Tag Archives: Credinta deasupra ratiunii

Totul sau nimic

Întrebare: De ce un Partzuf devine ”rafinat” și respinge Lumina atunci când primește 20% din Lumină și înțelege că nu poate primi mai mult? Nu este mai bine să aibă 20% decât să nu obțină nimic?

Răspuns: Nu există măsuri de tranziție în spiritualitate: este totul sau nimic. Imaginează-ți că-i spui soției tale că o iubești 20%. Îți poți imagina cum îți va răspunde?

Ceva de genul ăsta pur și simplu nu poate fi. În iubire și dăruire, în dăruire și în inimă, este imposibil să dai o parte și nu restul. Nu poate exista compromis aici. Compromis poate să fie totul, mai puțin adevărata ură și adevărata iubire, care sunt Achoraim (spatele) și Panim (fața) din aceeași adeziune.

Întrebare: Dar noi ne ridicăm progresiv și creștem. Deci, cum este posibil?

Răspuns: În ascensiunea voastră progresivă, doriți mereu să riscați. Nu luați jumătate sau un sfert, ci investiți întreaga voastră energie altfel nu vă ridicați.

Întrebare: Dar nu sunt familiarizat cu următorul nivel.

Răspuns: Este ceea ce numim a merge cu credință deasupra rațiunii, ochii închiși. Se poate să acceptați 20% într-o situație, după calcul, să spunem Galgata, dar 20% corespund a 100% din puterea voastră. Dacă doriți să reușiți în avansarea spirituală sau chiar în iubirea corporală, fără îndoială, trebuie să arătați că îi dați întreaga voastră putere.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 04.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Deasupra logicii acestei lumi

Întrebare: De ce este numită muncă spirituală şi un jug sau o povară?

Răspuns: Pentru că o persoană trebuie să o accepte prin credinţă deasupra raţiunii. De fiecare dată când este pe cale de se corecta, este înăuntrul dorinţei egoiste. De aceea, atunci când ia asupra sa această muncă, care este îndreptată spre intenţia de dragul dăruirii, ea nu vede niciun profit în ea şi o percepe ca pe o povară.

Corecţia mea nu se poate baza pe profit. Dacă ceva este profitabil pentru mine, atunci acţionez egoist. Şi, din contra, dacă accept calitatea Bina în dorinţa mea de plăcere, cu Bina fiind deasupra Malchut, atunci Bina devine un jug pentru mine – ceva care stă deasupra motivului, simţului şi deasupra tuturor calculelor.

Cum pot obţine asta? Mă acordez la mediu şi el mă influenţează, arătându-mi că merită să fac asta. În acest fel, este un beneficiu de fapt, dar este de o natură diferită: Este evocat de mediu în loc să vină din propriile consideraţii. Apoi, în timp ce sunt sub influenţa socială, primesc realizarea importanţei scopului de la el.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc, deoarece este construită pe a prefera dăruirea deasupra primirii. Nu aş fi în stare să fac asta de unul singur. Numai mediul mă poate obliga să îmi schimb valorile aşa de mult încât pâna la urma voi dori asta.

Asta înseamă să accepţi jugul raiului. Este imposibil să o faci fără un mediu care construieşte în mine sistemul de valori necesar. În plus, muncesc deasupra raţiunii, deasupra abordării raţionale, deasupra logicii.

Ar părea: De ce să dăruiesc? Ce îmi va aduce asta? Nu pot explica dorinţei mele egoiste faptul că dăruirea merită ceva. Cum mă voi simţii mai bine? Bine, dacă măcar aş vedea măcar un potenţial beneficiu, atunci aş fi de acord cu asta, dar aici vorbim de un jug real, unde nu am nicio justificare pentru munca în niciun fel. Totuşi, grupul mă ajută să realizez importanţa şi atunci încep să muncesc.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc. Nu aş fi în stare să acord nici măcar un moment de atenţie dăruirii. De aceea, grupul ca mijloc este la fel de important pentru mine ca şi scopul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, Scrierile lui Rabash