Zohar: Si desi esenta Inimii de piatra-Lev HaEven, nu poate fi corectata, culoarea ei poate fi corectata, pentru ca negrul e inclus in cele trei culori sfinte (daruire) din primele noua Sfirot si primeste luminiscenta si corectia de la ei. Acest lucru ii permite existenta si distingerea in viitor (la finele Corectarii).

Pe masura ce dorinta mea de a fi similar Creatorului creste prin actiunile mele, folosindu-mi dorinta (Malchut) ca daruire, simt actiunile si calitatile Creatorului in primele noua Sfirot ale sufletului meu. Intre timp, neutralizez si renunt sa folosesc dorintele care apartin Malchut (inima de piatra), Malchut devine permeabil la o luminiscenta infima.

Mai tarziu, cand devin complet similar primelor noua Sfirot in dorinta mea de a darui, prin corectarea dorintelor mele cat mai mult posibil si trasformarea lor “in scopul daruirii”, descopar ca insasi inima de piatra poate fi folosita in scopul daruirii. Descopar ca tocmai pentru ca am respins-o si m-am distantat de ea, nu am vrut sa o folosesc – primesc calitatea daruirii. Astfel includ in sine toate nuantele culorilor pe care le-am folosit in primele noua Sfirot.

Sunt doar cateava culori – alb, rosu, verde, negru – si le pot folosi pe toate cu exceptia celei negre. Pentru ca nu folosesc negrul, celelalte culori permit includerea lor in el pana la un punct, astfel ca poate fi folosit. Asta e semnificatia versului, “In viitorul inger al mortii, egoismul va deveni un inger sfant, calitatea iubirii si daruirii.” Cu alte cuvinte, la sfarsitul Corectarii notiunea “interzis” va fi revocata, intrucat vom avea puterea de a folosi toate dorintele noastre de dragul celorlalti.

Atunci, toate restrictiile si interdictiile vor disparea in axa timpului, miscarii si spatiului. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului – o lume fara limite, in care existenta mea e neingradita si am oportunitati nelimitate.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand descopar fortele rele ale lumilor spirituale, numite Klipot, si fortele binelui opuse lor (cum e scris, “Creatorul le-a facut opuse una alteia-rautatea impotriva bunatatii”), atunci obtin un nivel al existentei din aceste sisteme paralele a lumilor binelui si raului. Astfel percep raiul si iadul ca fiind opuse. E imposibil sa simt unul fara sa-l simt si pe celalalt.

Sa speram ca ajungem la toate acestea si vom fi “pacatosii” de care vorbeste Tora. A fi pacatos inseamna a exista in contrast cu starea “corecta”; e atunci cand oscilezi intre “pacatos” si “drept”, devenind alternativ unul si celalalt. Acest zig-zag inlesneste avansarea.

Toate se refera la sistemul Lumilor Spirituale cu care ne confruntam. Nu e nimic acolo sa se asemene cu imaginile colorate ale raiului si iadului cu care ne-a infricosat religia. Trebuie sa ne eliberam de toate aceste superstitii primare si sa constientizam ca nimic nu se poate intampla corpului nostru dupa moarte in afara dezintegrarii lui, deoarece corpul nu e decat materie proteica.

Trebuie sa intelegem ca exista doar doua forte in interiorul nostru- receptia si daruirea. Insa ele pot fi denumite diferit. Totul consta in ele si totul exista in noi.

Un nume e dorinta (HaVaYaH) cu Lumina dinauntru (Or Pnimi), atinsa doar de fiinta umana. Un nume sfant se refera la o insusire a daruirii iar unul rau la una a receptarii. Chiar si numele celui mai mare ticalos descris in Tora se refera la revelarea Creatorului, dar din perspectiva opusa; se refera la insusirea egoismului dinauntrul persoanei. Toate numele bune se refera la revelarea “fetzei” Sale, a bunatatii, a insusirii daruirii dinauntrul omului. Toate vorbesc despre revelarea Creatorului in om.

Toate fortele bune si rele care actioneaza “deasupra acestei lumi” sunt revelarea fortelor Creatorului fie din fatza Lui sau din spatele Lui, asa cum i s-a spus lui Moise, “Si vei cauta spatele Meu dar nu Imi vei vedea fatza.”

Nimic nu exista in afara creatiei si a Creatorului, iar Creatorul poate fi ascuns sau revelat creatiei. Sarcina noastra ca si creatie e sa il dezvaluim pe Creator – singura Forta care actioneaza in Univers. Restul, pe care il percem acum ca “lume exterioara” e tot in noi, dar in dorintele noastre nedezvaluite inca.

Aceasta e imaginea pe care trebuie sa ne-o imaginam. Trebuie sa intelegem ca nimic nu e mai rau decat starea noastra actuala, starea separarii complete de Creator. Si anume, lumea noastra e cea mai rea dintre toate Lumile (starile).

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Daca simt forte rele inseamna ca pot intelege ce sunt fortele bune situate vizavi de cele rele. Insa nu sunt influentat de cele bune ci ma aflu sub dominatia celor rele.

De exemplu, am o casa, care e un loc bun, cald, sigur. Noaptea insa ma aflu intr-o padure intunecata in care ma simt speriat si abatut pentru ca am ceva bun cu care sa o compar. Totusi, daca nu as fi avut o casa buna, calda, nu as suferi; m-as adapta la viata in padure. Nu mi s-ar parea intunecata si infricosatoare, ci o viata obisnuita. La fel ne-am obisnuit cu viata din lumea asta – cea mai rea dintre toate Lumile.

Aceasta intelegere ar trebui sa ne ajute sa evitam confundarea imaginilor descrise in Zohar. Cand citim despre figurile infricosatoare, trebuie sa ne spunem ca “totul exista in mine”. Acestea sunt dorintele mele in care vreau sa primesc placere. Toti acesti demoni, spiritele si iadul sunt aici.

Trebuie sa intelegem clar asta. Altfel ne vom imagina tot felul de reprezentari ale iadului si raiului care sunt obisnuite in religiile care ne spun: ti-e interzis sa mergi aici si permis sa mergi acolo. De aceea Baal  HaSulam a creat comentariul la Cartea Zohar, pentru a ne ajuta sa scapam de aceste plasmuiri si sa cautam totul inauntrul nostru.

Noi studiem partile interne ale Tora care ne spun ca totul exista in interiorul persoanei si persoana e un microunivers. Totul ma reprezinta si nimic nu exista in afara mea. Singurul lucru care exista in mine e Creatorul (Lumina) sau perceptia opusa Lui. Este doar El si Eu, iar El imi spune cum sa il dezvalui in fata propriei Sale ascunderi. Anume a creat totul astfel, ca prin rezultatul efortului si cautarii mele sa Il pot descoperi.

Corectandu-mi dorinta, ajung sa Il cunosc, pe Cel care m-a creat astfel. Ajungand la Creator, ajung la mine – la toate calitatile si aptitudinile mele. Cum obtin corectarea? Il rog constat sa ma ajute sa strang si inteleg unele parti din sufletul meu. Ca raspuns, El vine si mi se dezvaluie, si incepem sa conlucram si sa ne unim prin munca.

Acest sistem cu care lucram devine sufletul meu, unde El si Eu coexistam. Iar Zohar-ul ne spune toate aceste lucruri.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cand o persoana incepe sa citeasca Cartea Zohar, deseori se afla intr-o stare “adormita” de la care trebuie sa inceapa sa se acordeze studiului si sa patrunda materialul. In functie de cat de corecta este intentia persoanei, de pozitia sa, de modul in care ea insasi se schimba si se forteaza intr-o anumita directie, va avansa in directia corecta pe masura ce citeste cartea. Prin urmare, este important sa ne tinem sentimentele si gandurile departe de problemele pamantesti si sa le reconcentram in felul in care este scris Zohar-ul.

Exista multe feluri in care ne putem “organiza” si pregati pentru citirea textului Zohar-ului. Acesta este unul dintre ele:

A fost creat doar un singur lucru: dorinta de a fi implinit de Lumina (de Creator). Aceasta dorinta, din interiorul persoanei, poate fi satisfacuta daca persoana ‘devine’ mai mare, mai inalta, mai tare si mult mai puternica fata de alte persoane. Alternativ, aceeasi dorinta poate fi implinita in afara persoanei, prin altii. In acest caz, cu cat satisface mai multi oameni, cu atat este mai implinita cu sentimentul satisfacerii celorlalti. Masurandu-si aceasta implinire in interior, persoana in sine este implinita.

In ambele cazuri persoana foloseste grosimea, consistenta dorintei, toate cele cinci nivele (sau straturi) ale ei, fie pentru binele personal fie pentru binele celorlalti. Zohar-ul ne vorbeste despre senzatiile simtite in dorinta de a darui. Zohar-ul spune ca dorinta de a te implini singur este nenaturala, pentru ca ceea ce este natural tine de Creator. Creatorul, calitatea altruista este opus modului in care noi suntem obisnuiti sa simtim intrucat am fost nascuti cu aceasta perceptie.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Kabbalistii ne-au dat Cartea Zohar pentru ca prin ea sa putem vedea Lumea Spirituala si sa-L descoperim pe Creator. Stiinta Kabbalah este descoperirea Creatorului, fiintelor create (vezi definitia din articolul lui Baal HaSulam “Esenta intelepciunii Kabbalah”)

Cartea Zohar vorbeste despre mine. Desi naratiunea sa este mai degraba stranie, ea descrie ceea ce intampla in interiorul meu – si doar in interior! Asa cum corpul meu animat este format din multe parti si sisteme, asa si corpul meu spiritual, sufletul, este format, prin analogie, din parti si sisteme.

Materia corpului meu animat este dorinta de a primi si de a fi satisfacut. Materia corpului meu spiritual este dorinta de a darui si de a satisface. Doar corpul spiritual sau sufletul este fiinta umana in mine pentru ca trupul animat are grija doar de el, de animal si exista doar atat cat animalul traieste..

Deci, cine este fiinta umana din mine? Este cineva ce trebuie sa descopar, sa demasc si sa examinez; acesta este singurul lucru despre care vorbeste stiinta Kabbalah si Cartea Zohar.

Trebuie sa incerc sa-mi recunosc dorintele interioare si formele sale (calitatile), care sunt descrise in Cartea Zohar prin diferite nume luate din lumea noastra. De exemplu, fiinta umana din mine contine calitati numite Iakob si Eisav, un taur si un magar, pasari si copaci, Adam HaRishon, Noe si arca. Toate acestea sunt calitati ce exista in interiorul meu.

Ce primesc daca ma inrolez in aceasta cautare interioara? O sa descopar toate aceste calitati? Cu adevarat, nu! Nu voi gasi nimic. Totusi, depunand efort, voi trezi Lumina Superioara – revelarea Creatorului. Incercarile mele de a recunoaste Calitatile Superioare in interiorul meu va smulge revelarea Luminii si a Sursei sale, conform principiului “Higati ve Matzati” – “Am cautat (am ajuns) si am gasit”.

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta, Zohar - Niciun comentariu→

Malchut este incapabil sa se corecteze de unul singur, intrucat este o dorinta neanimata. Totusi, cand se amesteca cu Bina (cu Nekudot de-SAG care descinde din Tabur de Galgalta), ii preia calitatile si incepe sa realizeze  “Vreau sa daruiesc, vreau sa progresez si sa ma corectez si sa devin similar cu Creatorul!” in acest fel Malchut amestecat cu scantei de Bina, scantei de altruism, se formeaza sub Tabur.

Totusi, in timpul acestui amestec, Bina absoarbe Malchut in interiorul sau si, prin urmare, se separa in doua parti: partea superioara – Galgalta ve Einaim,care este Bina pura si partea inferioara – ZAT de-Bina, Rechem (pantec), sau Ima (mama) care intelege ce fel de dorinta exista dedesupt.

Nivelul superior contine o parte din nivelul inferior, si nivelul inferior contine o parte din nivelul superior. Spus altfel, Bina contine o mica parte de Malchut si Malchut contine o mica parte de Bina. Acum ei se pot intelege unul pe altul. Relatia lor este analoga relatiei dintre mama si copil, unde mama intelege de ce plange copilul ei, si copilul stie ca exista cineva pentru care sa planga. Simte instinctiv ca cineva i-a dat viata si este obligat sa aiba grija de el.

Daca asta nu se intampla, atunci spatiul de sub Tabur de Galgalta va ramana pentru totdeauna gol si creatura (dorinta de a primi) nu-si va atinge niciodata scopul – daruirea catre Creator. Din acest motiv fiecare din gandurile si dorintele noastre contin o parte de Bina si o parte de Malchut. Pana la urma, daca am fi formati doar din Malchut, lumea noastra ar fi moarta. Tot progresul si dezvoltarea provin de la Bina.

Chiar si oamenii de stiinta au descoperit acum, ca atunci cand celulele sunt separate sau cand orice dezvoltare apare, au loc actiuni altruiste. Intodeauna exista doua forte opuse care actioneaza in Natura: Creatorul si creatia, un plus si un minus. Incluziunea de Bina in interiorul Malchut-ului este ceea ce permite creatiei sa nu ramana blocata complet in intuneric si sa inceapa sa se miste in directia Luminii. Asta pentru ca da creatiei o senzatie interioara ca “Exista cineva care trebuie sa ma ajute!”.

Aproape la fel, un nou nascut simte ca mama este obligata sa aiba grija de el. El plange si tipa pentru ca el stie ca cineva va reactiona la el. Nu plange cu lacrimi goale, ci le directioneaza spre cineva.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In articolul “Ascunderea si Revelarea Creatorului”, Baal HaSulam descrie cum o persoana percepe lumea odata ce a descoperit Creatorul:

“Persoana vede ca toti cei care sunt pe drumul spre Creator o duc bine, sunt sanatosi, respectati, calmi si amabili, in vreme ce toti cei care nu aspira spre Creator sunt saraci, bonlavi, dispretuiti, prosti si ipocriti inculti”.

Nu exista nimic in afara de dorinta de a primi placere si Lumina care implineste aceasta dorinta. Intreaga imagine a lumii ce o vedem este determinata doar de relatia dintre acestea doua. Lumea nu este o realitate independenta de mine, care o urmaresc de la distanta. Mai mult, fiecare persoana vede ceea ce dorinta sa de a primi placere ii arata.

Prin urmare, este imposibil de a gasi doi oameni care sa vada lumea in acelasi fel; lumea poate sa le apara chiar complet diferita unul altuia. Asta depinde de nivelul la care Lumina implineste dorinta. Acesta este felul in care percepem realitatea in mod individual.

Revelarea Creatorului nu este masurata de parametri materiali; ci doar de schimbarile de viziune ale persoanei. Nu numarul zerourilor din contul tau din banca se schimba, ci modul in care tu le percepi. O persoana care este iluminata de spiritualitate simte ca are destul din orice.

Intre timp, un miliardar nu se simte chiar asa. Cineva care are 50 de miliarde de dolari este chinuit de faptul ca nu poate primi cel putin inca o jumatate de milion. Are nevoie sa vada ca se mai adauga cate ceva la contul sau din banca, in fiecare zi. Nu are nicio importanta cate miliarde sunt deja acolo; cel mai important lucru este cat de mult a fost capabil sa adauge astazi. Asta este tot ceea ce conteaza in viata sa!

Totusi, daca Lumina este revelata persoanei, atunci nu mai are nevoie de alte premii, pentru ca este deja scufundata intr-un ocean de bunatate. Daca a facut deja contact cu Lumina si a avansat constant in interiorul ei, simte ca nu duce lipsa de nimic.

Este sanatoasa sau bonlava in realitate? Nu simte ca este bonlava; simte ca totul este bine. Ce va spune un doctor daca o examineaza? Nu va face nicio diferenta, pentru ca totul depinde de cum percepe persoana insasi lumea.

Nu intelegem cum se simte asta sau cum o sa apara. Cand Lumina este descoperita, persoana nu se ridica deasupra bolilor si problemelor; mai mult, va ramane cu toate si cu Creatorul. Altfel, ar putea sa stearga o parte din ceea ce Creatorul i-a dat, si asta s-ar putea sa-l indeparteze de El.

Filed under: Economie si bani, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Merita sa incerci sa repari greseli facute in trecut?

Raspuns: Te afli intr-un anumit moment din viata ta. Tot ceea ce ti s-a intamplat pana acum nu a fost facut de tine, deloc. Ai fost, pur si simplu, condus acolo unde te afli acum prin diferite schimbari si intorsaturi de situatii. Asa ca, ce ai putea corecta? Pana la urma, nu “tu” cel de acum ai facut toate acele lucruri, indiferent daca au fost actiuni bune sau rele.

Lasa trecutul sa fie trecut. Totusi, de acum inainte, totul depinde de tine. Asa ca nu lasa trecutul sa te chinuie; de fapt, nu te mai gandi la el deloc. Facand asa, nu vei face decat sa te opresti din avansare, precum sotia lui Lot din Biblie care s-a uitat inapoi si s-a transformat intr-un stalp de sare. Cel mai important lucru este de a continua sa te misti inainte si sa te concentrezi pe momentul prezent. Obiectivul nostru major, in prezent, este de a gasi modalitatea prin care sa ne ajutam sa avansam de-a lungul drumului.

Eu exist, si in jurul meu am un mediu care ma poate ajuta sa inteleg importanta scopului spiritual. Pot atinge acest scop doar adaugandu-mi dorinte aditionale, pentru ca scopul este descoperit in interiorul acestor dorinte. Si singurul mod prin care imi pot adauga aceste dorinte este prin Creator, Scopul Superior distribuit.

In consecinta, trebuie sa imbin mediul, pe mine si Creatorul intr-un singur punct, si sa fac asta la momentul prezent. Aceasta este singura mea sarcina si responsabilitate. Orice altceva, inclusiv trecutul, nu are nicio legatura cu asta.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Doua intrebari legate de natura placerii spirituale:

Intrebare: Daca implinirea autentica vine de la altruism, inseamna asta ca la acest moment eu nu sunt capabil sa fiu implinit?

Raspunsul meu: Chiar acum singura cale de a fi implinit este de a ma implini singur. Exista dorinte sau spatii goale in interiorul meu si, implinindu-le primesc placere, ce-mi satisfac temporar “apetitul” neinduplecat.

Totusi, exista un alt fel de implinire, unul care apare cand ma conectez cu alti oameni si simt ca eu ii implinesc pe ei. Depinzand de nivelul legaturii noastre, devenim un singur intreg, exact ca si parintii pentru copiii lor.

In realitate suntem cu totii parte a unui singur suflet, iar un suflet este o dorinta. Conectandu-ma cu dorintele spirituale ale altor oameni, le implinesc ca si cum ar fi ale mele, si primesc placere din asta. Asta este ceea ce noi numim placere spirituala. Este simtita la fel ca o dorinta, dar singura diferenta este ca mai inainte mi-am folosit dorintele mele naturale, in timp ce mai tarziu am inceput sa simt placere prin dorintele altcuiva, dorinte ce nu-mi sunt naturale.

Dorintele celorlalti imi par asa de distante incat atunci cand ma compar cu ei, simt cat de rele sunt in comparatie cu ale mele. Dar acum, dupa ce mi-am terminat corectarea, dorintele celorlalti sunt ale mele; am obtinut sansa de a implinii mii de dorinte si de a ma bucura facand asta. Placerea este mult mai mare decat implinindu-mi doar dorintele personale.

Conflictul dintre dorinta si efortul ce-l investesc in indeplinirea dorintei nu dispare. Inlocuind ura cu iubirea, cresc doar diferenta dintre ele, si astfel cresc placerea. Pana la urma, Lumina este masurata in contrast cu intunericul. Chiar si in viata noastra de zi cu zi apreciem mult mai mult pacea atunci cand este obtinuta dupa o lunga perioada de ostilitate.

Intrebare: Ce este cel mai important in placerea spirituala: sa ne scrutam orizonturile spirituale gasind raspunsuri la intrebarile noastre, sau sa-i ajutam pe ceilalti sa ajuga la implinirea spirituala?

Raspunsul meu: Ambele sunt importante. Placerea spirituala este ceva ce simtim cand ne conectam cu Forta Superioara. Revelarea Fortei Superioare apare chiar cand am inceput sa ne apropiem de ea, chiar daca nu o vedem inca clar.

Lumea este impartita in doua parti: Creatorul si creatia. “placerea spirituala” inseamna ca am descoperit Creatorul ca si cum ar fi iesit din ceata. Incepem sa-L intelegem si sa-L simtim putin mai mult; Ii urmam exemplul si incepem sa-I devenim din ce in ce mai familiari.

Studiul ajuta acest proces pentru ca atunci cand studiem sistemul creat de El, primesc iluminare. Chiar daca nu L-am descoperit pe deplin, conexiunea cu El inca straluceste deasupra mea. Ma face mai sensibil si incep sa simt ca ma apropii de El, si ca sunt sub controlul Sau. Apoi, cu coltul ochiului, incep sa vad conturul fenomenului spiritual.

Desigur, senzatiile mele sunt inca egoiste: ma simt bine, mult mai sigur, linistit si increzator in viitor. Acum, placerea spirituala este simtita ca o legatura cu Forta Superioara, in timp ce placerea materiala se refera la noi insine si la altii asemenea noua.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Tot ce e afirmat de Stiinta Kabbalah cu privire la perceptia realitatii si ascunderea sau revelarea Creatorului pare foarte subiectiv. Se afirma ca totul depinde de mine si trebuie doar sa imi schimb atitudinea pentru a percepe realitatea altfel. Asadar unde e fundamentul, obiectivitatea si independenta cercetarii mele? Totul pare subiectiv si se modifica in acelasi ritm cu mine.

Raspunsul meu: E intr-adevar neplacut sa simti ca existenta ta e instabila si subiectiva, felul in care percepem lumea prin senzatii si ratiune. Totusi e un adevar si ne obliga sa atingem fundamentul real, etern.

Initial ne aflam intr-o lume in care totul e subiectiv. Obisnuiam sa credem ca lumea e de sine statatoare, independenta de existenta oamenilor pe planeta. Am crezut ca inca dinainte ca globul pamantesc sa se fi format (sa zicem acum 5 miliarde de ani), intregul nostru univers exista deja si evoluase 10 milioane de ani. Dar cine a furnizat aceasta informatie? Un om. Cand ne-a spus asta? Azi. Dar cum poate sa ne spuna cineva ce s-a intamplat in trecut? E perceptia lui datorata divizarii senzatiilor intr-un mod specific, pentru a le identifica apoi in functie de timp/epoca.

Dupa simturile mele, eu apreciez o anume senzatie ca “timp”, numesc o senzatie “miliarde de ani”, iar pe alta “o secunda”, si plasez alte actiuni percepute in aceasta senzatie. Astfel se formeaza imaginea multidimensionala a timpului, spatiului, miscarii si evolutiei in mine, prin diferitele senzatii. Toate au loc prin simturile mele. Notiunea timpului, spatiului si alte modificari (sau miscari) se afla in mine; totul e in mine.

Dar ce e in afara mea? E ceva ce nu stiu; nu stiu nici macar daca exista ceva in afara mea. Pentru ca simt doar ce e in mine. E imposibil sa simtim decat prin patrunderea in simturile noastre. Altfel cum sa simtim?

Kabbalah imi desparte Sfirot ale perceptiei in cele interne si cele externe. Sfirot interne sunt simtite de mine, iar prin cele externe, simt lumea de afara. Totusi, toate Sefirot sunt ale mele si exista in mine. In procesul corectarii, toate se unesc si devin Sefirot interne. Atunci eu devin un compus, unificat si unic, opus Creatorului, de asemenea Unul.

Cand priviti monitorul calculatorului nu puteti vedea nimic ce nu se afla deja inauntru. Daca percepeti orice informatie din calculator- de exemplu, daca cititi, priviti un videoclip sau ascultati muzica- toate exista deja in calculator. Acest exemplu ne ajuta sa intelegem de ce ne e interzis sa spunem ca lumea noastra exista deja acum 15 miliarde de ani, decat daca luam in considerare ca e un lucru relativ perceptiei noastre.

Toata stiinta e adevarata; trebuie doar sa adaugam o observatie la sfarsit: “relativa simturilor noastre.” Totul e adevarat, insa doar in raport cu mine.

De aceea Stiinta Kabbalah Il numeste pe Creator “Bo-Reh”, adica “vino si vezi.” Daca Il dezvalui in interiorul tau, ajungi la El si Il “vezi” (pentru ca vederea e perceptia cea mai clara dintre simturile noastre),atunci Creatorul exista pentru tine. Insa, daca nu ai ajuns la El, nu L-ai descoperit si simtit, atunci El nu exista pentru tine.

Daca spui doar ca ai auzit de El, atunci nici macar nu e ceva abstract; e o fantezie pe care ti-au furnizat-o “instructorii” tai. In fond, intreaga forma abstracta e atunci cand ai simtit fenomenul, l-ai imaginat apoi, fara sa se materializeze.

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→