Tag Archives: Creatie

În Pragul Iubirii

În procesul său de dezvoltare, creaţia trece prin trei stări de bază.

Prima fază este lumea Infinitilui. Forţa Superioară, Creatorul, a făcut creaţia perfectă. Perfecţiunea nu poate fi divizată în mai multe faze; ea este unificată. Asta reiese din gândul creaţiei, din care creaţia şi Creatorul sunt la acelaşi nivel.

Perfecţiunea asociată cu faza iniţială  se transformă în faza a treia, faza finală de dezvoltare, doar după ce trece prin faza a doua. În acest proces creaţia coboară din Lumea Infinitului prin cinci lumi; coboară 125 de trepte care o separă de Creator. Gradual creaţia se distanţează din ce în ce mai mult şi aşa dezvoltă senzaţia de “independenţă”. Într-un final ajunge în această lume: cea mai rea, cea mai distanţată condiţie faţă de Creator. Prin această separare creaţia poate simţi că există independentă.

În acest punct începe corecţia, o urcare din această lume prin lumile spirituale înapoi în Infinit. Deci omul, Adam, începe să se dezvolte în noi; nu corpul ci sufletul se dezvoltă gradual în timp ce obţine similaritate de foma cu Creatorul, puterea de a dărui şi iubirea pentru aproapele său.

“Aproapele” este în afara dorinţei noastre de a primi; către el noi dezvoltăm iubirea. Această senzaţie este deasupra cunoaşterii, deasupra emoţiilor şi intelectului nostru dar şi deasupra percepţiei noastre asupra realităţii. Prin a iubi aproapele înţelegem şi simţim că el este inclus în noi. Ne apropiem de el până când obţinem această iubire.

Iubirea pentru aproape ne urcă înapoi în Infinit către starea de finala corectare.

Lumea întreagă intră în acest proces. De ce? – pentru că nimeni nu controlează această tendinţă.

De-a lungul a mii de ani nu ne-am gândit la această avansare internă; am mers pur şi simplu înainte conduşi de dorinţele noastre. Până acuma, nu a fost niciodată o contradicţie între dezvoltarea generală şi impulsurile noastre naturale. Avansarea noastră s-a potrivit şi s-a completat cu aspiraţiile noastre egoiste.

Ca şi rezultat am ajuns la capitalism şi într-o perioadă scurtă de timp am făcut un salt egoist în ştiinţă şi tehnologie, ajungând să ne afundăm în criză.

Dezvoltarea noastră egoistă ajunge la un sfârşit. Natura noastră începe să se “rotunjească”, să se integreze şi dezvoltă noi legi pentru noi. Înainte obişnuiam să profităm de alţii pentru a câştiga bani şi pentru a avea succes; acum această abordare se prăbuşeşte. Condiţiile mediului în care trăim se schimbă; putem să ne continuăm drumul doar dacă ne adaptăm acestor noi condiţii.

Deci în percepţiile şi senzaţiile noastre, în procesul nostru de luare a deciziilor trebuie să ne conformăm naturii: “rotunzi”, întregi şi compleţi. Fără asta nu vom înţelege ce se întâmplă şi nu vom avea atitudinea corectă. Dacă nu ne vom supune, întotdeauna vom lua decizii greşite.

Aceasta este situaţia în care ne aflăm acuma şi de aceea Cabala ne este revelată. Suntem la începutul stării conştiente din faza a doua de dezvoltare. Coborârea noastră din Infinit spre această lume este completă; perioada de pregătire în această lume este gata, începem corectarea acuma, revelarea răului şi ascensiunea spre Infinit.

Din partea a 4-a a Lecţiei Zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam.

O harta electronica a sufletului comun

Totul se reveleaza in conexiunea dintre mine si ceilalti. Candva am fost in lumea Infinitului unde, eu sau alte suflete, nu existam: toti eram un intreg.

Apoi, am dezvoltat senzatia cum ca exista Eu si ceilalti, lumea exterioara: natura minerala, vegetala, animala si oamenii, o multime de obiecte diferite care se conecteaza, interactioneaza si creaza vanitatea acestei lumi.

Dar, de ce mi s-a dat aceasta senzatie, in loc de pacea si perfectiunea lui Malchut al Infinitului ? Este asa, incat incep sa imi imaginez aceasta dezordine pe care o simt si ma conectez cu ceilalti intr-un singur “tot”, dupa cum este scris: ”El si Numele Lui sunt una”, ca si in Malchut al Infinitului. Aceasta conexiune poate fi realizata numai prin calitatea daruirii si a iubirii, care conecteaza toate aceste lucruri diferite intr-unul singur, dinnou. De altfel, iubirea uneste!

Forta daruirii anuleaza inclinatia noastra rea, egoista, care se dezvaluie intre partile dispersate si indepartate, separate prin forta răului, forta distrugerii. Insa, eu trebuie sa trec peste aceasta forta a urii si separarii si peste limitarile ei, in special opunandu-ma si cladind conexiunea dintre noi. Apoi, voi construi un sistem care uneste toate aceste parti.

La inceput, nu a existat nici un sistem. Partile erau, pur si simplu, unite intr-un singur intreg, solid. Si, dintr-odata, am devenit o multitudine de parti, conectate printr-o varietate de legaturi diferite. Este ca o harta electronica, plina de rezistori, bobine de inductie, condensatori si tranzistori, care creaza diferite conditii de conexiune.

Trebuie sa asamblez, eu insumi, un astfel de sistem! Chiar acum, ego-ul meu picteaza toate aceste elemente care interfereaza cu conexiunea: rezistori, bobine de inductie, etc. Acestea nu imi scurtcircuiteaza harta, insa induc un fel de rezistenta: uneori „magnetica”, alteori sub forma de „condensator” si, cateodata, sub forma unor conditii complet diferite. Si o harta este intocmita din toate acestea.

Toate sistemele – uman, electronic si biologic- actioneaza in concordanta cu acest principiu. Pe aceasta harta examinez forta creatoare care actioneaza in cel creat. Il dezvalui pe Creator in toate aceste conexiuni de sistem! Nu am alta oportunitate sa Il dezvalui, numai incepand sa cladesc aceste sistem in dorinta mea egoista.

O activez si o fac sa lucreze, deoarece Lumina va fi revelata in ea, daca am conectat corect toate partile. Aceasta Lumina incepe sa curga prin acest sistem, ca si electricitatea si, apoi, munca reciproca a elementelor sale, programul sau si interactiunea, se dezvaluie, Creatorul se dezvaluie!

Si au fost facute toate acestea sa se intample? Am facut! Si, desigur, acum inteleg cine si ce este El. Aceasta este munca noastra.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 31.05.2011, Talmud Eser Sefirot

Reşimot, amintiri despre viitor

Scopul creaţiei este să devii asemănător Creatorului. Acesta este sensul cuvintelor „să faci bine creaturior Sale”. Cum poate deveni creatura similară Creatorului? Ce implică această similaritate?

Mai întâi trebuie să vrem asta. Cum începi să vrei? Trebuie să fii opus Creatorului şi să-ţi doreşti să devii similar cu El. Aceasta este dorinţa: eu nu am ceea ce vreau, dar vreau foarte mult să am ceea ce nu am.

Creatorul este bun şi face bine şi celui rău şi celui bun; El este iubire şi dăruire, proprietatea de Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod… Sunt o mulţime de calităţi pe care eu nu le înţeleg, dar am posibilitatea, nevoia şi dorinţa de a le vrea, corespunzătoare fiecăreia din ele.

Creatorul are 613 proprietăţi de dăruire (altruism). Eu am (chiar dacă nu le-am descoperit până acum) 613 dorinţe care îmi permit să vreau aceleaşi proprietăţi ca cele 613 proprietăţi sau Lumini ale Creatorului. Eu trebuie să obţin aceste dorinţe, şi vreau să devin similar Creatorului în fiecare din ele. Este spus despre asta: „cum este El milostiv, aşa şi tu eşti milostiv”.

Dar, ca să vreau asta, trebuie să ştiu ce îmi lipseşte. Dar cum pot să ştiu ceea ce nu am? Pentru a înţelege ce înseamnă să fiu matur, trebuie să devin matur. Să înţeleg cum să fiu puternic, bogat sau înţelept, trebuie întâi să ştiu despre ele. Pot să-mi doresc ceva ce îmi este necunoscut?

În lumea noastră, un copil vrea să crească instinctiv, fără să ştie de ce, şi asta pentru că natura îl obligă să crească trecând peste înţelegerea lui. Această dezvoltare are loc la nivelul animal; dar, în spiritualitate, eu însumi trebuie să ştiu ce şi de ce vreau. Aceasta este dorinţa reală.

Cum încep să doresc similitudinea cu Creatorul? Pentru asta, trebuie să ating poziţia Creatorului, să verific ce este, dacă merită sau nu, şi apoi să doresc. Cum să ating poziţia (statutul) Creatorului şi apoi să devin similar cu El?

În acest scop a avut loc spargerea vaselor (kelim). Mulţumită acestui fapt, noi luptăm din ce în ce mai mult să fim asemenea Creatorului, şi să devenim ca El prin mijlocul forţei Lui. De aceea au fost necesare distrugerea Primului şi celui de Al Doilea Templu, pe care ştiinţa Cabalei le studiază în contextul spiritual al spargerii vaselor. Noi vorbim despre căderea de la nivelul primirii de dragul dăruirii (Primul Templu) la nivelul dăruirii de dragul dăruirii (Al doilea Templu), şi apoi la nivelul primirii de dragul primirii, în această lume.

Ca rezultat, noi avem o înregistrare a tuturor stărilor prin care am trecut, începând cu nivelul Primului Templu, de la înălţimea iubirii, inclusiv Al Doilea Templu, care este mult mai jos decât Primul Templu, dar încă înalt. Toate impresiile adunate pe acest drum, sunt înrădăcinate în noi şi se numesc „Reşimot”.

Când ele se trezesc în mine, trebuie să le îndeplinesc. Cu alte cuvinte, o Reşimo nu este de ajuns; prin ea, eu trebuie să-mi imaginez ce înseamnă să fii dăruitor. Pentru a face asta, am grupul şi studiul. În ele eu îmi realizez Reşimo a mea şi de la ea, în funcţie de efortului meu, formez o realitate.

Relaţia cu prietenii, cu mediul, cu Lumina Reformatoare, devin un „câmp de construcţie”. Eu am  „materialul”, adică o dorinţă, şi am şi o Reşimo, iar acum vreau să introduc această Reşimo în material, şi astfel ea se împlineşte pe sine acolo şi dă forma ei materială. Apoi am nevoie de Forţa de Sus, de forţa Luminii, care mă va ajuta şi va efectua acest lucru.

Rabaş scrie în articolul 940 din colecţia Treptele Scării (Dargot HaSulam): „A fost spus despre distrugerea Templului: ‘Să-Mi facă un sanctuar ca să pot locui în mijlocul lor’” . Asta înseamnă: să-Mi construiţi un Templu pentru dorinţa voastră, construiţi o astfel de casă care va deveni casa sfinţeniei, a iubirii şi a dăruirii. Dacă aveţi un astfel de vas de iubire şi dăruire „Eu pot locui în mijlocul lor”, adică Lumina Superioară va locui în el.

Vorbim despre punctul în inimă care trebuie să devină locul Templului astfel ca Lumina Creatorului să locuiască în el. De aceea omul trebuie să încerce să-şi construiască propria casă a sfinţeniei.” Din toate dorinţele mele care îşi au originea în Infinit, cu ajutorul Reşimot încorporate în mine în timpul spargerii, eu trebuie să construiesc forma corectă, de fiecare dată realizându-mi Reşimo din materiale mai grele.

Aceasta îmi va da toate detaliile necesare percepţiei pentru că eu, totdeauna iau forma opusă Creatorului. De aceea, cunoscându-mi forma, sunt capabil să percep forma Lui, opusă mie, şi să mă mişc mai departe.

În acest fel, în lumea noastră, omul are deja formele corespunzătoare şi opuse Creatorului. În acest decalaj între dorinţă şi starea actuală, persoana are întotdeauna opurtunitatea să-şi construiască dorinţa ştiind ceea ce vrea. Este posibil fiindcă, odată, înainte de spargerea vaselor, noi am existat într-o stare perfectă din care au rămas în noi Reşimot.

Acesta este răspunsul la întrebarea eternă: „cum pot deveni asemănător Creatorului, cum ştiu ce înseamnă asta?” Noi putem să ne dorim asta din cauza înregistrărilor ţinute în noi din fazele prin care am trecut.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Scrierile lui Rabaş

Precursorii crizei moderne: un scurt studiu de la inceputul creatiei

Înţelepciunea Cabalei ne vorbeste despre întreaga realitate. Pornind de la începutul dezvoltarii, ne duce prin toate etapele sale până la finalizare.

Punctul iniţial este forţa superioara numita „natura” sau „Creatorul.” Neavând nici o idee despre ceea ce Îl precede, ajungem să o cunoaştem ca pe o mamă. Nu a fost nimic înaintea sa. Istoria noastră începe din momentul în care forţa superioară a început să creeze nivelele materiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, a folosit propria sa  forţa pentru a forma forţe ajutatoare care s-o cuprinda şi s-o faca. Aceste forţe imediat s-au împărţit în două: materia creaţiei şi forta Creatorului, cu alte cuvinte, plus şi minus, lumină şi întuneric, care influenteaza materia sa-i impartaseasca dezvoltarea. Sub influenţa acestor două forţe, materia a început să reacţioneze, sa răspunda, sa experimenteze senzatii şi astfel să evolueze.

Una dintre aceste două forţe numită „linia dreapta”, este umpluta cu natura Creatorului, a iubirii si daruirii si, ca urmare, este în măsură să dea viaţă materiei. Cealalta forţa este forţa egoismului, opusa Creatorului şi acţionează ca impotriva Lui. Cu toate acestea, în realitate, aceste două forţe acţionează în conformitate cu programul superior.

Creatorul acţionează de sus cu forta Lui unica, care este împărţită în două: forţele daruirii si primirii. Materia noastra este între ele. Astfel, aceste două forţe ne-au pus în mişcare. Acestea afectează materia şi ii stimuleaza dezvoltarea  pe nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

La început, această dezvoltare afecteaza numai forţele care formează treptat materia, până când materia ajunge în etapa finală. Apoi materia explodeaza. Datorita aceastei explozii, un eveniment unic are loc. Cele două forţe, plus şi minus se amestecă, împreună. Anterior, ele au lucrat în materie pe ambele părţi, iar acum ele ajung la spargere, devin incluse una in alta, şi coexistă în materie, amestecate într-o asemenea măsură încât este imposibil să le luam separat, ca într-o mare amestecătură.

Până în prezent, procesul a avut loc numai la nivelul de forţe, gândire şi program. Cu toate acestea, în prezent forţa se transformă în materia aceastei lumi. În primul rând, locul spatiului nostru a aparut ca urmare a Big Bang-ului. Mai devreme, nu era loc pentru universul nostru.

Apoi, materia a început sa se dezvolte de la scânteia de energie spirituală, dintr-un punct mic de Lumina. Această particulă minusculă de Lumina spirituala a fost de ajuns pentru a crea materia întregului univers.
Mai mult, pe parcursul dezvoltarii sale, materia a creat galaxiile, Sistemul Solar şi planeta Pamant, unde creştem de-a lungul aceleaşi linii, la nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor, paralel cu dezvoltarea spirituală.

Ca urmare, la al patrulea nivel de dezvoltare, forta Creatorului şi forţa sa opusa în cele din urmă se amestecă, şi ne aflăm în situaţia actuală.

Pregătirea este terminata. De acum, trebuie sa verificam ce să facem în continuare. Avem două forţe amestecate una cu alta. Si-au completat dezvoltarea şi se ciocnesc una cu alta în noi, atât de mult încât nu ştim ce să facem. Ne simtim rau.

Aici, gasim intelepciunea Cabalei, metoda ce ne permite să echilibram şi sa unim aceste două forţe, restabilind echilibrul şi armonia între ele.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Altruism de dragul altruismului: o stare pentru curatare

Intrebare: Daca sensul creatiei este de a  primi placere, ce inseamna altruismul de dragul altruismului ? Unde este munca cu dorinta ?

Raspuns: Sensul adevarat este ca insasi primirea dorintei lucreaza de dragul altruismului. Ea sustine fiinta umana, o ajuta si intreprinde diverse actiuni in relatie cu ea.

In general, pentru a intelege altruismul de dragul altruismului, trebuie sa intelegem ce este primirea de dragul altruismului Inseamna ca eu muncesc cu dorintele mele de primire, asa incat sa le folosesc pentru a creste o fiinta umana si de a intreprinde actiuni de influenta/daruire asupra sa, la fel cum Bina lucreaza in al sau AHP.

Includ dorintele de primire ale celuilalt in ale mele si ii ofer tot ceea ce doreste. Si ceea ce pretinde este Infinit. Apoi, cu ajutorul meu, dorintele sale ajung la o marime infinita, in timp ce Luminile care vin asupra sa prin mine cresc pana la dimensiunea infinita a lui NRNHY. Astfel lucrez, primind pentru a influenta/darui: ma asigur ca dau celuilalt tot ce este necesar, folosindu-mi toate abilitatile in acest scop si ignorand total propriu meu profit.

Oricum, pentru asta am nevoie de forta superioara care este absenta din natura mea. Natura mea innascuta imi permite sa intreprind doar actiuni care imi promit un beneficiu personal, in timp ce actiunile de influenta/daruire sunt total lipsite de egoism si nu aduc in nici un fel beneficiu dorintelor mele de primire. De aceea nu le pot intreprinde, decat daca primesc putere de la dimensiunea superioara, acea a influentei/daruirii.

Deci, incorporez dorintele celuilalt in dorintele mele si apoi, prin dorintele mele, il implinesc pe celalalt. In general, vorbim despre dorintele care au legatura cu interconexiunea noastra, de vreme ce munca este facuta la nivelul unificarii sufletelor, unde noi ne umplem cu Luminile superioare.

Astfel, exista o optiune in plus: sa nu implic dorintele mele de primire, ci numai sa trec tot binele de la mine, catre cel de langa mine, sa iau parte la implinirea sa, insa nu cu dorintele mele. Asta este influenta/daruire pura. Ca regula, aceste actiuni premerg influentei/daruirii reciproce. Ele corecteaza unirea noastra. Multumita lor, ne anulam egoismul pentru a ne ridica deasupra lui, la unitate. Si unitatea insasi este activata prin folosirea directa a dorintelor noastre de primire.

In acest fel, altruismul de dragul altruismului este o stare intermediara, marunta, slaba, „saraca”. Insa nu avem de ales: Trebuie sa trecem prin ea ca sa ne curatam dorintele si sa ne ridicam deasupra calitatilor noastre egoiste. Fara ea, este imposibil sa incepem sa lucram cu ele. Mai intai, trebuie „sa le curatam”, adica sa le umplem cu Lumina Hassadim (Milosteniei).

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 23.03.2011,  „Principiile educatiei globale”

Castigand concursul cu Creatorul

Scopul creatiei este sa faca bine pentru creaturile Sale, sa le faca asemanatoare Lui. Orice mai putin decat asta nu este considerat bun.

Ca sa realizam scopul, trebuie sa observam doua conditii: Pe de-o parte, creatura trebuie sa fie separata de Creator, sa fie aparent o realitate de sine statatoare. Pe de alta parte, creatura trebuie sa fie asemanatoare Lui.

Cum putem combina cele doua forme opuse intr-una singura? Pentru acel scop Creatorul a creat un atribut al receptiei care este opus Lui si apoi imparte aceasta dorinta de a primi cu propriul Sau atribut de a darui. Astfel, creatura are doua proprietati: dorinta de a primi si dorinta de a darui.

Dar persoana nu stie ce sa isi doreasca. Prins la mijloc intre cele doua dorinte egale, el nu va putea sa faca nimic, sa aleaga una dintre ele. De aceea Creatorul intotdeauna trezeste dorinta de a primi, natura primordiala, fundamentala care il separa pe om de El. In ceea ce priveste dorinta de darui, ar trebui sa ceara de la Creator sa o trezeasca in el, sa ii dea putere.

Aflandu-se in „termeni prietenesti” cu dorinta de primi, persoana este in pace cu ea insasi, in timp ce ramane opusa Creatorului. Daca cere ca dorinta de a darui sa il conduca, el prefera sa fie asemanator Creatorului. In acest fel el creste, nu ca o „functie” a celor doua dorinte, dar preferand in mod constant o si ai mare asemanare cu Creatorul. Cheia pentru noi este sa nu ne abatem de la daruire ca scop tot timpul pe aceasta cale.

Lasa Creatorul sa rascoleasca constant dorinta de primi. Munca noastra este sa il punem pe Creator pe „bypass” stand in fata egoismului nostru, si fiind de acord cu cresterea sa doar cu conditia ca dorinta de a darui sa predomine.

Reiese ca suntem in competitie cu Creatorul: El  ridica Esau in noi, si noi cerem ca sa il ridice pe Jacob. In aceasta cursa, persoana creste si isi implineste astfel scopul. La linia de sosire va obtine o dorinta plina de a se bucura si complet acoperita de dorita de a darui.

Rezultatul cursei este victoria asupra Creatorului, asa cum este scris: „Fii mei m-au invins”.  Si atunci urmeaza bucuria descrisa de Baal HaSulam in parabola despre cresterea scavului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/4/2011, “Ce inseamna daca Cel Bun creste si Cel Rau creste prin munca ”

Niciun loc în care să te ascunzi

Întrebare: De ce avem nevoie pentru a explica lumii principiul roţilor dinţate?

Răspuns: Noi toţi depindem unul de celălalt în procent de 100%. În zone diferite, asta se manifestă în grade variate; totuşi, orice procentaj în afară de 100 este o minciună. Chiar dacă numai un procent este vizibil, înseamnă că restul de 99% este ascuns înăuntru.

Într-un fel sau altul, interdependenţa noastră este absolută, chiar dacă nu arată chiar aşa. Oriunde te uiţi, noi suntem legaţi cu lanţurile de oţel ale conexiunii reciproce şi nu este niciun loc în care să fugi de asta.

Cu cât se manifestă mai clar, cu atât mai tare va striga umanitatea. De fapt, înseamnă că tu depinzi de duşmanii şi rivalii tăi, de fiecare şi de toţi şi nu ştii ce să faci în legătura cu asta.

La fel cum în familie, soţul şi soţia descoperă ura între ei, precum şi totala dependenţă a unuia de celălalt. Suntem inseparabili; nu este niciun loc în care să plecăm. Aici este apartamentul nostru mic, copii noştrii, frigiderul, lucrurile noastre. Şi, în vârful acestora, ne urâm de moarte unul pe celălalt şi nici măcar nu putem muri.

Un medicament aşa de nesuportat trebuie să fie cumva atenuat, uşurat. De fapt, asta este ceea ce numim naşterea unei noi lumi, contracţiile înainte de sosirea lui Messia.

Nu ar trebui să sperăm că, realizând ce se întâmplă, lumea va ştii cum să acţioneze. În Scrierile Ultimei Generaţii, Baal HaSulam scrie că oamenii nu vor înţelege niciodată asta şi niciodată un duşman nu va fi de acord cu un duşman. Deci, vedem importanţa circulaţiei Cabalei şi unificare noastră, ca un model pentru toată umanitatea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala12/26/10, “pacea în lume”

Întreaga lume? Ce bagatelă!

Întrebare: Care este responsabilitatea mea relativ la lume? Dacă în timpul zilei nu am reuşit în ceva, asta se reflectă în lume?

Răspuns: Cu siguranţa că da. De fapt, tu eşti o rotiţă dinţată în mecanismul comun al creţiei. Creatorul a creat sistemul în care toată lumea este egoistă. Acest sistem este împărţit pentru tine în 125 de grade ale stărilor spirituale: de la separarea completă de alţii la o apropiere crescută şi o legătură mai strânsă a rotiţei tale cu ceilalţi, până când voi toţi veţi deveni un întreg.

Pe lânga asta, iată cum ţi se arată numai ţie: în realitate, nu există o mulţime de oameni ci numai Adam HaRishon. Tu eşti afectat de aceaşi lege care lucrează asupra celorlalţi. Voinţa ta de primire (dorinţa) este pur şi simplu mai mare decât a celorlalţi. Ei sunt satisfăcuţi cu bagatele, în timp ce tu doreşti să consumi şi lumea spirituală.

Punctul din inimă nu este încă dăruire. Din contra, cele mai adormite dorinţe de primire a plăcerii se descoperă în spiritualitate. Şi numai atunci, când acest abis se deschide, o persoană este pregătită pentru transformare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”