Tag Archives: daruire

“Un tratament pentru anxietatea economică provocată de pandemia de Coronavirus” (Times Of Israel)

Jurnalul “Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Un tratament pentu anxietatea economică provocată de pandemia cu Coronavirus

Pe măsură ce pandemia de coronavirus avansează la nivel global, este corect să ne gândim că nimeni din lume nu va fi scutit de impactul său economic.

Pe cât de incertă este dezvoltarea capacității globale de a opri pandemia de coronavirus, la fel este și prognoza economică, dar se estimează că efectul COVID-19 asupra economiei mondiale va depăși o pierdere de 1 trilion de dolari în 2020.

Dintr-o dată, teama de daunele economice teribile devine mai puternică decât anxietatea pentru deteriorarea sănătății. Pierderile de locuri de muncă paralizează multe persoane, iar amenințarea ia zilnic noi forme.

Fără îndoială, cetățenii obișnuiți, care depind de un venit mediu lunar, care trebuie să pună pe masă mâncare pentru un număr de membri ai familiei, și ai căror parteneri sunt, de asemenea, obligați să rămână acasă pentru a avea grijă de copii, se confruntă cu o nouă realitate înspăimântătoare. Cozile lungi pentru aprovizionarea cu articole precum hârtie igienică, chiar dacă directivele  îi atenționează să rămână departe de aglomerări de persoane, îi determină să se teamă pentru viața lor, să mediteze asupra destinului lor și a incertitudinii paralizante dată de necunoscut.

Proprietarii de afaceri, mari și mici, sunt în pericol serios. Dintr-o dată, conturile lor se încadrează la deficit iar obisnuinţele lor sunt spulberate. Clienţii, furnizorii și comenzile au încetat și nimeni nu știe când, dacă, și în ce măsură vor reveni. Nimeni nu datorează nimic proprietarilor de afaceri. Cine va avea grijă de ei? Cine ne poate asigura că virusul va fi şters de pe pământ mâine și că viața va reveni la normalitate?.

Societatea umană se dezintegrează și se scurge din mâinile noastre igienizate.

Ani de zile ne-am dus traiul unul pe socoteala celuilalt și, dintr-o dată, dintr-o singură adiere, totul a înghețat și a paralizat. Amenințarea provocată de coronavirus acoperă toate sferele economice, dar cel mai puternic impact a fost în sectorul turistic. Nu există zboruri, nici hoteluri, nici restaurante deschise – o condamnare la moarte a industriei turismului.

Prin urmare, sunt de înțeles strigătele de nenorocire și disperare care apar cu fiecare nouă limitare și cu un nou nivel de severitate, care decurge din pandemie. Cu toate acestea, putem găsi, totuşi, mângâiere în faptul că umanitatea se privește în oglindă, descoperind că a creat o societate disfuncțională, încarcată de o auto-importanță exagerată. Acum, cu o economie paralizată, avem gustul acru al fructelor stricate ale comportamentului nostru indelungat egoist, și trebuie să decidem modul în care ne vedem situația.

Astfel, acesta este un moment binecuvântat pentru căutarea sufletului național și global. Este timpul să ne întrebăm ce dorește natura de la noi. De ce ni s-a dat viață? A fost doar cumva să găsim o cale de a supraviețui pe această planetă? Ce am realizat? În primii treizeci de ani din viața noastră, am trecut prin nivelul nostru de învățământ primar, secundar și terțiar. Am călătorit in lume și am petrecut încă un deceniu construindu-ne o familie, ne-am ocupat de cursa sisifică de a cumpăra o casă, o mașină și de a crește copii.

Ce urmează? Am fost aruncați într-o piscină, din care este dificil să ieşim. Suntem într-o formă modernă de sclavie, blocați în cuști aurii și închişi în rețelele de socializare. Acum, dintr-o dată, izolați de tot, de coronavirus, avem ocazia să facem o schimbare. Trebuie doar să ne dăm seama cum am ajuns în această dificultate globală, ca să știm ce să luăm ce este mai bun din ea.

Acesta este aspectul pozitiv al coronavirusului.

Ajută la elucidarea sistemului cuprinzător în care trăim, sistemul naturii, care se referă la interdependență, în care fiecare parte o susține pe alta. Excepție face ființa umană, care știm că este gata să distrugă totul pentru a depăși și a cuceri, atât timp cât se simte bine. Omul nu vrea să se integreze în legile naturii interconectate și interdependente.

Prin urmare, vine coronavirusul și descompune edificiul anti-integrativ pe care l-am creat în societatea umană. Va forța o nouă examinare a ordinii vieții și înțelegerea faptului că, dacă vom continua să acționăm în mod sălbatic, ca nişte egoiști, cu minte îngustă, și nu ne vom comporta în conformitate cu nevoile corpului nostru – la fel ca orice alt animal sau plantă din natură – ne vom dăuna nouă înşine și mediului nostru. Această „excepție” umană este cea pe care trebuie să o echilibrăm astăzi, pentru a ne conecta la sistemul integrativ al naturii, astfel încât să putem fi fericiți și mulțumiți de viața noastră.

Natura programată ne aduce la această ajustare critică. Să anticipăm atunci un antidot împotriva virusului, să deschidem urechile la mesajele înțelepților și la ceea ce este scris în cărți: că trăim într-o lume care este bună și că noi, ființele umane, în relațiile noastre egoiste, interesate, suntem cei care o scot din echilibru.

Tratându-l bine pe celălalt, cu responsabilitate și considerație reciprocă, începem să descoperim natura completă și eternă în care trăim; o viață fără frică, fără presiune, o viață lungă, sănătoasă și frumoasă pe pământ.

Cum să nu pierdem timpul

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Avraam este proprietatea de dăruire

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

Cum devii independent?

Independența este un concept foarte vag și problematic. Ce înseamnă să fii independent într-o lume în care toate sunt conectate împreună? Cum este posibil să fi independent dacă eşti în legătură cu mii de fire de la toate tipurile de instituții guvernamentale, întreprinderi și oameni?

O întrebare mult mai profundă se ascunde aici. Şi anume că înțelepciunea Cabalei spune că o persoană are o dorință de a primi, dorinţa de plăcere, iar în fiecare moment din viața ei, ea caută să atingă cât mai multe facilități posibile: stă, se ridică, se deplasează, se culcă, încearcă ceva, mănâncă, se uită la ceva, ascultă ceva. Dacă trebuie să facă ceva, cum poate face în modul cel mai confortabil şi uşor, cheltuind mai puțină de energie?

În cele din urmă, toate sunt administrate de legile naturii. Vrem să ne bucurăm și să obținem cele mai multe în timp ce suferinţa este minimă. Dacă am construit aşa, atunci ce înseamnă să fii independent? Cum pot fi independent? Este scris: „morții sunt liberi.” Astfel voi deveni liber numai după ce mor și corpul meu nu mai necesită ceva? Și cum este posibil să devenim liberi? Cum poate o persoană sănătoasă care trăieşte în această lume să devină independentă dacă depinde de multe mii de surse de plăcere, alimente, aer, muncă, copii, și soție , practic de tot.

Fiecare dintre acestea pot exercita presiune asupra mea și mă afectează. Nu pot fi independent. Poate doar dacă aș scăpa în altă galaxie voi deveni liber, dar acest lucru nu este numit independenţă. Trebuie să înțelegem că nu poate exista independență, atât timp cât o persoană nu abandonează dorința de a primi, natura sa. În natura mea egoistă eu nu pot fi independent, pentru că am depins de tot și de toată lumea.

Nu pot trăi fără copii, fără soție, fără prieteni, fără toți oamenii. Astăzi nu pot trăi fără întreaga umanitate, pentru că tot ce am în casa mea a încorporat în ea o particulă de muncă din întreaga lume. Deci independența este imposibilă dacă mă gândesc cum să mă împlinească, pentru că atunci am nevoie de toată lumea și depind de fiecare. Teoretic, o persoană poate fi independentă atunci când încetează să mai fie preocupată de sine și începe să se bucure de dăruire pentru ceilalti.

Dacă pot trăi așa, nu obţin bucurie de la a lua de la toată lumea tot timpul,ci prin a da și dăruindu-le altora, atunci devin independent. Am nevoie de toți, așa că aş putea să le dau şi lor și pot primi în acelaşi timp plăcere de la dăruire. Atunci eu sunt independent și liber din moment ce nu depind de ei în același mod în care am făcut-o pentru a primi plăcere de la ei.

În cele din urmă, nu am nici o posibilitate de a mă bucura, prin recepție, ci doar prin dăruire. Pentru că prin recepție depind de alții, în timp ce prin daruire , ei depind de mine. Și așa că aş dacă aş putea fi mai mare decât oricine , nu pot deveni cu adevărat independent. Pot să mă simt ca Domnul lor , în sensul că sunt mai mare decât ei, dar îi iubesc.

Și pentru că le-am dat și lor, prin îndeplinirea dorinţei, primesc plăcere fără nici o restricție din partea lor. Ajungem astfel la starea în care înțelepciunea Cabalei se descrie ca viitorul omenirii, atunci când toată lumea dă şi altora și se simte independentă.

Din Programul israelian Radio 103FM , 4/19/15

Semne ale unei adevărate acţiuni spirituale

Dacă nu mă gândesc la recompensa pe care o voi primi din acţiunea mea, ci îmi fac griji numai cum să fie în beneficiul altora, este dăruire. Este o acţiune specială, care nu există în lumea noastră şi nu ne este familiară.

Credem că o mamă care are grijă ce copilul ei este un exemplu de dăruire în lumea noastră: nu se gândeşte deloc la ea şi face tot ce trebuie.

Dar o mamă acţionează datorită instinctului său natural şi nu are loc nicio ridicarea deasupra naturii ei. Simte pur şi simplu faptul că copilul ei îi este mult mai drag decât propria persoana. Nu îl percepe ca pe un corp străin, ci simte de fapt că el este înăuntrul ei, ca înainte de naştere.

Dar noi stabilim o conexiune specială, care ne uneşte într-un singur sistem integral şi ne schimbă astfel încât să operăm pentru dăruire. Astfel, acţiunile noastre sunt împărţite în intenţie şi acţiunea în sine. Intenţia este altruistă, adică în beneficiul altora, şi ea determină acţiunea.

Dacă intenţia nu este de dragul altora ci în propriul beneficiu, atunci chiar dacă dăruieşti altora, aştepţi ceva în schimb: cel puţin să te simţi bine, aştepţi respect sau să primeşti mulţumiri. Dacă nu pot calcula lucrurile pentru a dărui altora, această acţiune se numeşte păcat şi încălcarea Mţva (poruncă), deoarece folosesc intenţia egoistă.

Conform cu aceste lucruri pot verifica dacă intenţia mea este curată şi este cu adevărat de dragul altora sau nu. De fapt, pot acţiona de dragul altora, dar să aştept să primesc ceva şi eu. Acestea sunt înregistrările care determină locul meu pe scara spirituală, de-a lungul corectării spirituale. În conformitate cu aceasta, dacă acţiunea mea este de dragul altora fără beneficiu propriu, ca şi cum eu nu aş exista, acţiunea mea este mai sublimă în sensul spiritual.

De aceea, ar trebuie să îmi restricţionez în totalitate egoul înaintea oricărei acţiuni, ca să nu aştept nicio recompensă, ca şi cum nu aş exista. Baal HaSulam spune că noi trebuie să fim pur şi simplu o conductă, un canal, care să transmită totul prin el. Astfel, ne construim prin restricţionarea egoului.

Dar după restricţie, pot deja să fac planuri cum să fac acţiuni de dragul altora, de dragul dăruirii. Dacă pot să ajung la un astfel de plan cu ajutorul Luminii care Reformează, însemnă că am construit capul Parţufului spiritual. Cu acest cap îmi pot deja folosi dorinţa de a primi, ridicându-mă deasupra ei.

Cu toate că egoul vrea totul pentru el, eu acţionez deasupra cu intenţia numai de dragul altora, fără nimic în propriul beneficiu. Această acţiune este numită primire pentru dăruire, ceea ce înseamnă muncă spirituală.

Abilitatea de a face o muncă spirituală vine numai de la Lumina care Reformează. Acesta este motivul pentru care puţini oameni din această lume pot înţelege şi împlini această muncă şi, de fapt, nici nu este nevoie de mulţi oameni.

Grupul nostru nu va fi niciodată mare. Cei mai mulţi oameni vor trece pur şi simplu prin el: vin şi pleacă. De aceea vom continua să ne consolidăm ca un grup care conduce umanitate de-a lungul căii evoluţiei noastre. Puterea noastră este în calitate, nu în cantitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/14, Şamati nr. 60

Limitați prin dăruire

Până la distrugerea Beit HaMikdash (Templu) sau până la căderea nivelului spiritual, poporul Israel a înțeles că se găsea ”sub tratament” prin Creator, forța superioară. Aici, este problema unei forțe care a precedat realitatea noastră. Este puterea dăruirii și iubirii. Și astfel, a creat creaturile cu o dorință inversă, primirea.

Nu putem să fim eliberați de această dorință. Asta pentru că am fost creați de la ea: este ”substanța” noastră esențială.

Dar pentru asta, putem adăuga o intenție de dăruire. Pentru aceasta, înțelepciunea Cabala ne învață cum să fim asemenea cu forța superioară, care este cea care dăruiește. Și chiar dacă eu sunt ”țesut”  plecând de la ego-ul meu, de la dorința de a primi, dobândesc o nouă formă, o nouă expresie exterioară, o înclinație pentru dăruire.

În acest mod, include în mine două forțe:

  • Forța mea de primire naturală, de care nu am unde să scap;
  • Forța de dăruire, un exemplu pe care-l primesc de la Creator

Pot dobândi forța de dăruire a Creatorului care-mi va permite să limitez puterea mea de primire și să nu o utilizez. Este imposibil să o anulez, pentru că sunt eu. Dar, pot decide să nu o activez la nivelul ”vorbitor” și să o utilizez doar la nivelurile mineral, vegetal și animal; doar pentru a satisface nevoile esențiale. Voi avea hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere, dar la un plafon dat pe care-l determin pentru mine.

Și în tot restul, acționez doar în funcție de puterea dăruirii pe care o primesc de la Creator. O dezvolt tot mai mult, astfel că, alături de corpul meu bestial, cresc imaginea de om, Adam, cel care seamănă (Dome) Creatorului.

De fapt, această putere de dăruire, puterea Creatorului, a fost latentă în poporul Israel de la început. Ea a rămas în noi din momentul în care am primit-o, dar acum este ascunsă. Dar putem să o reînviem.

Din kab.tv, ”O Nouă Viață”, 25.12.2014

De ce nu avem încă un răspuns?

Totul depinde de eforturile depuse de o persoană. Este firesc ca, de fiecare dată, să descoperim o mai mare dorință. De aceea, este nevoie de un efort mai mare, mai multă disperare pentru care nu există nici un răspuns. Din nou, facem eforturi, și din nou revelăm o mai mare dorință.

Deci, din nou și din nou, până ce ajungem la măsura plină de efort și frustrare. În funcție de toate aceste eforturi, ele rămân fără răspuns, realizăm că nimic nu depinde de noi! Totul este în mâinile forței superioare și, dacă ea are milă de noi, vom putea începe să muncim pentru a dărui.

Ne schimbăm și suntem mai conștienți de ceea ce este o adevărată rugăciune, adeziune, și dependență față de forța superioară, în toate etapele acestor eforturi. Motivul pentru care nu există încă răspuns, devine evident: rugăciunea noastră este impură. Ea ascunde o intenție egoistă pentru sine.

Este imposibil să reducem numărul acestor tentative nereușite pentru că fiecare bănuț este adăugat la suma totală. Suntem obligați să trecem prin ele, una câte una, și totul depinde de viteza angajamentului nostru în această cursă, asta depinde dacă noi nu frânăm dacă Lumina este acolo, sau o respingem, sau nu funcționează. În cele din urmă, ajungem la adevărata rugăciune, știind ce cerem, fiind de acord cu această cerere și dorind-o. Ea emană deja din noi, pentru că dorim cu adevărat să atingem dăruirea, fără nimic pentru noi înșine, dorind o astfel de dăruire din toată inima și sufletul nostru.

Credem că nu există stare mai bună decât puterea de a se dedica dăruirii, Creatorului, și noi cerem doar asta. Prin toate aceste acțiuni, cererea noastră se transformă din egoistă în altruistă, atunci ea se schimbă și devine un strigăt corect, care primește un răspuns care vine de sus. Este imposibil să obținem ceva fără nevoie. Întreaga noastră muncă și toate stările pe care le trăim ne sunt esențial destinate pentru ca noi să cerem lucrurile corect, care, înainte, au fost deja pregătite pentru noi.

Din momentul în care o cerem, obținem un răspuns imediat.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Cunoaște pe Dumnezeul părinților tăi și servește-L

Tora, Leviticul, Kedoshim, 19:4: ”Nu vă închinați idolilor și nu vă fabricați dumnezei din metal: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. Un idol este ceva pe care-l obținem a priori, fără nici o dovadă, și care trebuie să fie luat cu credință fără a căuta să îl înțelegem. Asta nu se efectuează la nivelul ființei umane.

O persoană trebuie să atingă nivelurile de dăruire și iubire reciprocă între noi, să le reveleze, să le studieze și să muncească cu ele. Ea trebuie să audă în întregime, să înțeleagă și să resimtă sistemul cu inima și mintea. Doar atunci va putea să spună să nu se închine la idoli, nici să accepte ceva la voia întâmplării.

În ciuda faptului că este o viață foarte dificilă, Creatorul pune în fața noastră astfel de probleme pentru ca să atingem nivelul Adam (om) și să nu rămânem la nivelul animal.

Deci, nu putem să ne permitem să luăm ceva de la sine. Creatorul vrea ca noi să-L studiem: ”Cunoaște Dumnezeul părinților voștri și servește-L”. Adică, cel mai mare punct al ascensiunii noastre, este perceperea și atingerea Creatorului.

Comentariu: Uneori, dorim să ne deconectăm de tot pentru ca să putem amâna.

Răspuns: Este modul în care funcționează egoismul nostru în interiorul nostru. Pe de o parte, ego-ul ne însoțește mereu în timpul dezvoltării corecte. Pe de altă parte, există o nevoie pentru o realizare, o dezvoltare și o absorbție spirituală distinctă, astfel nu se potolește setea sau nu se simte pe sine.

Dăruirea este sursa de apă curată care potolește setea.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Tranziții spirituale și variații

Întrebare: Care trebuie să fie intenția noastră atunci când aspirăm la revelația în dorința prietenilor, ca forța de iubire a Creatorului să se dezvăluie?  Ar trebui să fie într-o persoană, deasupra ei, sau în prieteni?

Răspuns: Asta depinde de ce fază de unitate și conexiune cu grupul are o persoană. În primul rând, pare că este separată de prieteni. Apoi, se pare că este în interiorul lor și absoarbe și percepe gândurile lor și dorințele lor. Asta înseamnă că există diferite variații și tranziții aici. Cine este în cine? Cine este lipit la cine, cine este conectat în interiorul cui?

Întrebare: Dar, cum aș dori dezvăluirea Creatorului în mijlocul lor, sau ar trebui, pur și simplu, să-i respect și asta-i tot?

Răspuns: Îi ajutați cu dorința voastră în toate sensurile. Ar trebui să vă faceți griji în legătură cu prietenii voștri la fel cum doriți ca o persoană  care vă este foarte dragă să reușească.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția de pregătire 2

A căuta dialogul corect cu Creatorul

Întrebare: Timp de ani am studiat Cabala, am înțeles drumul nostru, am aspirat la proprietatea de dăruire. Dar, în ultimul moment, apare teama referitoare la modul de a combina primirea cu dăruirea, adică teama în fața proprietății de dăruire. Înțeleg că asta ar trebui să se facă nu pentru mine, ci doar pentru binele Creatorului. Cum putem să nu avem teamă de asta?

Răspuns: Cine vă dă aceste senzații? Cine controlează sentimentele voastre și mintea voastră? Cine este în interiorul vostru și vă face să aveți aceste percepții? Creatorul. Deci, vorbiți-I, deoarece El întărește controlul asupra voastră și configurează aparatul vostru senzorial și de gândire pentru un anumit entuziasm.

Pentru ce face asta? Dacă începeți să vă conectați la munca Sa și să începeți să explorați ceea ce provoacă în voi și în ce scop, începeți să simțiți Creatorul și pe voi ca parteneri.

La urma urmei, El produce totul, nu în voi, ci în așa zisa voastră dorință, pe care tot El a creat-o, și asupra căreia El muncește acum, ceea ce provoacă anumite tulburări în ea. Conform acestor perturbații, trebuie să găsiți răspunsul corect asupra a ceea ce ați dori ca El să facă. Sau, acceptați ca El să facă tot ceea ce dorește, dar vă învață cum să vă raportați la El în mod corect. Începeți să căutați dialogul corect cu Creatorul.

Totuși, dacă începeți să faceți asta și nu o faceți prin grup, nu va fi Creatorul, ci doar concluziile voastre psihologice, emoționale și mentale. Creatorul este în interiorul grupului de zece. Este problema tuturor psihologilor și altor cercetători care nu înțeleg unde se ascunde El.

Întrebare: Ați spus că dorința pentru proprietatea de dăruire se manifestă timp de un moment, apoi o pierdem, o simțim din nou pentru un moment și o pierdem din nou. Pentru a simți unitatea noastră, ar trebui să ne dorim asta cu toții într-o secundă?

Răspuns: O dorință colectivă pe termen scurt nu ne va ajuta. Avem nevoie să acumulăm un anumit potențial, pentru un anumit timp, pentru ca tensiunea noastră să fie corectă. Este ceea ce numim ”lume, an, suflet” (Olam, Shana, Nefesh). Astfel, în ciuda tuturor transformărilor pe care le experimentăm, dacă vom conduce asta spre scop, ne unim, găsim punctul cel mai înalt între noi și aderăm la el, atunci acumulăm treptat tensiunea necesară și dezvăluirea Creatorului are loc.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecția de pregătire 2, 18.09.2014