Intrebare: Eu sunt un egoist care simte placere atunci cand masina vecinului explodeaza si suferinta atunci cand vecinul isi cumpara o masina noua. De unde pot sa obtin o alta formula pentru a atinge fericirea?

Raspunsul meu: Daca vrei sa suferi de nenorocul care cade peste vecinul tau si sa fii fericit atunci cand e fericit si el, ar trebui sa te casatoresti cu fiica lui – atunci, el o sa fie familia “ta”.

Intelegi acum? Ai nevoie de o conexiune cu el, astfel incat Kelim-urile sale sa devina ale tale! Daca deveniti o singura familie, atunci vei simti placere pentru toate reusitele si achizitiile lui. Trebuie doar sa iti conectezi Kelim la ale sale. Altfel, orice noua achizitie pe care o dobandeste el va deveni o uriasa pierdere pentru tine.

Faptul ca percepem Kelim ale altora ca fiind externe ne permite sa ne inaltam la un alt nivel. De aceea a avut loc sfaramarea. Daca acum imi conectez Kelim exterior la mine, voi dobandi calitatile Creatorului, pe care altfel nu as fi putut sa le dobandesc.

Creatorul m-a impartit in doua parti si mi-a dat o senzatie ca una dintre parti imi este straina. Dar cine sunt oamenii care imi sunt straini, de fapt, daca tot universul e format doar din mine si din El? Deci, o persoana “straina” este doar modul in care imi apare Creatorul. Daca imi atasez acum pe acel strain, asta va insemna ca adopt calitatile Creatorului.

El a creat in mine aceasta impartire artificiala intre “mine” si “El”, in care partea exterioara se numeste “vesminte si castele”, sau “o alta persoana”. Acum, inauntrul dorintei mele exista doua parti: eu si vecinul meu, iar eu trebuie sa lucrez ca sa imi atasez vecinul, pentru ca, astfel, voi dobandi calitatile daruirii, iubirea pentru aproapele meu.

Cand fac asta, voi incepe sa simt acelasi lucru si fata de Creator. El este in exteriorul acestei sfere, dar eu am un mijloc prin care pot sa mi-L imaginez si sa Il simt – pot sa trec de la iubirea pentru aproape la iubirea pentru Creator, si astfel, sa dobandesc o conexiune cu El. Ocazia pe care o avem, de a percepe realitatea ca fiind impartita in doua parti, este o inventie speciala si o mantuire, pentru ca ea ne permite sa incercam sa atasam partea exterioara la cea interioara. Altfel, situatia noastra ar fi fara nicio speranta.

Ca urmare, trebuie sa folosim toata aceasta lume ca pe un mijloc pentru propria noastra corectare, caci toata lumea a fost creata pentru noi, ca sa ne permita sa Il atingem pe Creator.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a impartit intentionat perceptia in exterior si interior, pentru a ne da capacitatea sa recunoastem contradictia dintre primire si daruire. Daca am simti totul numai in interiorul nostru, n-am putea sa intelegem asta. Ne-am invarti in cerc, ca un caine care alearga dupa propria-i coada, desi ramane pe loc.

De exemplu, fiecare dintre noi are numeroase calitati negative care, poate, nu ne plac – cum ar fi o slabiciune pentru a minti, a ii domina pe altii, a fi arogant si a fura, din cand in cand. Poate ca eu urasc toate aceste calitati, dar ele sunt ale mele, toate. Ca urmare, sentinta pe care o dau pentru mine este una de achitare. In schimb, daca vad pe altcineva ca face acelasi lucru, atunci sunt gata sa il omor. Daca as percepe intotdeauna totul in interiorul meu, atunci nu as putea sa ies din mine sau din ego-ul meu si sa trec de partea daruirii.

“Fiecare persoana ii judeca pe altii in masura propriilor sale defecte”. Asta inseamna ca, percepand aceste calitati ca exterioare mie, le vad adevarata forma. Daca ele ar fi in mine, atunci nu m-as raporta la ele obiectiv, caci ele sunt ale mele. De exemplu, ia vedeti daca puteti sa convingeti o mama ca pruncul ei nu este inteligent sau frumos. Nu puteti; ea o sa creada intotdeauna ca el e cel mai frumos, mai inteligent si mai bland copil din lume.

Dar, de vreme ce ma raportez la calitatile exterioare ca fiind straine, le vad cu animozitate si cu ura si, ca urmare, sunt capabil sa vad aceste calitati (care, de fapt, sunt ale mele) in adevarata lor forma. Pot sa ma uit la ele fara prejudecata; pot sa le critic cu intelepciune si corect, iar ego-ul meu ma ajuta cu aceasta analiza, ca un judecator riguros, care e atent la detaliile marunte si dezvaluie adevaratele calitati corupte.

Insa mai tarziu, dezvalui ca toate astea erau ale mele; existau in mine, dar din cauza urii mele extreme pentru toti ceilalti oameni, eu vad totul in masura propriei mele coruperi. Cu toate acestea, altii nu sunt vinovati de nimic! Mie doar mi se parea ca o persoana era hot, ca altul era mincinos – si aveam dreptate sa ii urasc pe toti. Insa acum, vad ca dorinta mea egoista era gresita, de fapt. Cu toate acestea, vederea exterioara mi-a deschis ochii si mi-a dat voie sa recunosc deficientele, ca sa aflu ca ele sunt inauntrul meu.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul pentru care cautam inauntrul nostru ceea ce este scris in Cartea Zohar, inainte sa trecem de Machsom?

Raspunsul meu: Fara aceasta cautare interioara, nu vom trece niciodata de Machsom. Machsom este inauntrul nostru, iar noi trebuie sa incercam sa il trecem, descoperind in noi ceea ce este scris in Zohar.

Oare chiar credeti ca am putea doar sa stam aici si sa asteptam sa vina momentul cand vom trece de Machsom? N-o sa se intample niciodata asa, astfel ca e inutil sa asteptam. Creatorul nu poate sa ne respinga niciodata efortul; ca urmare, fara efort e imposibil sa realizam spiritualitatea. Sarcina noastra este sa facem eforturi; adica, sa incercam sa ne indreptam dorinta, intr-un mod care ne va permite sa intelegem, sa realizam, sa simtim, sa percepem si sa atingem proprietatile spirituale descrise de Cartea Zohar.

Noi vrem sa vina Lumina si sa ne duca inapoi la Sursa – sa construiasca aceste calitati in noi. Asta inseamna a “trece Machsom-ul”. Totul e definit si simtit prin dorinta. Creatorul a creat doar dorinta, dar noi trebuie sa o modelam, ca sa o reformam, de la pamantesc la spiritual. Atunci vom simti spiritualitatea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In timpul lectiilor de Talmud Eser Sfirot –Studiul celor Zece Sfirot, sau Ptiha (articolul “Introducere in Intelepciunea Kabbalah”), trebuie sa-mi imaginez ca tot ceea ce citesc se gaseste in interiorul meu in acelasi fel ca atunci cand citesc Zohar-ul?

Raspunsul meu: Este bine sa te identifici cu textul si sa vrei sa-l simti in interiorul tau. Totusi, atunci cand citim Cartea Zohar, abordarea si sistemul construit in interiorul acestui text il incastreaza in noi si ne prezinta forme, imagini si secvente prin care patrundem in spiritualitate. Pe de alta parte, Talmud Eser Sfirot functioneaza in alt fel. Cu toate astea, daca atunci cand citeste Talmud Eser Sfirot persoana va fi capabila sa-si imagineze actiuni interne care sunt in armonie cu dorintele sale sau opuse lor, daca incepe sa simta ca cele descrise in Talmud Eser Sfirot vorbesc despre el, atunci impactul acestuia asupra lui nu va fi mai mic decat cel al Zohar-ului.

Trebuie sa intelegem cum functioneaza totate aceste lucruri si sa ne imaginam ca dorinta de a ne delecta a fost creata, apoi aceasta a vrut sa primeasca “de dragul altruismului” si apoi s-a spart. Ce s-a intamplat cu aceasta dorinta dupa ce si-a pierdut ecranul si cum se face ca toate cele cinci componente ale acestei dorinte inca il mai au? Cum se face ca dorinta este golita de Lumina? Ea nu a vrut sa piarda Lumina, dar Lumina a plecat pentru ca forta de ascundere a actionat de Sus. Puterile egoiste ale raului au respins Lumina.

Toate astea vorbesc despre mine. De exemplu, in interiorul Galgalta ve Einaim corectat al meu, refuz Lumina si plasez un ecran (ascundere) intre mine si Lumina. Astfel raman fata in fata cu Creatorul; ma conectez doar cu El, dar nu primesc nimic de la El intrucat am refuzat Lumina. Stau astfel cu El, pentru ca detin puterea de a rezista dorintei mele de a ma delecta. Totusi, legatura mea cu Creatorul (Lumina Hasadim) este foarte slaba.

Atunci cand studiez, trebuie sa-mi imaginez toate aceste procese: cum dispare ecranul meu, cum Lumina a iesit in afara mea, cum eu vreau sa ma opun egoismului meu si sa retin puterea de a darui, acum ea dispare pentru ca dorinta mea egoista este mai mare dacat dorinta mea altruista. Nu pot lucra cu dorinta mea intrucat legatura dintre dorinta si placere este mai puternica decat forta cu care ma pot opune eu. Trebuie sa montez o rezistenta intre doi poli (plus si minus), dar rezistenta mea este prea mica si este arsa. Un scurt-circuit apare si ca rezultat al lui, eu ma ard. Deci, ce pot face daca nu mai sunt apt sa primesc Lumina?

Daca o persoana isi imagineaza starile spirituale in acest fel, va vrea sa tot reciteasca textul. In loc sa-l citeasca ca pe niste detalii tehnice, fara viata, despre ceva ce s-a intamplat deasupra, il va vedea ca pe niste aparitii care i se intampla aici si acum.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus ca atunci cand studiem Cartea Zohar trebuie sa respectam doua conditii:

1. Trebuie sa ma gandesc ca vreau sa ma unesc cu alte suflete.
2. Trebuie sa doresc sa ma vad participand la toate actiunile descrise in aceasta carte.

Cum stabileste Malchut al Lumii Atzilut o legatura cu Zeir Anpin al Lumii Atzilut? Si aici se aplica tot aceste doua conditii?

Raspunsul meu: Malchut nu exista daca nu ne acordam la el in conditiile de mai sus. Nu exista nimic, in afara de Infinitate; nu exista grade, nu exista Lumi. Dar de indata ce execut o actiune care are o echivalenta de forma cu Creatorul, sau, altfel spus, de indata ce devin asemenea Creatorului in cea mai mica dintre masuri, facand corespondenta intre El si cele mai mici zece Sfirot, aceasta actiune construieste imediat o scara de grade. Aceasta scara este o relatie intre mine – punctul format din zece Sfirot, si Creator – Lumea Infinitatii.

Acest lucru este explicat in exemplul in care sunt situat opus Gazdei, dar El imi este complet ascuns, pentru ca eu doresc totul de dragul meu, lucru care ma face complet opus Lui. De indata ce indeplinesc conditia Primei Restrictii-Tzimtzum Alef, in care incetez sa mai primesc pentru mine, dezvalui prezenta Gazdei. Atunci incep sa Il cunosc. Gazda spune, „Accepta mancarea pe care am pregatit-o pentru tine!”  Dar eu trebuie sa o resping, pentru ca altfel, Gazda se va ascunde din nou, pentru ca eu am incalcat legea echivalentei de forma.

Mai intai, trebuie sa indeplinesc conditia Primei Restrictii – sa nu primesc nimic pentru mine, in afara de ceea ce este esential. Atunci, daca primesc ceva de la Gazda, acest lucru va fi doar ca sa-mi dezvalui iubirea pentru El – sa primesc de dragul daruirii. Mai intai trebuie sa doresc sa fiu asemenea Lui, sa fiu in Lumina Hasadim, in linia cea dreapta, in care doresc sa Ii fac bine pentru ca Il iubesc si doresc sa fiu mai aproape de El. In acest punct, nu primesc inca nimic de la El; toata aceasta lucrare are loc in linia cea dreapta.

Gazda este in fata mea, dar eu resping ceea ce ofera el, pentru ca nu vreau sa primesc nimic de dragul meu si nu am inca taria sa primesc de dragul daruirii. Astfel, dezvalui dorinte din ce in ce mai mari si le dau la o parte, pentru a fi aproape de Gazda, pentru a avea echivalenta de forma cu El. Asta inseamna ca lucrez in linia cea dreapta.

Gazda ma convinge sa accept mancarea, dar eu o refuz de fiecare data. Insa chiar si asa, intre noi exista o legatura. Cu alte cuvinte, eu studiez stiinta Kabbalah, sunt conectat la Creator, El ma influenteaza iar eu lucrez asupra mea.

In cele din urma, sub influenta Luminii Superioare, ajung la o stare in care pot sa primesc de dragul daruirii. Incep sa lucrez in linia stanga, sa ma conectez la ea si sa o atrag la linia cea dreapta, in masura in care pot sa “mananc” o bucata din ea, sa “gust” placerea ca sa fac placere Gazdei. Aceasta lucrare e mai avansata si are loc in linia de mijloc.

In acest caz, eu stabilesc o conexiune cu Gazda. De indata ce incep sa dobandesc macar putin conexiunea cu El – chiar si nivelul minim al Hafetz Hesed-Doritor de Har (in care nu doresc nimic pentru mine), starea de embrion, in care incep sa ader la fundul pantecelui cu punctul din inima – atunci sunt deja conectat cu Creatorul, iar intre noi se afla o scara de grade.

Eu sunt cel care construieste aceasta scara de trepte. De indata ce imi fac una dintre dorinte asemenea Creatorului, sau chiar si un singur procent dintr-o dorinta, atunci deja exista intre noi o scara de grade. M-am inaltat cu un procent mai sus, pe aceasta scara, iar distanta, ascunderea dintre mine si Creator este acum de 99%. Insa deja am o conexiune cu El.

Dar daca inca nu am echivalenta cu El – fie la nivelul restrictiei (Tzimtzum Alef), gradul Hafetz Hesed (intoarcerea din frica), fie la nivelul “primirii de dragul daruirii” (intoarcerea din iubire), asta inseamna ca nu exista inca o scara a Lumilor in mine. Asta pentru ca toate Lumile sunt in mine, in sufletul meu. Nu exista Lumi sau altceva in afara mea. La acest moment, sufletul meu este doar punctul din inima, dorinta de radacina vietii care a fost dezvaluita in mine.

Toate Lumile si toate gradele sunt in interiorul persoanei, dar ele sunt dezvaluite atunci cand punctul din inima al persoanei dobandeste prima calitate spirituala, calitatea daruirii. Aceasta calitate spirituala dezvaluie imediat conexiunea dintre mine si infinitate – starea corectata, caci face parte din aceasta stare corectata.

Ca urmare, acum trebuie sa ne concentram in totalitate pe punctul nostru din inima – cum sa il dezvaluim si cum sa dezvaluim inauntrul sau cel putin o masura oarecare de echivalenta de forma cu Creatorul. Atunci cand o dezvaluim, capatam o conexiune cu Creatorul. Si pana nu se intampla acest lucru, aceasta conexiune exista doar din partea Sa, nu si din partea noastra.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Baal HaSulam a scris ca noi existam in Lumea Infinitului. Ce este infinitul?

Raspunsul meu: Infinitul este unitatea totala cu Creatorul. Este un Kli –Vas, care este umplut la nesfarsit cu Lumina. Este o singura Lege, o singura realitate, unde “El si Numele Sau sunt Una”. Este implementarea planului creatiei.

Creatorul a creat aceasta stare infinita. Dar cu scopul ca noi sa ne putem castiga in  mod liber propria constiinta a acestei stari, am primit senzatii care ne fac sa ne simtim ca si cum nu ne-am afla in aceasta stare; ne lipseste constiinta si intelegerea, si ne aflam intr-o stare confuza.

Cand un copil se naste in aceasta lume uriasa, reducem toata aceasta lume pentru el la marimea unui pat de copil. In loc sa-i dam mancaruri regesti, il hranim cu faina de ovaz si nu-i dam decat jucarii. Dar toate astea le facem pentru a ne asigura ca ca creste treptat si se va dezvolta corect.

Baal HaSulam ne ofera un exemplu chiar aspru intr-o scrisoare catre studentii sai: o pivnita intunecata (lumea noastra) unde filul Regelui a crescut (persoana pe care Creatorul a ales-o cu scopul de a o aduce mai aproape de Sine). Este o metafora despre cresterea noastra spirituala intr-o “pivnita” – senzatia de intuneric a lumii noastre.

Uneori ni se permite sa iesim in afara pivnitei pentru o scurta perioada, si apoi simtim brusc lumea noastra ca fiind stralucitoare. Iar alta data experimentam durerea, facand eforturi spirituale neroditoare. Acesta este modul Creatorului de a ne impinge spre a lua decizia ferma de ne ridica mai sus fata de unde suntem acum.

La un anumit punct, dupa ce am lucrat mai multi ani, vom descoperi brusc calea de a iesi din pivnita si de a intra intr-o lume plina de Lumina. Nu este aceeasi lume, ce eram obisnuiti s-o vedem ocazional, si unde ne-am simtit gelosi pe toti cei ce se puteau bucura de ea. Mai mult, este Lumea Luminii. Vom vedea apoi ca nu a existat niciun motiv de a-i invidia pe cei ca pareau bucurosi pentru ca, in realitate, ei nu aveau nimic.

Pe de alta parte, trebuie sa ne petrecem intreaga viata intr-o “pivnita intunecata” studiind Kabbalah si lucrand in grup, dar acum trebuie sa terminam faza pregatitoare si sa iesim spre Lumina.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce doar citim Zohar-ul, in loc sa parcurgem intelesul fiecarui cuvant?

Raspunsul meu: Daca explic intelesul fiecarui cuvant, cum ar fi “munti, noapte, intuneric si zi”, atunci vei crede ca ai aflat sensul lor si te vei relaxa. Vei crede ca ai citit si ai invatat un fragment, iar acum poti sa mergi acasa fericit. Insa nu asa ar trebui sa te simti cand pleci de la lectie.

Trebuie sa pleci de la lectia de Zohar simtindu-te ca si cum nu ai fi inteles nimic – niciun cuvant. Totul e incuiat si inchis; cartea vorbeste despre o lume pe care nu o simti si careia nu ii apartii. Ai incercat sa o simti, dar nu ai reusit si inca nu stii cum sa faci acest lucru.

Pana ce o persoana nu intra in Lumea Spirituala, nu poate sa inteleaga ca singurul lucru care e important e dorinta sa. Cat despre cunoastere, jocul cu cuvintele si memorarea teoriei – toate acestea nu fac decat sa construiasca un sistem artificial inauntrul tau, care te calmeaza si te indeparteaza de obiectiv.

Marele meu invatator, Rabash, avea capacitatea sa faca o persoana sa plece de la lectie simtindu-se chiar si mai golita decat atunci cand venise la lectie. Sarcina noastra este sa trezim in noi o asemenea dorinta, incat chiar si cele mai amortite locuri din noi sa simta ca dorinta e la nivelul sufletului, care nu isi simte starea. Sufletul nostru simte ca e in intuneric, pentru ca el primeste iluminarea de la starea urmatoare si nu se potriveste acelei stari.

Cand simt ca nu pot sa simt, asta inseamna ca am ajuns la realizarea ca sunt opus Nivelului Superior. E ca si cum as sta in fata unei persoane de care depind complet, dar aceasta ma ignora, ca si cum as fi un perete. Pot sa stau in cap si sa plang, dar ea ramane impenetrabila si nu reactioneaza la rugamintile mele.

In acel moment, trebuie sa imi adun toata taria si sa inteleg ca acesta este comportamentul Creatorului fata de mine si ca asa mi se arata El, pentru ca eu sa continui, orice s-ar intampla. Sta scris, „numai cei care sunt insistenti si au rabdare cu adevarat ating castelul Imparatului.”

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nukvah (dorinta de parte feminina) primeste totul de la Zeir Anpin (sotul ei), inclusiv Lumina de corectie pe care o transforma intr-un Vas-Kli , pe timp de noapte, iar Lumina Implinirii o umple atunci cand ea atinge starea de maturitate si primeste Lumina de dragul daruirii, in starea numita zi. Orele de zi, sunt stari diferite, cand ea primeste Lumina de dragul daruirii, in grade diferite.

Timpul este o schimbare de iluminare in interiorul Nukvah, in functie de capacitatea ei de a se uni cu Zeir Anpin , precum si cantitatea de Lumina de Corectare pe care ea o primeste de la el. Timpul reprezinta etapele de corectie a Nukvah, pe care ea trebuie sa le treaca treptat. Nukvah nu determina stadiul prin care trece, ci numai rata valorii schimbarilor care au loc.

Dimineata este intotdeauna urmata de dupa-amiaza, si dupa-amiaza este urmata de seara, apoi de noapte. Aceasta ordine este imposibil de schimbat. Cu toate acestea, viteza cu care aceste stari se vor inlocui una pe alta depinde numai de cererea ei – Hitaruta de-Letata-Trezirea de jos. Nimic nu va veni de  Deasupra cu exceptia cazului in care ea doreste asta.

Aceasta este legea de functionare in Lumea Spirituala, care reglementeaza relatiile nivelului superior cu nivelul inferior, Creatorul si creatia. Si observam acelasi lucru si in lumea noastra. Ni se pare ca normele de sex masculin domina lumea, dar in realitate, totul este determinat de dorinta femeii. Dorinta ei este cauza tuturor schimbarilor din lume.

Filed under: Creatorul, Femeia, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar: „Cine este cea care se inalta din desert, precum coloanele de fum?” (Cantarea Cantarilor), in timp ce Israel umbla prin desert.

O persoana pe calea spirituala trece prin stari de intuneric, desertaciune si diverse probleme, si trebuie sa se inalte, in mod constant peste toate astea prin dobandirea calitatii de daruire.

Shechina-Divinitatea mergea inaintea lor, si ei o urmau.

Cand cineva solicita ajutor el trebuie sa urmareasca ceva, si daca alege sa urmeze pe Creator, si nu natura sa egoista, atunci el vede un stalp “de foc” si “nori de maretie” – semne care-l ajuta sa urce pe scara spirituala.

“Shechina mergea inaintea lor” inseamna ca au credinta ca numai prin unitatea dintre ei realizeaza sufletul comun, numit Schechina.

Schechina mergea insoţit de toti norii de maretie. Si cand Shechina s-a ridicat, asa a facut Israel, dupa cum este scris: “Cand norii s-au ridicat deasupra Sinai-ului”.

Shechina a urcat, norii au crescut pana la cel mai inalt varf. Si toti cei care locuiesc pe lume au vazut si au intrebat: „Cine este cea care se inalta din desert, precum coloanele de fum?”

Dorintele care sunt capabile sa urmeze Shechina fac acest lucru. Iar cele care nu sunt inca in masura sa o urmeze sunt numite “natiunile lumii”. Cu toate acestea, ele primesc, de asemenea o revelatie, si atunci cand toata lumea urca, dorintele, de asemenea, avanseaza cu ei.

Acesta este modul in care o persoana avanseaza clarificand in interiorul sau dorintele numite Israel – direct la Creator, natiunile lumii – dorinte imposibil de corectat pentru moment, Klipot – dorinte complet improprii pentru a fi corectate pana la sfarsitul corectiei. O persoana discerne continuu felul dorintelor sale si sacrificiile lor, facand ca acest fum al sacrificiilor sa creasca, ceea ce inseamna ca el modifica utilizarea lor de la “de dragul meu”, la “de dragul Creatorului”. Fum- Ashan se traduce, de asemena prin “lume, an, suflet” si este Lumina Reflectata.

Daca o persoana lucreaza in ea insasi in acest mod, sortand dorintele sale si indreptandu-le catre Creator, atunci va atinge asemanarea cu El. Astfel, el inalta Lumina Reflectata si deschide calea spre urmatoarea sa treapta spirituala. Cu alte cuvinte, dezvaluie constant o noua lume, un nou an, si un nou suflet.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

In ciuda egoismului nostru, a starilor neplacute prin care trecem si a calitatilor slabe pe care le avem, suntem capabili, pregatiti si indreptatiti sa primim Forta Superioara care ne va da posibilitatea sa dezvaluim Lumea Superioara. Daca aspiram la obiectiv cu tot ce avem mai bun, atunci, chiar daca poate suntem departe de a avea intentii pure si chiar daca insasi “capacitatea” noastra spirituala este indoielnica, toate acestea sunt irelevante. Asa suntem acum; acestea sunt calitatile noastre actuale si starea noastra prezenta.

Daca o persoana, in orice situatie, doreste sa primeasca fortele necesare pentru corectare si inaintare spirituala, atunci le merita. Creatorul spune, “Intoarce-te catre Mine, iar Eu iti voi rasplati efortul”.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→