Tag Archives: Creatorul

Înalta rezoluţie a unităţii

Întrebare: Cum cineva vede tot ce cabaliștii au scris, printr-o singură formulă numită „unitate”?

Răspuns: Unitatea este că focusul unui apărat foto. Totul se întâmplă printr-un mic orificiu, care concentrează toate razele luminii. Dacă acest punct focal nu există, nu are loc pe unde să treacă lumina.

Primele aparate foto erau compuse dintr-un disc sensibil la lumina și o cutie cu o gaură mică. Asta e tot!

Principalul lucru era că toate razele de lumina erau concentrate în acest orificiu, și ajungeau la discul fotografic. De fapt, nimic altceva nu era necesar, decât acest orificiu foarte comprimat.

De asta avem noi nevoie. Această este natură unității, care comprima totul într-una; atunci întreagă poză poate intră în acest mic orificiu. Cu cât este mai mică gaură, cu atât imaginea este mai acurata și mai clară, de o mai înaltă rezoluție.

Asta este aparent opusul la ceea ce ni se pare nouă. Nouă ni se pare că este necesar să deschidem cel mai larg canal pentru lumina. Totuși, asta e de fapt realizat prin cel mai mic și compact orificiu.

Merită să ne gândim la acest exemplu, pentru că în el vedem o comparație între fenomenul fizic și fenomenul spiritual.

Întrebare: Ce trebuie să trecem prin acest orificiu?

Răspuns: Nu e necesar să trecem nimic. Lumina se află într-un repaus absolut. În momentul în care orificiul pentru unitate este creat, imediat Lumina va pătrunde și va trece dintr-o lume în altă.

În momentul în care reușim să ne conectăm între noi în forma unui astfel de orificiu, ceea ce înseamnă momentul în care noi toți reușim să ne strângem într-un întreg, devenim un canal pentru Lumina. Această unitate se transformă într-o conductă de Lumina. Și dacă această unitate nu există, Lumina nu pătrunde.

Întrebare: Deși pare atât de simplu, este greu de aplicat acest lucru! Cum construim acest orificiu?

Răspuns: Este o lege a naturii: dacă sunteți capabili, aplicați-o, dacă nu, nu. Este necesar să învățam din natură, de la nivele mineral, vegetal și animal, și să aplicăm aceleași legi, dar la nivelul uman, pentru a ajunge la armonie și o natură perfectă la nivelul nostru.

Aveți un exemplu, deci aplicați-l la nivelul vostru. Asta este dificil, dar va dăm ajutor. Cabaliștii din toate generațiile au scris despre asta; v-au dat un ghid; v-au adus la un grup; ceea ce va rămâne vouă este doar să îl aplicați. Este imposibil să se facă și mai mult pentru voi, pentru că atunci nu ar mai fi muncă voastră, ci cea a Creatorului, și atunci creația și-ar pierde sensul.

Semnificația întregii creații este ca un om independent să se înalte din ea. Pentru totdeuna, de când a fost Tzimtzum Alef (prima restricție), a fost luată o hotărâre: Invitatul trebuie să ajungă să dăruiască gazdei. Trebuie să facă asta singur, și nu e loc de niciun compromis aici. Prin conexiunea dintre noi, realizăm această stare, această decizie care a fost luată.

Dificultatea este doar că noi nu cerem Creatorului să ne ajute!

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabală, 6/3/14

Sfera superioară a naturii

Întrebare: Ce este Creatorul conform înțelepciunii Cabala, forța superioară?

Răspuns: Creatorul este cea mai înaltă natură. Natura are numeroase niveluri, și nivelul cel mai înalt cuprinde tot ceea ce suntem în măsură să descoperim cu ajutorul tuturor științelor și știința Cabala, care dezvăluie mecanismul forței de dăruire. Toate acestea împreună se numesc Creatorul.

De fapt, totul este sub controlul proprietăților Bina, forța de dăruire generală, care este numită Elohim, Creatorul. Există ceva ce nu cunoaștem? Înțelepciunea Cabala ne dă un răspuns clar, ca în orice știință: nu știm ce este deasupra forței de dăruire și nu suntem în măsură să revelăm aceasta.

Poate că este doar o restricție temporară. Generațiile avansează, dezvăluind natura și corectarea. Se pare că, după ce vom corecta întreaga realitate și atingem finalul corectării tuturor generațiilor, noi posibilități vor fi deschise.

Dar, pentru moment, nu avem cel mai mic contact cu ceea ce este deasupra calității de dăruire. Natura există acolo, poate, în diferite moduri, deoarece structura noastră nu este în măsură să înțeleagă și să simtă. Atunci când vom atinge la finalul corecției, putem vorbi despre ceea ce urmează. Cabaliștii fac ușoare aluzii în cărțile lor, dar nu putem să le înțelegem întotdeauna.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 12.12.12, Scrierile lui Baal HaSulam

A emite Lumina prin dorința noastră

Atunci când privim viața noastră în această lume, se pare că suntem obligați să trecem prin numeroase ore de activități inutile. Viața este dispusă într-o manieră inutilă cu multe ore petrecute pe somn, hrană, muncă și familie. O persoană se găsește doar cu câteva pepite de timp la finalul anului.

Anumite persoane calculează și înțeleg că nu au decât câteva momente rămase în întreaga lor viață și este neclar de ce își trăiesc viața…

Dar, pe de altă parte, înțelegem că întreaga noastră viață materială este construită conform rădăcinilor spirituale. În lumea noastră nu este nimic să nu fi fost o consecință a lumii superioare, deoarece toate rădăcinile materiale derivă din rădăcinile lor spirituale.

Chiar și activitățile simple din viața noastră precum somnul, munca și hrana par o pierdere de timp, dar în lumea superioară au o formă spirituală. Aparent, lumea noastră este proiectată corect, indiferent cât de irațională ne pare. Întâi, trebuie să luăm asta ca o ipoteză și vom vedea apoi.

Viața noastră pare un pic prea scurtă sau prea lungă, confuză și fără nici un sens, dar aparent, este dispusă în cel mai bun mod pentru a atinge scopul suprem. Și dacă este așa, este necesar să întrebăm ”Unde este acest motiv secret, acest scop corect spre care trebuie să tindem? Ce este de ales din această viață și cum să facem să ne adâncim în această analiză?”

Chiar în timpul când suntem în studiul muncii noastre spirituale, nu suntem mereu capabili să ne concentrăm corect. Ce putem descrie ca cel mai important și necesar? Ce putem realiza în timpul acestei vieți pentru a face din ea un succes și să folosim în mod corect această șansă care ni se dă?

Am ajuns în cel mai important punct în care sunt concentrate întreaga noastră muncă și efort. Este locul în care ar trebui să ne străduim și să căutăm: dezvăluirea Creatorului. Este singurul loc spre care trebuie să ne îndreptăm eforturile, să încercăm să ne apropiem cât mai mult posibil până când putem atinge acest lucru și atunci să începem să-l construim.

Este scris că noi creăm Creatorul. Trebuie să construim vasul, o dorință comună din numeroase dorințe diferite și străine unele de altele. Capacitatea vasului este determinată de contrast și conexiune cu toate componentele, care ne vor fi revelate ca proprietatea de dăruire care se află deasupra proprietății de primire.

Confruntarea celor două proprietăți, una împotriva alteia, este cum să dezvăluim Creatorul. Așa cum este scris:”Iubirea acoperă toate păcatele”, care este construită deasupra urii. Este clar că lucrul cel mai important este de a construi acest loc comun pentru noi, combinat din dorințele noastre. Prin urmare, toată lumea trebuie să știe despre ce gen de dorință se vorbește, ce dorim să facem, cum organizăm și construim corect dorința, cum o dirijăm în mod corect, ce efect va avea, și ce trebuie să simțim în asta.

Interesant, nici unul nu are o astfel de dorință suficient de bună pentru a dezvălui Creatorul! Dacă aceasta este prezentă în noi, ar trebui doar să creștem dimensiunea ei cu prețul asocierii noastre. Dar totul se bazează exact pe contrariu, care este anularea dorinței opuse ce există într-o persoană.

În Cabala, asta se numește un ecran și Lumina Reflectată. Trebuie să construim astfel de dorințe interne și să vedem dacă sunt conținute în această dorință particulară care apare ca opusă, ca o aspirație spre dăruire. Doar în această dorință suntem capabili să ne conectăm unii cu alții o astfel de putere calitativă și rezistență, astfel că va începe să emită Lumină de la sine.

Prin urmare, lucrul cel mai important este locul comun pe care trebuie să-l realizăm.

Din ”Convenția uniunii”, prima zi, 05.12.2014, Lecția 2

Adevărul deasupra a tot

Tora, Leviticul, 19:11: ”Nu veți comite furt, tăgăduire, nici înșelăciune, în detrimentul aproapelui vostru”.

”Nu veți comite furt” înseamnă că nu ar trebui să luați asupra voastră ceea ce nu puteți corecta, deoarece asta aparține altcuiva și nu vouă. Este vorba despre realizarea limitei capacității unei persoane de a munci în scopul de a dărui.

Trebuie să luați părțile necorectate ale dorințelor voastre, deoarece altfel nu veți fi în măsură să munciți cu ele în scopul de a dărui. Prin urmare, nu aveți dreptul de a trece frontiera (”colțul domeniului tău”) care separă toate cele zece Sfirot de a zecea parte, și trebuie să determinați că această parte nu este a voastră. Chiar dacă sunt dorințele voastre, dacă nu puteți să le corectați ele nu pot fi ale voastre.

”Tăgăduire sau înșelăciune în detrimentul aproapelui vostru” înseamnă că trebuie să vedeți frontiera clară între dorințele în care munciți (partea superioară a sufletului vostru, GE) și dorințele părții inferioare ale sufletului cu care nu puteți munci în scopul de a dărui, și în raport cu care vă restrângeți și nu le atingeți.

Cu alte cuvinte, indiferent care sunt relațiile voastre cu ceilalți, adevărul este deasupra acestor relații și a diferitelor lor probleme. Asta înseamnă că, adevărul, Creatorul, locul Lui, măreția Lui, grandoarea Sa, legea lumii și a universului, este deasupra fiecărui lucru și deasupra a tot.

Prin urmare, o persoană nu poate munci când adevărul este sub controlul său. Ea trebuie să se plaseze în permanență sub sistemul de valori care nu îi aparține în nici un fel. Acestea ar trebui să vină mereu primele și ar trebui să le acceptăm înaintea tuturor deciziilor și soluțiilor noastre.

Întrebare: Dacă vorbim despre conexiunea între oameni, există mereu o forță numită Creator între noi? Asta înseamnă că este independent de conexiunea reală, dar că există o conexiune de dragul unității?

Răspuns: Trebuie să stabilim o conexiune completă și absolută între noi, numită Creator. Dacă ne concentrăm pe această conexiune, se va dezvălui progresiv între noi. Această intenție constantă pentru dezvăluirea maximă a Creatorului este mișcarea noastră constantă înainte, în măsura în care învățăm metoda conexiunii, unității și corectării care este Tora. Prin urmare, ”Nu veți comite furt, tăgăduire nici înșelăciune în detrimentul aproapelui vostru” înseamnă că nu poate exista conexiune între noi fără Creator.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Ca nucile într-un sac

Întrebare: În ce mod putem să ne ajutăm pentru a împinge mașina noastră comună înainte și spre progres?

Răspuns: Tot ceea ce este spus într-o lecție trebuie să fie interior, în inima unei persoane, pentru ca ea să înceapă să o trăiască. Tot ceea ce este acoperit de noi trebuie să se deplaseze în Kelim, emoțiile sale, în scopul de a formata și organiza dorințele sale interioare, astfel încât să se simtă în fenomenele despre care ea a auzit vorbindu-se.

Desigur, fiecare este familiarizat cu textul pe care l-am citit deja de numeroase ori înainte. Dar, realizarea celei mai simple acțiunii spirituale este posibilă doar dacă ne vom gândi la conexiunea Kelim-urilor noastre sparte. Este necesar să ne imaginăm imaginea precisă și clară: învelișul egoist în care scânteia spirituală este acoperită nu ne permite să ne conectăm cu ceilalți.

Chiar dacă noi trebuie să încercăm de mai multe ori să ne conectăm între noi cu intenția corectă, nu suntem, cu adevărat, pregătiți pentru asta. Și, de acolo, un adevărat strigăt spre Creator va exploda în fiecare dintre noi pentru a ne permite și pentru a ne ajuta să ne conectăm.

Fiecare este în balonul sau capsula egoistă în care scânteia de dăruire este reținută captivă. Și, noi cerem Creatorului să ne ajute să ne conectăm, chiar dacă fiecare este învelit într-o coajă egoistă, rigidă și externă, ca nucile într-un sac, așa cum descrie Baal HaSulam. Și, în ciuda acestui lucru, nucile cu care putem să ne conectăm sunt în sac.

De aici, trebuie să descoperim adevărata noastră stare și nu să ne ascundem sau să fugim de asta. Asta pentru că este foarte neplăcut să simțim adevărata noastră esență egoistă care, brusc, se descoperă după ani de efort pentru a atinge dăruirea. Și astfel, rugăciunea se naște în noi.

Doar rugăciunea corectă va ajuta atunci când simțim că nu suntem pregătiți să ne conectăm. Este astfel, pentru că ne așteptăm să descoperim Creatorul cu intenția corectă, dorim să-I dăruim și nu pentru noi înșine. Pentru asta, este necesar ca o revoluție radicală să se producă, o revoluție interioară în Kelim-urile noastre, care depind de marele nostru grup mondial.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

O binecuvântare sau un blestem?

Întrebare: De ce este atât de important să nu condamn Creatorul, ci mereu să-L justific?

Răspuns: Dacă vă face rău să blestemați Creatorul și doriți să corectați situația, nu este pentru că vă este teamă să vorbiți de rău de El, deoarece toată lumea Îl justifică în cuvinte, toată lumea.

Diferența dintre cei care au revelat Creatorul și cei care nu este că, dacă o persoană nu a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl blestemă. Dacă o persoană a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl binecuvântează.

Acesta este modul în care El este revelat în vase, în sentimentul unei persoane, conform echivalenței de formă. Dacă înțeleg bine Creatorul, semnificația, Îi mulțumesc și Îl binecuvântez, simțind că sunt ca El, în această măsură Îl revelez. Odată ce revelez Creatorul, Îl binecuvântez.

Dar, dacă sunt într-o stare de ascundere, asta înseamnă că eu blestem Creatorul. Există diferite niveluri de ascundere, la fel cum există diferite niveluri de revelare. Există niveluri de ascundere profunde, în care sunt ca un copil care este iertat, indiferent ce face în acel moment, atâta cât timp se dezvoltă și este sănătos. Poate să facă prostii și să spargă lucruri, dar este iertat deoarece este un copil! Asta este forma de ascundere.

De asemenea, poată să fie o formă de ascundere în care încep să realizez că ar trebui să mă comport bine dar, între timp, nu pot. Astfel, continui să mă dezvolt. Ascunderea sau revelarea Creatorului, totuși, sunt mereu un semn a ceea ce spun despre El, fie Îl binecuvântez, fie Îl blestem.

Din prima parte a Lecțizi zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Când nimic nu merge bine

Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Labirinturile înțelegerii

Întrebare: Apropiindu-mă de ceilalți, eu cer Creatorului să mă ajute să mă gândesc la ei. El mă ajută și noi suntem aici într-o singură mișcare, un triunghi închis. În ce formă trebuie să cer Creatorului a mă gândi la alții? Cum pot forma această cerere?

Răspuns: Grija pentru ceilalți ar trebui să vă arate cum să modelați această abordare. Cum îi puteți ajuta pe ceilalți? Cu ce calități bune?

Ne îmbrățișăm și ne susținem unii pe ceilalți, dar interior credem că nu avem nimic să ne dăruim. Vedem că, cuvintele de încurajare pe care le spunem nu ne mai ajută. Mesele festive și tot soiul de evenimente, de asemenea, nu dau nimic. Sincer, totul este inutil.

Asta doar ne oferă posibilitatea de a renunța la propria forță pentru ca să resimțim nevoia pentru Creator, și atunci voi simți nevoia de El tocmai din cauza propriei mele slăbiciuni, confuzii, dezorientări, astfel că, în cele din urmă, să realizez că sunt o ființă creată și că El este Creatorul.

Doar atunci o rugăciune urgentă, o cerere spre El, se ridică în mine precum la un mic copil care cere ceva părinților săi. Această condiție se numește ”Fii Mei M-au învins”, pentru că rugăciunea corectă, cererea corectă, place Creatorului, Îi aduce mulțumire.

Astfel, El se manifestă în noi. Prin urmare, interacțiunea corectă între noi ar trebui să ne conducă la necesitatea de a munci cu cea mai înaltă forță a naturii.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Atelier 1, 19.09.2014

 

Cum să simțim centrul cercului?

Întrebare: Cum putem să simțim centrul cercului? Care este diferența dintre o persoană care vorbește cu logică sau care vorbește din centrul cercului, din inimă? Cum îl definim pentru noi?

Răspuns: A vorbi din centrul cercului înseamnă a vorbi din dorința noastră colectivă. Centrul cercului este locul unde toate aspirațiile noastre și așteptările se adună și începem să simțim că avem nevoie, cu adevărat, să fim în contact cu Creatorul pentru ca el să se îmbrace în noi și să se dezvăluie în dorința noastră, direcția și mișcarea. Atunci când ne anulăm în totalitate, rămâne doar un singur punct central din cercul nostru și dorința care trebuie să se îmbrace în el. Asta este ceea ce trebuie să realizăm.

Cu toate că știm multe și aparent înțelegem metoda, în final nu rămâne nici un sentiment de conexiune. Zero! Este cel mai frumos sentiment, atunci când aveți nevoie doar de superior și, în comparație, desigur, întregul grup se transformă în zero. Apoi, sunteți recompensați cu sentimentul muncii Sale asupra voastră.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Lecția 2

Începutul pentru numărătoarea inversă

Simt o mare bucurie în faptul că acum, cei mai mulți dintre studenții mei din lume încep să înțeleagă și să simtă că lumea spirituală se descoperă în conexiunea dintre noi.

Deși am studiat sistemul spiritual timp de mulți ani și, în ciuda acestui lucru, inima nu vrea să audă despre spargerea Kli-ului sufletului colectiv, coborârea sa și căderea sa în această lume, divizarea într-o mulțime de oameni, expansiunea Kli-ului, distanța egală de la centru la perifere peste tot pe Pământ și creșterea ego-ului.

În general, este nevoie de o lungă perioadă de timp și numeroși ani trec înainte ca inima să înțeleagă și să realizeze că ceva nu merge bine și va răspunde apoi problemelor cu conexiune, cu unitate.

Din momentul în care persoana începe să audă asta, ea intră pe cale spre obiectivul creației și va merge înainte cu o rată constantă de creștere, acumulând experiență și regrupând părțile îndepărtate, dispersate și sfărâmate ale sufletului său. Ea știe deja că totul este concentrat doar în grupul său de zece, într-o sută, o mie și că lumea superioară, Creatorul și finalizarea și scopul creației se găsesc exact în acest loc.

Și ea se întoarce automat spre grup, indiferent ce se întâmplă, este un semn că ea stă ferm pe ambele picioare și face față obiectivului în mod corect. Sper că rezultatele convenției noastre vor deveni un sentiment ca acesta pentru mulți dintre cei care sunt aici și cei care sunt cu noi în întreaga lume.

Este punctul de plecare cel mai dificil pentru numărătoarea inversă. Nimeni, nicăieri, nu a fost în măsură să realizeze asta. Mulți au încercat să o facă prin tot soiul de condiții timp de mii de ani, dar numai câțiva oameni au reușit, chiar dacă oamenii erau pregătiți să sacrifice totul de dragul acestui lucru.

Astfel, o abordare progresivă, recunoașterea și descoperirea punctului de plecare și investirea multor eforturi au cerut o muncă subtilă și continuă.

Mi se pare că asistăm la începutul său. Senzația că totul începe și se termină cu contactul, conexiunea în grup, că totul este determinat acolo și că în afară de asta nu este nimic, ne va arăta mai târziu cum funcționează în lume, și modul de a gestiona natura grație unificării noastre. Pentru că noi ridicăm MAN, dorința noastră de conexiune, unitate și corectare.

Lumea va progresa atunci spre armonie, unitate, fericire și împlinirea legii echivalenței de formă în același ritm ca noi. În această tranziție de la ”mine”, aspirația spre Creator pe care o imaginez, spre noi, unde, în interiorul acestui noi se află un singur întreg unic, în interiorul acestui noi separat, se dezvăluie forța generală de conexiune numită Creator.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 4, 20.09.2014