Tag Archives: Creatura

Cel mai scăzut nivel al ego-ului

Tora, „Leviticul” (Shemini), 11: 41-11: 42: Si orice creatură târâtoare care se târăște pe pământ este o urâciune; ea nu va fi mâncată. Orice [creatură], care merge pe burtă, și orice [creatură] care merge pe patru picioare [] până la orice [creatură] care are mai multe picioare, dintre toate creaturile târâtoare care se târăsc pe pământ, nu veți mânca, pentru că ele sunt o urâciune.

Târârea pe pământ este cel mai scăzut nivel al dorințelor egoiste. Este imposibil să le creşti la un nivel care să poată fi folosit sau consumat ca hrană.

Ce simbolizează mâncarea si mâncatul? Este folosirea unei dorințe de nivel animal, în scopul de a revigora nivelul vorbitor. Cu toate acestea, acest tip de dorințe nu pot fi nici măcar detașate de pământ (de ego).

Dar toate aceste imagini sunt alegorice. De fapt, trebuie să ne uităm la aceste dorințe în noi și să le sortăm.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cărţii Eterne” 22/01/14

Să interceptăm iniţiativa de la Lumină

Întâi trebuie să înţelegem că creatura este dorinţă. De fapt, dorinţa este singura unealtă, singurul mijloc disponibil creaturii, este un organ de simţ, un element senzorial, ceva care îi permite să simtă propria existenţă şi să se reflecte în ea. „De ce exist? De unde vin şi pentru ce? Ce este viaţa? Ce înseamnă împlinirea mea şi unde duce?” Toate acestea se manifestă în dorinţă.

Creatorul, Lumina Superioară, a creat numai un punct, „existenţă din absenţă”, pe care noi trebuie să îl dezvoltăm până când, în acord cu programul Creatorului, creatura trebuie să se înalţe la înălţimea Lui. Acest punct este întreaga creaţie. Este opus Luminii şi această proprietate este deajuns. De aceea este numit punct.

În timpul dezvoltării sale, punctul trebuie să experimenteze diferite tipuri ale opoziţiei faţă de Lumină, emanate din Lumină. Lumina se proiecteză pe sine în acest punct şi astfel crează în el forme inverse.

Aşadar, a fost numai un punct apărut ca „existenţă din absenţă”. Toate celelalte proprietăţi ale lui au apărut ca „existenţă din existenţă” şi îşi au originile în Lumină. Acest punct evoluează în proprietăţile care sunt proiectate de lumină şi opuse ei. De la starea opusă ei, punctul învaţă gradele de similitudine cu Creatorul, pe care este sau nu este capabil să le obţină. Aşadar, el revelează Lumina.

Acest punct al dorinţei de primire a parcurs o dezvoltare lungă, mare, treptată şi multilaterală. Dacă Creatorul este dorinţa de a da plăcere, creatura, inevitabil, este dorinţa de a primi plăcere.

Pentru ca creatura să aibă oportunitatea de a se exprima pe sine, ea trebuie să-şi definească forma  dorinţei ei de primire. Cum se face asta? Prin dezvoltare ciclică, de fiecare dată, dorinţa acumulează o formă, primeşte umplere în acea formă, după care umplerea dispare lăsând forma goală. Apoi, creatura hotărăşte cum să o folosească.

Anterior, Lumina determina condiţiile de plăcere pentru creatură. Acum, din contră, creatura primeşte plăcere prin dăruirea de plăcere Dăruitorului. În acest mod, creatura întoarce primirea în dăruire.

Astfel, Lumina crează dorinţa şi forma ei, iar asta aduce, de asemenea, împlinire dorinţei. Mai târziu, creatura descoperă că are nevoie să devină goală, să fie lipsită de Lumină. Creatura nu poate suporta asta, o împiedică ruşinea. Atunci ea cere putere de la Lumină însăşi, în scopul de a scăpa de ea. Lumina, care a trezit simţul ruşinii în creatură, este de acord şi îi dă putere creaturii. Atunci creatura cere schimbări interne şi corectări de la Lumină şi avansează prin aceste cereri.

Chiar dacă totul vine de la Forţa Superioară, de la Forţa Luminii care este în primul rând raportată la dorinţa de primire, în acelaşi timp, este creatura cea care începe să decidă ce vrea şi interceptează iniţiativa, câştigă supremaţia. De aceea, perioada de dezvoltare începe de la senzaţia de ruşine şi,sub ea, este creditată creatură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Formula Creatorului

In munca noastra spirituala nu putem face nimic singuri, pentru ca nu stim cum sa identificam forta unita si sa o relationam cu multele situatii din viata noastra. La ce ar trebui sa ne acordam? Sa spui pur si simplu ca Creatorul este peste tot nu ajuta.

De aceea ni se da grupul si daca ne unim impreuna, descoperim intre noi aceasta forta unificata numita „nu exista nimeni in afara de El”. Creatorul in mod deliberat a impartit creatura, pe care El a creat-o, intr-o multime de parti astfel incat ele trebuie sa se reasambleze inca odata intr-un singur gand, o singura dorinta. Apoi, in aceasta dorinta comuna, vor revela forta unificata care exista doar in conectarea pe care au format-o, in unitate si adeziunea cu ele.

Unindu-ne impreuna intr-o singura dorinta, nu obtinem aceasta forta in afara noastra, ci ne revelam pe noi insine si aceasta forta impreuna, ca un intreg. Intr-adevar, nu exista Lumina fara vas (kli), nu exista Creator fara creatura. Cu cat mai strans ne legam intre noi, cu atat mai mult il revelam pe Creator in unitatea dintre noi.

Cu alte cuvinte, unificarea noastra este Creatorul. Asta este ceea ce a fost la inceputul creatiei, dupa care ne-am dispersat si coborat in aceasta lume, sub forma unor mici creaturi egoiste.

De aceea, unindu-ne impreuna construim Creatorul. Il creem independent, de aceea El este numit Creator, (in ebraica Bo-Reh sau vino si vezi). Nu exista alt loc in care Il putem construi pe Creator, sa il deosebim, sa obtinem unitatea si adeziunea cu El, ci doar in unificarea in grup. Si toata umanitatea va fi nevoita sa se conecteze impreuna, in acelasi fel.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

De la iubire la ură și înapoi la iubire

Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.

Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.

După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.

A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.

Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.

A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.

Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.

Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.

Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.

Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!

Descopera, corecteaza, implineste

Doar două elemente există în realitate: Creatorul si creatura. În cele din urmă, creatura simte abundenta pe care Creatorul i-o da. Şi dacă se schimbă creatura, se întâmplă deoarece Creatorul o schimbă, fie in mai bine sau mai rău, în toate formele diferite, în funcţie de senzaţii subiective.

Dăm nume diferite influentei Creatorului asupra creaturii: „judecata” şi „milă”, „bun” şi „rău”, în conformitate cu ceea ce este revelat pentru noi. Intr-un fel sau altul, toate aceste definiţii nu merg dincolo de bine şi de rău, deoarece acestea sunt condiţionate de dorinţa noastră de a primi placere.

Sunt pur şi simplu multe forme de bine şi rău, deoarece dorinţa de plăcere constă din diferite niveluri. Lumina s-a imprimat in diferite forme cu influenţa ei. Acesta este motivul pentru care am împărţit influenţa Creatorului în trei tipuri:

• Lumina care dezvăluie vasele;
• Lumina care corectează vasele;
• Lumina care împlineste vasele.

Aceasta este ordinea: revelarea, corectarea, împlinirea. Acest proces constă în mai multe etape inerente pentru fiecare dorinţă şi grupuri de dorinte care sunt incluse unul în altul. Acestea toate se disting în funcţie de nivelul lor de Aviut (asprime), în profunzime şi putere, şi amestecul lor evocă mii şi mii de răspunsuri în noi.

De exemplu, o parte din dorinta mea este în stadiul de revelaţie, o altă parte se întâmplă prin corecţie, şi a treia parte deja poate fi împlinita. Corelatii de dorinte sunt atât de diverse şi se schimba atât de mult, încât experimentam o sumă de nenumărate reacţii şi senzaţii. Ele formează imaginea lumii în care existăm.

În final, noi percepem doar manifestarea forţei dorintei, rupta în multe bucăţi în percepţia noastră. Desigur, nu putem controla dorinţele, grupurile lor şi combinaţiile, şi, în special, etapele pe care le experimentam. Acesta este motivul pentru care in avansarea noastra trebuie doar să depunem eforturi mai mari faţă de apropierea de Creator, proprietatea dragostei si daruirii, spre unitate.

Evocam Lumina, puterea ei şi manifestarea sa, prin această aspiraţie. Cand ne apropie, trecem prin etapele de revelaţie, de corecţie şi de împlinire în dorintele noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/2011, Scrieri de Rabash

Combinind Opozitiile

Exista stadii care devin manifestate si continue doar la sfirsitul celor patru faze ale dezvoltarii creaturii, cind Lumina face ca Creatura sa simta rusine. Indata ce creatura atinge a patra faza (Behina Dalet), se gaseste pe sine la un nivel opus Creatorului, dar realizeaza asta intr-o maniera inversata: ea percepe acest contrast ca pe rusine. In acest mod, doua opozitii aflate la poli opusi, apar intr-un singur loc, si rusinea neutralizeaza intreaga placere a creaturii, prin negarea sinelui sau.

In final, creatura este gata sa se restrictioneze, atita timp cit i se lasa o singura solutie: „Trebuie sa devin precum Creatorul, in actiuni, indiferent de ce presupune asta din partea mea”, In fazele precedente, creatura deja a gustat atit din receptie cit si din daruire; deja s-a aflat in locul Creatorului, si si-a cistigat toate impresiile necesare. Acum urmeaza un singur scop, restrictionindu-se pe sine: pentru a deveni precum Creatorul.

Dupa ce a descins dincolo de voalurile lumilor, dupa spargerea vaselor si a tuturor fazelor anterioare ale dezvoltarii noastre, ne aflam acum inaintea actiunii de ascensiune inapoi catre Lumina. Generatia noastra este prima care incepe corectia.

Ca si inainte, acest proces combina opozitii directe: dorinta noastra egoista de a primi placere, si rusinea, nu ne lasa sa facem asta, in timp ce rudimentul de dorinta de a darui se trezeste in interiorul nostru. Dupa spargerea vaselor, fazele Luminii Directe, receptia si daruirea, devin parti din noi. Ca o consecinta, trebuie sa tinem aceste doua opozitii in interiorul nostru, si aceasta este partea cea mai dificila.

Aceasta deoarece pe de o parte, omul se dezvolta printr-o dorinta crescinda, si pe de alta parte, acest lucru il indeparteaza mai mult de Creator. De aceea, el are nevoie sa isi transforme dorinta cu o intentie de a darui. Prin intarirea intentiei sale, el va creste si se va apropia de Creator.

O tarie a omului este dorinta sa egoista, si o alta, este similaritatea lui cu Creatorul, puterea sa de daruire. Aceste doua forte opuse se manifesta in noi, si trebuie sa le combinam cu prorpiile noastre eforturi.
Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 12/13/10, Scrierile lui Rabash, “Virtutea celui Mic”

Perfectiunea primara

Atributul milei (Hesed) care insoteste intregul proces al evolutiei este obtinut din toate amaraciunile, starilor opuse pe care le-a experimentat creatura umana. Aceste stari sunt exact ce ne obliga pe noi sa ne ridicam deasupra noastra si sa imbratisam mila si judecata, daruirea si receptia.

Creatura este o acumulare de stari si nuante aflte intre receptie si daruire; cu ajutorul lor creatura dezvaluie forta Superioara care a precedat-o si creat-o. Ca sa poti fi o creatura independenta de El dar si similara Lui, ca sa il poti atinge in intregime, trebuie sa ai propriul sistem, la modul in care ambele sisteme coincid complet intre ele.

Creatura este un mecanism complet, dar complexitatea sa rezulta din imperfectiunile sale. Perfectiunea este in simplicitate. Lumina Superioara este simpla; este calitatea pura de daruire. In orice caz, creatura in sine nu ii poate fi egala Creatorului decat in forma sa exterioara, in timp ce in interior ramane dorinta de a fi umpluta.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala10/12/10, “Scopul milei”