Toată problema este de apropiere. Dacă încerc să corectez această criză folosind vechile mijloace, căutând soluţii şi încercând să fixez sistemele economice pe care le-am construit, acesta se cheamă Amalek (cea mai mare şi cea mai feroce dorinţă de primire din noi), duşmanul principal.

Dar eu trebuie să înţeleg această revelaţie primită de la natură. Nu este nimic ce poate fi făcut cu vechile metode fiindcă această schimbare se petrece în interiorul naturii umane. Această schimbare nu este în fiecare din noi, individual, ci în relaţiile noastre, în conexiunea dintre oameni. Eu nu am vrut ca asta să se întâmple, dar s-a întâmplat.

Noi trebuie să începem să vedem acest lucru şi să înţelegem că fiecare din noi este un egoist şi rămâne un egoist. În acelaşi timp, conexiunea dintre noi a crescut mai puternică şi este diferită de ce era înainte. Eu nu voi fi în stare să stabilesc această conexiune după cerinţele egoului meu.

Pentru moment, suntem cu toţii ca bucăţi de marmură în interiorul unui sistem, şi fiecare bucată este un egoist. Dar, conexiunile dintre noi nu mai sunt egoiste. Nu mai sunt cum le-am construit noi în vechiul sistem economic, care a fost imprimarea directă a vechiului nostru ego, o demonstraţie perfectă a relaţiilor egoiste.

Dar în zilele noastre, un tip diferit de conexiune se autodezvăluie, şi de aceea suntem incapabili să controlăm reţeaua construită de noi. Aceasta se numeşte revelarea Creatorului, iar noi nu o tratăm cum trebuie. Nu înţelegem că trebuie să ne includem în noua natură.

Noi suntem egoişti, iar conexiunile dintre noi nu mai sunt, s-au schimbat. Trebuie să fim mai sensibili la aceste schimbări şi totdeauna să ne adaptăm pe noi înşine la ele, să fim de acord cu acest nou tip de conexiune. Făcând asta, noi „vom şterge memoria lui Amalek”, cel mai mare duşman al nostru.

În acest fel, ştergem indiferenţa noastră, lipsa de consideraţie şi dezinteresul. Depăşim atitudinea noastră de neglijenţă faţă de schimbări şi începem să cercetăm ce se întâmplă aici. Apoi, o să avem nevoie de Înţelepciunea Cabalei fiindcă altfel, aruncăm toate puterile pe care le avem, toată ştiinţa şi toate mijloacele din lume în această analiză şi nu vom ajunge la nicio concluzie corectă.

Este aşa fiindcă noi ramânem impenetrabili ca marmura, fiecare in interiorul vechiului egoism. Acum, noi trebuie să primim instrucţiunile (cuvântul „Tora” vine de la cuvântul „oraa” manual cu instrucţiuni) care ne va învăţa cum să acţionăm corect pentru a realiza astfel de acţiuni aici, jos, şi ele ne vor da ridicarea la schimbările de Sus.

Creatorul însuşi va dezvălui noua reţea, noua conexiune dintre noi toţi. Pentru noi, cu toate acestea, asta înseamnă criză fiindcă noi am construit un anumit sistem şi El implementează unul diferit peste el.

Nu putem face nimic cu acest sistem nou. Tot ceea ce putem face este să ne schimbăm pe noi înşine în funcţie de acest nou sistem revelat, să ajustăm această marmură la această nouă conexiune dintre noi. Aceasta înseamnă că trebuie să ridic o rugăciune, adică trebuie să cer o schimbare în mine, să cer ceva ce îmi lipseşte, ceva care să mă pregătească adecvat pentru conexiunea cu această nouă reţea.

Această nouă reţea va continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult, acest nor va continua să coboare din ce în ce mai jos. Munca noastră constă în incercarea de a ne ajusta la ea prin acţiuni practice. Astfel, noi vom invoca o influenţă de Sus care va realiza acest lucru în interiorul nostru.

Schimbările nu vor fi în sistem ci în noi. Noi ne vom schimba în funcţie de el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/2/2011 Articolele lui Rabaş

Înscris în: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Dorinţa este ceea ce a fost creat ca existenţă din absenţă, ca opoziţie la Creator. Dorinţa este vasul care trebuie să se dezvolte pe sine. Această dorinţă este creatura.

La gradul la care cineva construieşte mediul, el îi deschide influenţa acestuia asupra lui. Cu cât omul investşte mai mult în mediu, cu atât acesta devine mai valoros pentru el şi de aceea, el deschide influenţa acestuia înapoi către el. Cu ajutorul mediului, omul construieşte mijloacele de înaintare către scopul creaţiei împotriva dorinţei proprii şi prin asta el îşi completeză efortul.

Nimeni nu poate avansa cu propriul combustibil, eu nu pot fi trezit dacă nu este pentru cei din jurul meu şi, de aceea, am nevoie să-i influenţez pe ei pentru ca ei să mă trezească pe mine. În final, acesta este legat cu ceilalţi atât de mult încât el îi trezeşte pe ei şi ei îl trezesc pe el, fiecare ia meritul tuturor şi niciunul nu pierde nimic. Aceasta este completarea perfectă a efortului.

Dacă cineva are drept scop „Israel, Lumina şi Creatorul sunt unul”, atunci, în acest efort, el descoperă într-adevăr rezistenţa lui la corecţie. Dacă o priveşte în faţă, omul descoperă totuşi un fel de dorinţă de avansare de avansare în zig zag. Aceasta se numeşte construirea mediului care va influenţa avansarea lui spre scop. În el, se descoperă o dorinţă în plus, deasupra dorinţei pe care Creatorul a creat-o în el.

Toată avansarea noastră se adună intr-o conectare mai mare, alipind pe fiecare. Aceasta este starea în care spiritualitatea poate fi atinsă, iar noi trebuie să ne strângem împreună atât de tare că ea va străluci înăuntru presiunii dintre noi. Această presiune este construită ca un rezultat al nostru, al tuturor, muncind împreună împotriva ego-ului şi vrând să mergem împreună împotriva lui. Apoi, aceste două forţe opuse, crează o scânteie, Lumina, focul.

În toată avansarea noastră egoistă atât de deperte, noi ne relaţionăm la mediu numai sub o condiţie: să dăm cât se poate de puţin şi să obţinem cât se poate de mult de la mediu, cu minimum de efort. Dar într-un sistem integral, revelat astăzi în lume, omul are nevoie să trezească întreaga lume pentru întregire, pentru conexiune – şi făcând asta, asigură umplerea pentru toată lumea.

Pregătirea pentru lecţie

Creatorul este revelat în lupta fiecăruia pentru spiritualitate – adunarea lui Israel.

Tot ceea ce este descris în Zohar tratează conexiunea dintre noi. O varietate de fenomene sunt dezvăluite în reţeaua conexiunii care se manifestă între noi, şi despre asta vorbeşte Zohar-ul.

Dacă noi încercăm să ne conectăm între noi în timpul studierii Zohar-ului , atunci Zohar ne ajută şi ne aduce în formă corectă, forţa care să facă asta.

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu.→

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu.→

Noi începem să ne dezvoltam şi să crestem din această lume, de la cea mai joasa realitate posibil, care a coborat din Lumea Infinitului, prin 125 de trepte, prin 5 lumi, pana la cel mai jos punct. Ajungând la acest nivel scăzut, scanteia de lumina s-a spart pana la ultimul grad spiritual în această lume şi a început sa formeze materia în ea.

Materia a început să se concentreze, sa se formeze şi sa uneasca o particulă cu alta. În acest mod a început sa se intoarca la sursa-corectarea spargerii. De atunci a început Universul nostru: nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii.

Toate aceste grade sunt un rezultat al unificării materiei în structuri din ce in ce mai complexe, toate părţile care acţionează în beneficiul reciproc. Puterea Luminii, puterea naturii, a unit elemente separate, şi a format, astfel, materia neînsufleţita în toată diversitatea sa interioară. Materia este formata ca urmare a unificării particulelor opuse în conformitate cu legi speciale.

Şi apoi chiar materia vegetala apare, unde particulele opuse se conectează in structuri mult mai complexe. Ele sunt mult mai departate una de alta, dar cu toate acestea se unesc. Apoi, natura animala apare, fiecare parte se simte separate de cealalta şi doreşte să-si menţină existenţa într-o formă egoista. Cu toate acestea, datorita fortei naturii, fiecare dintre ele încă se uneşte cu cealalta, şi toate împreună creează animalul-un organism animal care este capabil să existe în ciuda faptului că în interiorul sau există o contradicţie şi o unificare a elementelor polare.

Ele sunt unite printr-o forţă specială, forţa Luminii, forta Creatorului, forţa daruirii reciproce, în ciuda forţei creaţiei, o forţă egoista care există în interiorul fiecareia. Aceste două forţe încep să acţioneze în armonie comuna.

Armonia este imposibilă dacă nu există două forţe opuse care se unesc cu toate acestea, de dragul unui singur scop, unui interes comun, precum şi a unor stari superioare. Printr-o stare superioara se înţelege interesele comune ale organismului: corpul vegetal sau animal. Şi apoi, datorită dezvoltării materiei la nivel animal, acesta ajunge la nivelul fiinţei umane a acestei lumi, care este o creatura chiar şi mai complexa – una mult mai agresiva si mai egoista. Fiecare creatura de la acest grad de “fiinţa umană în această lume”, constată că este opusa tuturor altor oameni.

Şi atunci când ajunge la sfârşitul dezvoltarii sale egoiste, ea descopera că, dacă doreşte să existe în continuare, are nevoie de o a doua forţă, opusa- forţa daruirii. Forta egoismului s-a dezvoltat în ea, dar ce este de facut cu aceasta acum? Ea doar ne distruge.

În acest moment înţelegem că noi trebuie să primim forţa de a darui, forta unificarii. Senzaţia de lipsă a forţei de unificare, fără de care nu putem continua, este, de fapt, acel sentiment de criză, de separare, de distrugere a valorilor anterioare. Este dezvăluita în mod direct în interiorul existenţei noastre, in viaţa noastră. Descoperim în absolut toate domeniile vieţii, în toate activităţile unei persoane în această lume, că nu putem ajunge la echilibru, la armonie şi la aşa-numita “viaţă.”

La urma urmei, viaţa este construita pe baza a două forţe: primirea si daruirea. Noi nu putem exista actionand numai cu o singura forţa a egoismului. De aceea, ca urmare a dezvoltării noastre, a evolutiei noastre treptate, pas cu pas, natura ne aduce la concluzia că avem nevoie, de asemenea, de o a doua forţă: forta unificarii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/25/11, Shamati

Înscris în: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Intrebare: Este posibil pentru cineva sa se intareasca pe sine si mediul pentru a opri caderea in capcana judecarii permanente a altora si a compararii cu ei pe care ii vad in continuare ca fiind separati de mine? Sau poate este aceasta o parte din planul Creatorului pentru ca noi sa intelegem  greseala egoismului nostru si sa avem oportunitatea de a ne corecta pe noi insine?

Raspuns: Tu trebuie sa te inalti peste toate aceste sentimente negative si sa incerci sa-i vezi pe toti ca oameni drepti (Tzadikim), sa le dai dreptate fiindca tu vezi totul in interiorul egoismului tau. Toate aceste judecati se intampla tocmai pentru a permite urcarea ta.

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Trebuie sa ajungem la revelarea Creatorului si de aceea ni s-a dat metoda Cabalei pentru a ajunge la aceasta revelare prin actiuni diferite, exercitii  si munca, ce reprezinta toate eforturile noastre. Creatorul ne este revelat ca proprietate de a darui si iubire, care se manifesta in noi insine, adica in dorinta noastra de a ne bucura, esenta noastra.  

Deoarece materialul nostru egoist este prin natura sa complet opus Creatorului, daruirii Sale, el este exact locul de aplicare al eforturilor pentru a dori sa primim proprietatea opusa naturii noastre.In spiritualitate nu exista nici o constrangere! Atat vreme cat nu doriti ca proprietatea de a darui sa se invesmanteze in dorinta voastra, in substanta voastra, si atat vreme cat nu va pasa de aceasta substanta cu care lucrati ca proprietate care s-a invesmantat in asta, conform celor spuse: “Si intunericul va straluci precum lumina,” acest lucru nu se va intampla.

Deci, trebuie sa dezvoltam o dorinta adevarata de daruire in noi insine. Si daca ignoram asta, pierzand momentele disponibile si oportunitatile, atunci starile, in care se presupune ca revelam nevoia de daruire, devin prezente ca si absenta lor, insa in forma opusa celei aratate in egoismul nostru.

Si daca in starea mea curenta, eu nu pot reusi si prin liberul meu arbitru tanjesc catre daruire, adica, nu am schimbat dorinta egoista cu nevoia de a ajunge la daruire, de a revela pe Creator, atunci dorinta, pe care trebuie sa o intorc ca pe o cerere inspre Creator, este revelata mie ca suferinta. Eu nu am realizat corect aceasta dorinta, nu am lucrat asupra ei, si nici nu am trensformat-o intr-o rugacune prin eforturile mele. Asta ni se intampla la fiecare pas.

Rezulta ca munca noastra consta numai in a inlocui nevoile noastre egoiste cu aspiratia catre daruire. Cel mai important este sa obtinem aceasta dorinta, si toate celelalte corectii vor veni de Sus. De fiecare data cand aceasta dorinta este descoperita, ar trebui sa fie examinata in toate cele patru faze. Atunci cand prin eforturile mele, ajung la faza patru, eu realizez aceasta dorinta si inteleg ce inseamna, ce vreau de la ea, si cum o pot implementa. Ma conectez cu Creaorul si ii cer Lui sa efectueze aceasta munca asupra dorintei mele.

Adica, atunci cand ajung la faza patru a muncii mele asupra dorintei mele, devin capabil sa ridic “Lumina Reflectata” (MAN) in afara sa pana la Keter. Si daca ajung la o asemenea cerere, asta inseamna ca dorinta mea a fost corecta, a fost controlata.

Si toate cererile anterioare au fost inselatoare si false pentru ca nevoia de daruire si adevarata dorinta pentru daruire nu au fost revelate in adevarata profunzime a lor. Conexiunea cu forta superioara nu apare acolo pentru a cere doar un singur lucru: revelarea proprietatii daruirii in mine. Adica, este numita revelarea Creatorului de catre creatura, si nu diverse fantezii in care oamenii isi imagineaza Creatorul ca pe o forta ce exista in afara noastra.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/26/2011, Shamati #213

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Originea noastra este starea totalei perfectiuni, numita „Lumea Infinitatii”. Singurul lucru care lipseste este realizarea acestei perfectiuni. Care poate fi revelata doar ca „avantaj al Luminii fata de intuneric”, adica prima revelare a lipsei perfectiunii, si in interiorul sau-perfectiunea.

Pentru a crea starea de imperfectiune, multe detalii ale ascunderii se desfasoara in lumea Infinitatii ca o pregatire pentru noi. Cea mai mare ascundere este aceea in care ne aflam acum, in aceasta lume, pe ultimul nivel al ascunderii dupa cele 125 de niveluri ale ei. Prin urmare, aceste niveluri sunt numite „lumi”, „Olamot”,  care isi au originea in cuvantul „Olama”, ascundere.

Tot ce avem de facut este sa revelam lumea Infinitatii, perfectiunea in care ne aflam in concordanta cu planul creatiei „spre incantarea creaturilor”, pentru a intelege ca aceasta stare este intr-adevar cea perfecta, frumoasa, si mai buna dintre toate starile posibile.

La inceput ni se pare ca starea noastra intunecata de ascundere este complet tolerabila. Chiar ne place si nu dorim sa mergem in alta parte. Insa apoi, noi revelam din ce in ce mai mult lucruri in viata noastra care nu ne multumesc, si incepem sa distingem ce este imperfect in starea noastra si ce poate deveni perfect pe viitor.

In acest fel gasim multe lucruri care ne lipsesc (semnificatia, imperfectiunea): mancarea, sexul, familia, banii, onoarea, cunoasterea. Si iata cum revelam faptul ca in interiorul acestor surse de realizare, nu poate exista perfectiune. Realizarea este posibila doar daca ies din mine si ii umplu pe altii, devenind astfel asemanator cu Creatorul. Adica, eu trebuie sa il revelez pe Fauritor, Creatorul meu, si sa devin similar cu El.

In fond, el nu este prezent in starea mea materiala, in dorintele si nevoile mele curente. Pentru a-l gasi, am nevoie de o aspiratie complet diferita- nevoia de daruire. Ca rezultat al daruirii mele catre El, il voi revela in interiorul meu si voi adobandi adeziunea. Adica, voi dobandi aceeasi forma, aceiasi proprietate ca si El. Aceasta va deveni noua mea dorinta adevarata- singurul lucru ce imi lipseste, lucrul care defineste imperfectiunea mea. Si nimic altceva! Exista doar dorinta de a revela proprietatea Creatorului din interiorul meu pana ajung la totala adeziune.

Atunci cand o persoana face eforturi sa dobandeasca aceasta dorinta, el vede pe parcurs ca are nevoie de mijloacele necesare: grupul, lumea intreaga, profesorul, cartile, studiul, si munca deasupra cunoasterii. Insa la final el ajunge la senzatia imperfectiunii si intelege ca perfectiunea inseamna adeziunea cu Creatorul, in proprietatea de a darui care devine revelata in persoana. Acum insa el nu o are!

Aceasta realizarea este numita „am facut eforturi si am gasit” pentru ca acum el gaseste dorinta corecta. Si daca el experimenteaza starea sa de imperfectiune si ii lipseste doar proprietatea de a darui (daruirea de dragul daruirii, sau chiar primirea de dragul daruirii), atunci o schimbare apare in el si el trece de la lipsa perfectiunii la perfectiune. Si in aceasta priviinta, totul este determinat de eforturile sale.

Totusi, eforturile nu ar trebui sa fie acelea pe care doreste sa le faca din egoismul sau, ci in concordanta cu ceea ce aude de la profesorul si le desfasoara in grup. Si in acest proces vede mai multe stari asemanatoare cu acestea, in care trebuie sa se coboare pe sine si sa urmeze instructiunile profesorilor sai,  ghizii sai pe aceasta cale. Acesta este modul in care el depune eforturi, prin aplecarea sa in fata sfaturilor Cabalistilor.

Apoi, din cele „613 sfaturi” (Eitin) el ajunge la cele „613 instructuni ale Torei” (Pkudin), adica el isi corecteaza dorintele si merita „descoperirea”- revelarea Creatorului in creatie.

Din partea 1  Lectia Zilnica de Cabala 7/24/11, Shamati

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Atunci cand marile probleme si starile dificile vin asupra mea, ar trebui sa le fiu recunoscator?

Raspuns: Daca doriti sa fiti deasupra implinirii, cu ecranul si Lumina Reflectata, nu trebuie sa va pese de senzatia prezenta in dorinta voastra, chiar daca este buna sau rea. Voi realizati ca toate starile prin care treceti, oricare ar fie ele, nu conteaza cat de rele, toate sunt necesare pentru a va dezvolta dorinta.

Adsta poate fi dificil de indeplinit daca asupra voastra se abat anumite necazuri sau boli serioase. Insa daca realizati corectia buna, nu veti mai simti nici o stare rea sau vatamatoare atata vreme cat va contopiti cu Creatorul.

In sinea voastra poate va simtiti groaznic, insa in loc sa va identificati cu senzatiile voastre, va veti identifica cu scopul. Cu alte cuvinte, veti intelege de ce Creatorul care pana acum v-a dat senzatii bune si chiar mai mult (cinci dolari in loc de unul!) va da brusc zero si chiar mai putin de zero…..

Evident, acest lucru a fost facut in asa fel incat in ciuda a orice, ati putea dobandi corectia acestor dorinte, care reprezinta sentimentul de gratitudine. Nu este simplu, insa asa functioneaza. Dorintele sunt dezvaluite in acest fel.

Este greu pentru noi sa intelegem si sa justificam asta deoarece noi depindem de senzatiile noastre, egoiste, corporale, insa asa se intampla. Este scris: “Chiar si atunci cand aveti un cutit la gat, nu pierdeti speranta in mila Sa.”

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/15/2011, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Este posibil sa amestecam cererile catre Creator, adica sa cerem ba un lucru, ba altul?

Raspuns: “Ba un lucru, ba altul” inseamna ca nu exista dorinta. Dorinta trebuie sa fie perfecta.

Lumina superioara poate umple mii de dorinte. Dar cum poate aseza mai multe sentimente intr-o dorinta? In astfel de caz nu se numeste dorinta.

Tu esti o dorinta. Aceasta dorinta vrea ceva? Da. Si primeste orice vrea. Nu poate sa vrea doua sentimente, deoarece este o singura dorinta, un singur vas. Daca vrei mai multe lucruri, asta inseamna ca dorinta ta nu a luat forma corecta, inca.

Este imposibil sa iubesti doi oameni. De altfel, iti doresti sa te unesti cu persoana iubita. Nu conteaza pentru ce este aceasta dorinta, exact- pentru mancare, sex, familie, sanatate, onoare, cunoastere sau spiritualitate. In orice, ea trebuie sa fie intreaga, “Vreau asta!”

Din lectia din 08.07.2011, ”Introducere la Cartea Zohar”

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu.→

Întrebare: Cum il putem multumi pe Creator? Cum putem afla ce-i place?

Răspuns: Creatorul primeşte plăcere atunci când noi ne bucuram. Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa participam la dezvoltarea dorinţelor noastre. Nu este suficient să rămânem la gradul de “daruire de dragul de a darui” (Bina), şi în special la gradul mizerabil al acestei lumi, la nivelul mineral al spiritualitatii (Domem de Kedusha). Unul nu poate fi satisfăcut cu acest lucru.

A fi la gradul de mineral in spiritualitate înseamnă sa esuezi in a avea proprie iniţiativă, sa nu te dezvolti. Dar scopul creaţiei este de a primi tot ceea ce Creatorul vrea să dea. Este scris: “vaca vrea să hrănească viţelul mai mult decât viţelul vrea să sugă,” deci, dacă El este bun şi vrea să-mi dea bunătate, trebuie să-mi dezvolt dorinţele la infinit.

Cu toate acestea, eu pot atinge un vas nerestricţionat spiritual numai cu condiţia ca eu sa primesc pentru a darui. Apoi ma deschid complet pentru Lumina. Dar cand primesc placere in mod egoist, eu sunt incapabil sa primesc mai mult decat o scânteie de Lumina numita “lumânare plapanda” (Ner Dakik), care este viaţa noastră în această lume. Aceasta este realitatea care devine revelata în dorinţa mea egoista.

Cu toate acestea, o mai mare realitate spirituală, poate exista la nivelul zero, „mineral”, atunci când o persoană se restrictioneaza, nu mai primeste, şi este multumita cu lucruri mărunte. Aceasta se numeşte “nivelul mineral de sfinţenie”, începutul dezvoltarii.

Dar atingerea nivelurilor vegetativ, animal şi uman in spiritualitate depinde de dezvoltarea gradului de “frica”, dezvoltarea dorinţei de a darui. Şi această dezvoltare este treptată: Noi dezvoltam frica în noi, adică gradul de a darui, si primim de dragul de a darui. Apoi, dorinţa noastră de a primi placere incepe sa creasca. Vedem că ne lipsesc agitatiile şi încă o dată începem să le cultivam. Astfel este procesul de dezvoltare.

Prima “porunca”, care se referă la corectarea noastra este descris în Zohar: porunca “agitatiei, fricii.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/2011, Shamati # 38

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→