prezinta crearea lui si subsecventele diviziunii si multiplicarii. Biologii sustin ca existenta durabila a biosferei este posibila doar daca ciclurile bio-geochimice sunt inchise. In caz contrar, creaturile vii vor consuma rapid toate resursele si vor fi intoxicate de produsele secundare ale activitatii lor vitale.

Totusi, pentru ca ciclurile sa se inchida, este nevoie de o comunitate de microorganisme din diferite specii care impart functiile bio-geochimice intre ele. Unele microorganisme folosesc resurse din mediul inconjurator si il alimenteaza cu produse ale activitatii lor vitale, in timp ce altele utilizeaza aceste produse si le returneaza ca deseuri, drept resursa originala a mediului. Nici un microorganism nu poate inchide in sine ciclul, precum un perpetum mobile.

Este si mai evident in stadiul pre-chimic de viata. Nu exista nici o singura molecula organica, care sa se multiplice pe sine continuu si sa mentina homeostazia mediului. Doar organismele complexe care constau dintr-un numar mare de molecule diferite, care au stabilit o cooperare benefica reciproca, sau simbioza, sunt capabile sa atinga asta.

Deci, este evident faptul ca prima specie care a trait nu a fost un singur microorganism ci o comunitate polimorfa caracterizata prin schimb activ de material genetic. Diversitatea, simbioza, impartirea sarcinilor, si schimbul de informatie – mai degraba decat calitatile care au evoluat dintr-o simpla molecula organica – sunt calitatile primare ale vietii pe Pamant. Astazi devine clar ca, o comunitate, mai degraba decat o singura specie microbiana a stat la inceputul dezvoltarii vietii pe Pamant.

Omul ia nastere prin experimentarea spargerii

La inceput Malchut este aproape un punct. Apoi, Lumea Superioara vine si o dezvolta. Malchut ia proprietatile lui Zeir Anpin, le mareste, si crede ca poate primi pentru a darui. Ea primeste aceasta Lumina si o sparge. Totusi, ca rezultat al spargerii, dorintele Zeir Anpin intra in Malchut, si acum ea contine proprietatea de a darui la care nu s-a gandit inainte.

Din acel moment, cineva poate porni pe doua drumuri diferite. Dorintele de a darui pot fi folosite pentru a incerca sa primeasca cat mai multa Lumina posibil, pentru placerea sa proprie, cu alte cuvinte, sa daruiasca pentru a primi. Exact acesta este felul in care umanitatea se dezvolta pana cand incepe sa inteleaga ca acesta este un drum gresit. Cand vine vorba despre aceasta primire egoista, totul devine clar: Este gresit si oamenii se incrunta. Dar cand daruiesc, trebuie sa controlez daca aceasta daruire nu este egoista. Poate daruiesc altora, doar pentru a avea un beneficiu din asta?

La final, descoperim ca intreaga noastra daruire este egoista. Asta cere mii de ani de dezvoltare. Doar acum putem intelege ca adevarata daruire este pentru a darui si primire pentru a darui.

Totusi, spargerea a fost o pregatire necesara pentru ca intreaga, minunata corectie sa aiba loc. Altfel, nu am fi capabili sa intelegem ca exista ceva mai sus de natura noastra, de materia noastra egoista. Am ramane pentru totdeauna in ea, asemeni nivelurilor din natura mineral, planta si animal. Dar omul incepe cu experimentarea spargerii! Nu poate fi altfel.

La inceput, dorintele de a darui cad in cele ale primirii. Egoismul le poate conduce o vreme, adica exact ce se intampla in lumea noastra. Dezvoltam stiintele, cultura si educatia, si toate acestea datorita dorintelor de daruire care au cazut in noi. Noi avansam cu ajutorul lor pana cand incepem sa vedem ca nimic bun nu iese din asta.

Putem folosi dorintele daruirii pentru a darui, care de indata ce primim placere din asta, descoperim ca dorinta noastra de a primi placere nu este capabila sa primeasca nicio placere in sine. Deci de ce ar trebui sa daruiesc? Apoi intreaga dezvoltare incepe gradat sa incetineasca, pe masura ce experimentam, si adevarul lumineaza in sfarsit: Putem lucra doar de dragul daruirii.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala, 5.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Kabalistii despre Scopul Creatiei, Partea 6

Dragi prieteni, va rog sa puneti intrebari referitoare la aceste pasaje din marii Kabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

… toate lumile, Superioare si inferioare si tot continutul lor, au fost create doar pentru om (pentru ca acesta sa atinga completa echivalenta cu Creatorul). Acest lucru este asa, pentru ca toate aceste trepte si lumi vin sa completeze sufletele, in evaluarea Dvekut (echivalenta in calitati a iubirii si a daruirii), lucru care ne lipseste in comparatie cu Gandul Creatorului (asa cum a spus Creatorul: Eu am creat inclinatia rea in om).

La inceput, ei au fost restrictionati si coborati treapta cu treapta si lume dupa lume, jos in lumea noastra materiala(egoista), si sufletul, adus intr-un corp din aceasta lume, care este in intregime dorinta de a primi si nu de a darui (dorinta de a primi cu intentie pentru sine. Dorinta de a primi cu intentia de a darui este considerata a fi daruire. Prin urmare intentia determina natura actiunii sau dorintei), ca animalele. Este scris, Dintr-un tanar magar salbatic este nascut omul. Aceasta (dorinta de a primi cu intentia de a primi) este considerata o dorinta completa de a primi, si nu are nimic din forma daruirii. In aceasta stare, omul este privit ca fiind complet opus Lui, si nu exista departare mai mare.

Dupa aceea, prin sufletul care se imbraca in hainele cuiva, el se angajeaza in Tora si Mitzvot. Gradat si incet, de jos pana Sus, el obtine aceeasi forma (intentie) a daruirii ca si Fauritorul sau, prin toate discernamintele care se rezolva de sus in jos, care sunt doar trepte si masuri in forma dorintei de a darui.

Fiecare treapta superioara inseamna ca este mai departe de dorinta de a primi si mai aproape de a fi d oar pentru a darui. In final, cineva este recompensat devenind in totalitate daruitor si, deloc primitor

pentru sine (dupa ce cineva isi corecteaza intentiile in dorintele celorlalti). In acel moment, acela este intregit prin adevaratul Dvekut cu El, pentru ca acesta este singurul motiv pentru care omul a fost creat. Astfel, toate lumile si totul in ele au fost create doar pentru om.

-Baal HaSulam, Introducere la Prefata la Intelepciunea Kabbalah, Paragraful 9

Cel de Sus nu greseste

Pe tot parcursul calatoriei noastre spirituale, trebuie ca in mod continu sa progresam, aplicand credinta deasupra ratiunii. Dorim sa atingem perceptia spirituala, sa intram in spatiul Creatorului si sa atragem fortele Lui, ceea ce este exact cum vom practica credinta deasupra ratiunii. Asta se intampla cand nu mergem legati la ochi, ci cand suntem ghidati de catre forta daruirii.

Nu prin folosirea mintii si perceptiilor mele ci, mai degraba, ghidat de un prag mai mare spiritual. Merg impreuna cu el intr-o maniera de unde accept mintea si perceptia Celui de Sus, exaltand pe Superior si in ciuda sinelui meu. Astfel, dobandesc noi calitati, mai logice si mai inalte. Dar pentru mine, ele nu par neaparat logice.

Asta se intampla cu noi chiar acum. Suntem pusi in fata aceleiasi problem, constant. Trebuie sa-mi tratez prietenii si lumea conform principiului: Iubeste-i pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine. Trebuie sa-i iubesc si sa ma unesc cu ei si sa fac ceva cu mine, nu-i asa? Cum pot realiza asta? Nu imi place si sunt incapabil sa fac asta.

Aici trebuie sa accept aceasta conditie, legea credintei deasupra ratiunii si sa decid ca trebuie sa o fac. Am o oportunitate sa intalnesc aceasta conditie prin actiune, chiar daca o resping. Este scris despre asta: Vom face si vom auzi! De aceea , conform Tora, neamul lui Moise a inflorit. Toate astea apar prin binecuvantare de Sus, atunci cand noi acceptam mintea Celui de Sus, ceea ce inseamna sa-L urmam pe Creator.

De fapt, Creatorul este un pas spiritual mai mare si nu ceva nebulos. Un copil invata de la un adult in aceeasi maniera: Deschide gura si literlamente prinde fiecare cuvant, gest si comportare a adultului. Nu conteaza ce-i arata un adult, el va copia totul. In acest fel crestem.

Trebuie sa facem la fel cu ajutorul imensei forte, impotriva naturii noastre; ne obligam sa invatam de la pasul spiritual mai inalt. Numim asta credinta deasupra ratiunii. Chiar aceasta forta pe care o dobandesc de la Cel Superior imi da perceptia, minte si o mare cantintate de cunoastere si informatie. Deoarece trebuie sa merg impotriva starii mele prezente, ea se numeste credinta deasupra ratiunii. Totusi este clar ca nu este asa, deoarece la un nivel spiritual mai mare este o mai mare dorinta de a primi placere; deci este mai mare in intentia de a darui. Evident, pasul spiritual superior este  opus mie si niciodata nu pare logic.

Cel Superior intotdeauna pare straniu, confuz si incorect celui de jos, deoarece Cel Superior este contrar si obscur mie; de aceea, eu cred ca Cel Superior este gresit. Si numai din experienta, putem vedea ca Cel Superior nu greseste. Chiar daca comportamentul Lui pare ciudat si ilogic, tu pur si simplu nu intelegi calculele Lui. Si totusi, el niciodata nu greseste pe drum.

Din Tora – Paragraful Saptamanii 11.06.10