Intrebare: Cand simt cu adevarat ca daruiesc si nu primesc?

Raspuns: Vei sti ca daruiesti cand vei simti ca toate acestea sunt facute de Forta Luminii care s-a mulat pe interiorul tau si Creatorul actioneaza prin tine, in timp ce tu esti un instrument in mainile Fortei mulate in tine. Atunci, intr-adevar vei fi daruitor.

Tu daruiesti cand simti ca esti fericit in afara ta, ca esti in ceilalti si acolo tu indeplinesti actiuni superioare. Lumina actioneaza in interiorul tau. Este un spirit interior care te impinge si te directioneaza. Aceasta este o senzatie care nu poate fi confundata cu nimic altceva!

Dar, ea vine ca rezultat al tuturor actiunilor tale anterioare pe care le faci impotriva dorintei tale. Cel mai important este sa doresti sa daruiesti! Este ca atunci cand incerci sa pornesti o masina, iar si iar, pana cand, in sfarsit, incepe sa lucreze.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 8/14/2011 „Shamati”

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu.→

Creatorul a creat totul pentru a oferi plăcere omului. Dar, avem nevoie de un vas, dorinţă pentru a primi binele pe care El a dorit să ni-l ofere. A vrut să ne dăruiască plăcerea de care se bucură El însuşi, dăruirea. Nu este o altă plăcere în lume!

Totuşi, pentru a simţi această plăcere, trebuie să avem calitatea opusă, lipsa împlinirii deoarece  opusul dorinţei de a dărui este dorinţa de a primi plăcere. De aceea, Creatorul crează dorinţa de a te bucura, o creatură artificială, care nu a existat înainte, ca o formă imprimată a Sa.

Şi acum creatura simte aceste contrarii în ea. Pe de o parte, simte că este posibil să se bucure pentru umplerea dorinţei sale. Dar apoi, face un calcul şi începe să-şi dorească a dărui. Aceasta înseamnă că nu mai caută împlinirea.

Dăruirea nu este împlinire, ci o propietate, o dorinţă de a da. În dăruire, o persoană nu este satisfăcută de ceea ce primeşte în schimb, ci însă-şi actiunea de a dărui devine împlinire pentru ea. În schimb în primire, o actiune este separată de împlinire. Şi când plăcerea intră în mine, mă simt satisfăcut. Asta este, dorinţa mea si împlinirea sunt două lucruri opuse, şi trebuie să mă străduiesc din greu pentru a primi împlinire deoarece este opusă faţă de mine.

Totuşi, în dăruire, trebuie numai să simt dorinţa altcuiva şi să i-o satisfac. Şi însăşi această acţiune, cu privire faţă de cealălaltă persoană pe care o satisfac, devine împlinirea mea. Nu mă aştept să primesc vreo recompensă în schimb. Plăcerea mea este în actul de a dărui.

Din cauza acestei diferenţe, o persoană ce lucrează cu recepţia trebuie mereu să verifice şi să evalueze: cât de mult am dăruit, şi cât mă vor plăti? Aceasta deoarece plata nu depinde de mine ci de alţii, de cât de mult i-ar plăcea lui să mă plătească. Dar dacă lucrez în dăruire şi îmi doresc numai aceasta, nu depind de nimeni, şi mă pot hotărâ singur unde este limita mea!

De aceea, cel care munceşte pe calea dăruirii stabileşte în ce măsură doreşte să fie în ea. Şi Creatorul este de acord cu el! De aceea, este numai o regulă generală a dragostei şi a dăruirii, care se dezvoltă şi umple întreaga creaţie. Nu a fost nici o restricţie sau interdicţie în a dărui! De aceea, fiecare creatură poate decide pentru sine la ce nivel vrea să fie în relaţie cu această calitate, gând, intenţia de a dărui.

Aici nu poate fi nici un calcul pemtru cât de mult am făcut şi cât de mult voi fi plătit. Nu este nevoie a te teme că dacă am făcut mai puţin, voi primi mai puţin. Sunt în această lege generală a dăruirii reciproce, dezvoltânt întreg universul şi simţindu-l, ca şi cum “nu este nimeni în afară de El.” Eu însumi am stabilit la ce nivel vreau să fiu. Conform acestui nivel, experimentez revelaţia sau ascunderea abilităţii mele de a dărui, şi în acea măsură ma simt bine.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala din 7/29/2011, Shamati #61

Înscris în: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: De ce este atat de important faptul ca nu este nicio legatura intre actiunile mele si rasplata?

Raspuns: Este, fiindca altfel tu nu vei fi capabil sa obtii daruirea si sa iesi din natura ta! Tu trebuie sa ceri o recompensa peste natura ta, dincolo de ea, si sa te construiesti pe tine in daruirea de dragul daruirii (Hefetz Hesed), fara sa ceri nicio compensatie pentru egoul tau.

Este necesar sa fii in daruire altruista, in Bina pura, peste toate actiunile, chiar daca in interiorul acelor actiuni si in modul in care le faci, tu inca astepti o recompensa. Intr-adevar, este absolut imposibil sa faci anumite actiuni si sa nu astepti recompensa pentru ele, sa ramai peste calculele egoiste.

De aceea, datorita mediului si folosind toate conditiile, ajungem la o stare cand cerem Creatorului sa ne dea aceasta abilitate de a nu cere recompensa pentru noi insine. Nu stiu cum o sa faca El, sau ce este asta, nu am nicio idee cum am sa fac aceste actiuni de daruire, dar vreau!

Noi dezvoltam intotdeauna aceasta cerere interioara, de la gradul zero pana la cel final, al patrulea, in fiecare faza, cu fiecare examinare. In acest fel avansam pana obtinem cererea adevarata care va revela, in final, in noi, aceasta calitate. Iar din acel moment, noi incepem sa intelegem ce inseamna sa fii in daruire – ce este un miracol adevarat…

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 7/ 27/ 2011 Shamati 50

Înscris în: Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Întrebare: Dacă eu sunt dorinţa de a primi şi asa rămân pentru totdeauna, cum pot darui?

Raspuns: Daruiesc primind totul de la Stapan! Făcând aşa, ii aduc mulţumire. În scopul de a-i aduce Lui plăcere nesfârşită, la fel cum El imi dăruieste, nu pot rămâne un primitor mic, egoist, am nevoie sa primesc “de dragul de a darui.”

Dorinta de a primi este limitată, deoarece este imposibil să primesc mai mult decât această lume corporală. Chiar şi acum, suntem în Lumea Infinitului, înconjurati de dragostea Creatorului. Cu toate acestea, suntem capabili să-l simţim doar la cel mai mic grad în care simtim această lume, este maximul pe care este posibil sa-l simtim.

Dacă tuturor generaţiilor umane de-a lungul timpului le-au fost date toate placerile acestei lumi, aceasta ar putea fi numita o “lumânare plapanda” (Ner Dakik), o mică scânteie de Lumina. Mai multa Lumina nu poate fi dezvăluita în interiorul dorinţelor de primire. Toata Lumina rămasa poate fi dezvăluita numai în dorinţele daruirii.

De ce există o astfel de condiţie strictă? Faptul este că scanteia este singurul lucru care stă opus dorinţei de a te bucura, creat de această scânteie. Această lume este o manifestare a scânteii care a creat dorinta de a te bucura.

Dezvoltarea ulterioară a dorintei se produce datorită simtirii sale fata de Dăruitor. Asta inseamna ca tot ceea ce este dincolo de lumea noastră, tot infinitul, marea Lumina spirituală pe care o simţim mai târziu, devine revelata datorita simtirii Dăruitorului.

Dar nu pot simţi Dăruitorul dacă nu am aceeasi calitate: daruirea. Se pare că  trebuie să dobândesc dorinţe altruiste, şi în măsura daruirii mele, voi simti daruirea Creatorului. Şi acest lucru va fi numit Lumina Superioara.

Daruirea Creatorului, dragostea Lui pentru mine, le pot simţi numai in masura a cat de mult Ii daruiesc- dacă dorinţele noastre sunt similare. În caz contrar, nu voi fi capabil să simt. Creatorul imi este descoperit pe deplin, chiar acum, dar pot sa-l simt? Nu, nu pot. Imi lipsesc instrumentele, dorinţele.

În măsura în care imi dezvolt dorinţele, îl voi simţi. Aceasta va fi Lumina mea NRNHY, revelaţia atitudinii Creatorului fata de mine, dragostea Lui. Daruirea este revelata prima dată şi apoi dragostea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/2011, Shamati # 38

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Cum poti explica acest fenomen in care intrebarilor urgente care apar astazi, tu le raspunzi maine?

Raspuns: Buna intrebare ! Aud ades acest lucru de la elevii mei. Ei spun ca poate eu stiu, ca intentionat pun o intrebare cuiva astazi si dau raspunsul maine, sau ca cineva intreaba astazi ceva si eu “prind” aceasta intrebare,  si altele asemenea.

Nimic din toate acestea. Este foarte simplu: O intrebare apare in voi, o dorinta care sa fie umpluta cu anume informatie, o anumita senzatie. Voi deveniti parte a grupului, la lectie, si primiti un raspuns sau umplerea. In acelasi fel, puteti lua lectia mea de acum o luna, si veti vedea ca am raspuns intrebarii voastre. Asta doar pentru ca o intrebare a aparut in voi- doar din acest  motiv.

Lumina este numita raspuns; este in jurul nostru si exista in cantitati nelimitate. Chiar si acum, noi suntem in lumea Infinitatii, insa noi simtim doar o mica parte a ei, cea mai intunecata parte. In jurul nostru sunt multe ascunderi, 125 la numar. Astfel, noi simtim doar lumea noastra.

Odata ce o persoana are dorinta pentru o stare mai inalta directionata nu numai inspre sine ci in afara, el incepe imediat sa descopere noi intrebari si sa primeasca raspunsuri. Totul depinde de dorinta; nu exista nimic altceva.

Lumina care ne inconjoara este in absolut repaus, si tu il atingi. Ce ne lipseste este dorinta. Astfel, daca ma conectez cu grupul, daca incerc sa ma conectez cu prietenii, percep dorinta lor. Atunci, dobandesc un vas mai mare, o oportunitate mai mare de a ma implini.

“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti” este principala directiva a Cabalei. Acesta este instrumentul-cheie pentru primirea Luminii. Ce inseamna “Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”? Inseamna ca voi trebuie sa adaugati dorintele lui la voi insiva. Atunci, veti avea cel putin de doua ori mai mult. In realitate, nu este chiar dublu, ci multiplicat de rezistenta egoismului vostru. Veti avea o dorinta imensa.

In timp ce ii conectati pe prietenii vostri la voi ca pe voi insiva, trebuie sa transformati egoismul vostru din primire, din respingere, in daruire. Formati un mare vas. Lumina il va umple imediat, si voi veti ajunge la atingerea spirituala.

Deci, daca pun o intrebare astazi, pot obtine un raspuns astazi sau maine; nu conteaza cand. De obicei, se intampla in timpul lectiei atunci cand sunteti implicati in dorinta colectiva si in Lumina colectiva care astfel se manifesta in jurul vostru, in asa numita Lumina care Inconjoara.

Din lectia 3 la  Conventia de la Moscova 6/11/11

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu.→

Noi avem numai dorinţa de primire şi forma de dăruire cu care trebuie să îmbrăcăm din când în când dorinţa. Aceasta este munca omului, care poate fi efectuată numai prin conexiunea la grup, la mediul adevărat şi asumând forma lui. Nu există niciun alt loc în care eu să pot să învăţ forma corectă pe care trebuie să o iau.

Mediul „sculptează” omul. Prin continua conectare la grup şi interpretând rolul lui, luându-şi locul în el, omul începe să-şi asume forma de „Om”.

Grupul este ca un şablon care îi dă omului conturul corect. Spargerea vaselor şi procesul de corectare sunt tot ce avem nevoie, fiecare să-şi găsească locul lui şi tot timpul să ne perfecţionăm eforturile până când devenim un întreg.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Intrebare: In lumea materiala nu avem putere asupra dorintelor noastre. In daruire, dorintele sunt mult mai mari, deci cum ne vom putea descurca cu ele?

Raspuns: In daruire, intalnesc un amic. Conectandu-ma cu el, eu sunt cel care determina gradul, forta si felul dorintei din care formez vasul pentru suflet.Eu sunt cel ce ia toate deciziile.

Gandindu-ma mai bine, aici apare o alta intrebare: Cine sunt „eu”? Pentru ca, nu am o anumita predispozitie si proprietati care sa defineasca cine sunt eu. Adevarat, anumiti parametrii nu depind de mine pana la sfarsit, sunt doar o roata dintata intr-un sistem si pot functiona doar la aceasta capacitate. Se poate argumenta, dar tu esti cel ce decide cum sa contruiesti o relatie cu ceilalti, cum sa actionezi in mecanismul comun  si cum sa il formezi din punctul tau de vedere.

Astfel, unindu-ne cu ceilalti, preiei intregul „mecanism”. Daca te opresti, intregul mecanism se va opri odata cu tine. Vrei sa opresti motorul? Fa-o! Astfel vei vedea ca atunci cand incepi sa te misti, simti intreaga realitate si vezi cu ce parte a ei te poti conecta.

In ciuda faptului ca esti doar o mica roata dintata, intreaga masinarie depinde de tine, iar tu indeplinesti dorinta colectiva, intregul sistem cu tot ceea ce este in el. Tu, o mica si minuscula roata dintata, devii identic Creatorului pentru ca intreg sistemul atarna deasupra ta.

Sistemul integral poseda o remarcabila proprietate pe care nu o putem intelege: Toti sunt la fel de importanti ca si intregul. Asta se intampla chiar si celor carora punctul din inima nu li s-a trezit inca. O astfel de persoana isi poate lua locul in ultimul moment, sa acopere o mica gaura in barca comuna, dar fara ei, sistemul nu ar functiona corect. Iar la sfarsit  si ei vor primi recompensa colectiva.

Si atunci de ce au fost ultimii care au ajuns? Pentru ca au fost cei mai corupti. Doar dupa ce toti ceilalti au fost reformati, a venit timpul ca aceste ultime persoane sa isi aduca contributia in grup.

Putem avea tendinta sa dispretuim „oamenii strazii”. Si totusi, ei sunt cei care fac munca cea mai importanta. Baal HaSulam ne explica in „Introducere la Cartea Zohar”: Inaintasii nostrii au facut o munca enorma, dar noi, elementele cele mai joase ale intregii structuri, suntem cei care trebuie sa atragem Lumina la vasele lor.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: De ce este scris că această lume a fost creată pentru nimeni altcineva decât pentru Israel, mai degrabă decât pentru naţiunile lumii, cu toate că corecţia lor este scopul creaţiei?

Răspuns: Trebuie să urmăm definţiile ştiinţifice ale înţelepciunii Cabala. Lumea (Olam), înseamnă ascundere (Alama). Ascunderea este creată numai pentru Israel, pentru aceia care aspiră direct către Creator. Aceia care doresă să îl atingă pe Creator, trebuie să treacă prin ascunderi, suferinţe şi lovituri pentru a-şi construi în interior o formă negativă, opusă Creatorului şi apoi să îşi dorească să obţină calităţile Creatorului: dăruirea detaşată de primire.

Acesta este punctul pe care trebuie să îl atingem. Între timp, dorinţa noastră nu trebuie să fie similară cu Creatorul în toată puterea Lui. Absolut deloc! Poţi să ai o dorinţă care să cântărească doar 1 gram, dar trebuie să fie corectă! O dorinţă corectă înseamnă că simţi ce înseamnă să fii detaşat de primire. Această calitate este cea mai importantă şi trebuie să o experimentăm.

De fapt, pentru moment, suntem capabili să dăm numai dacă vedem vreun beneficiu. Aşa cum este scris, tranzacţionăm o vacă pentru un măgar, şi primim ce considerăm că este mai preferabil. De exemplu, o carte este mai importantă pentru mine decât banii. Atunci dau bani şi primesc o carte. Asta se numşte o achiziţie.

Dar ce este o achiziţie? Nu ai plătit? Nu ai dat bani? Nu. Ce am dat este mai puţin important pentru mine decât ce am primit. Dacă sunt nevoit să dau la schimb ceva de valoare egală, nu aş fi capabil să o fac. Trebuie întotdeaună să îmi imaginez că ceea ce primesc îmi este mai preferabil decât ceea ce dau. Şi cu cât mai mare este diferenţa între ele, cu atât mai mult mă satisface (umple) deoarece profit de pe urma ei: Ia te uită la ce am găsit! Este aproape gratis!

În acest fel trăim: Împlinirea vostră trebuie să fie cât mai preferabilă, relativ la ce daţi în schimb. Şi asta nu se numeşte dăruire.

Cum poate simţii cineva separaţia faţă de primire pentru a dărui şi a nu primi nimic în schimb? Sunt dispus să lucrez fără a primi nimic în schimb dacă cred că astfel câştig lumea care vine. Este ca şi cum îmi deschid un cont în viitor şi fac plăţi în rate acolo. Este chiar mai sigur, nimeni nu îi va lua şi nimic nu se va pierde ca în această lume.

Dar cum simţiţi că sunteţi complet detaşaţi de rezultatul dăruirii, că nu profitaţi în niciun fel din ea şi că este complet izolată faţă de voi? Lucraţi cu ardoare toată viaţa şi nimeni, inclusiv Creatorul, nu ştie nimic despre asta. Dar voi ştiţi despre asta; lucraţi şi doriţi să rămâneţi numai în asta. Totuşi, dacă lucraţi pentru a nu simţii vina, asta este plata voastră.

Deci, cum ne putem îndepărta de dorinţa de  primire? Trebuie să simţiţi această detaşare atât de puţin, ca un gram şi asta este tot; nu aveţi nevoie de mai mult de atât. Apoi sunteţi gata pentru revelaţie. De fapt, asta este deja o imagine a calităţii autentice de dăruire, o imagine a Creatorului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Zoharul

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→