Tag Archives: daruire

Cum să nu pierdem timpul

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Avraam este proprietatea de dăruire

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

Cum devii independent?

Independența este un concept foarte vag și problematic. Ce înseamnă să fii independent într-o lume în care toate sunt conectate împreună? Cum este posibil să fi independent dacă eşti în legătură cu mii de fire de la toate tipurile de instituții guvernamentale, întreprinderi și oameni?

O întrebare mult mai profundă se ascunde aici. Şi anume că înțelepciunea Cabalei spune că o persoană are o dorință de a primi, dorinţa de plăcere, iar în fiecare moment din viața ei, ea caută să atingă cât mai multe facilități posibile: stă, se ridică, se deplasează, se culcă, încearcă ceva, mănâncă, se uită la ceva, ascultă ceva. Dacă trebuie să facă ceva, cum poate face în modul cel mai confortabil şi uşor, cheltuind mai puțină de energie?

În cele din urmă, toate sunt administrate de legile naturii. Vrem să ne bucurăm și să obținem cele mai multe în timp ce suferinţa este minimă. Dacă am construit aşa, atunci ce înseamnă să fii independent? Cum pot fi independent? Este scris: „morții sunt liberi.” Astfel voi deveni liber numai după ce mor și corpul meu nu mai necesită ceva? Și cum este posibil să devenim liberi? Cum poate o persoană sănătoasă care trăieşte în această lume să devină independentă dacă depinde de multe mii de surse de plăcere, alimente, aer, muncă, copii, și soție , practic de tot.

Fiecare dintre acestea pot exercita presiune asupra mea și mă afectează. Nu pot fi independent. Poate doar dacă aș scăpa în altă galaxie voi deveni liber, dar acest lucru nu este numit independenţă. Trebuie să înțelegem că nu poate exista independență, atât timp cât o persoană nu abandonează dorința de a primi, natura sa. În natura mea egoistă eu nu pot fi independent, pentru că am depins de tot și de toată lumea.

Nu pot trăi fără copii, fără soție, fără prieteni, fără toți oamenii. Astăzi nu pot trăi fără întreaga umanitate, pentru că tot ce am în casa mea a încorporat în ea o particulă de muncă din întreaga lume. Deci independența este imposibilă dacă mă gândesc cum să mă împlinească, pentru că atunci am nevoie de toată lumea și depind de fiecare. Teoretic, o persoană poate fi independentă atunci când încetează să mai fie preocupată de sine și începe să se bucure de dăruire pentru ceilalti.

Dacă pot trăi așa, nu obţin bucurie de la a lua de la toată lumea tot timpul,ci prin a da și dăruindu-le altora, atunci devin independent. Am nevoie de toți, așa că aş putea să le dau şi lor și pot primi în acelaşi timp plăcere de la dăruire. Atunci eu sunt independent și liber din moment ce nu depind de ei în același mod în care am făcut-o pentru a primi plăcere de la ei.

În cele din urmă, nu am nici o posibilitate de a mă bucura, prin recepție, ci doar prin dăruire. Pentru că prin recepție depind de alții, în timp ce prin daruire , ei depind de mine. Și așa că aş dacă aş putea fi mai mare decât oricine , nu pot deveni cu adevărat independent. Pot să mă simt ca Domnul lor , în sensul că sunt mai mare decât ei, dar îi iubesc.

Și pentru că le-am dat și lor, prin îndeplinirea dorinţei, primesc plăcere fără nici o restricție din partea lor. Ajungem astfel la starea în care înțelepciunea Cabalei se descrie ca viitorul omenirii, atunci când toată lumea dă şi altora și se simte independentă.

Din Programul israelian Radio 103FM , 4/19/15

Semne ale unei adevărate acţiuni spirituale

Dacă nu mă gândesc la recompensa pe care o voi primi din acţiunea mea, ci îmi fac griji numai cum să fie în beneficiul altora, este dăruire. Este o acţiune specială, care nu există în lumea noastră şi nu ne este familiară.

Credem că o mamă care are grijă ce copilul ei este un exemplu de dăruire în lumea noastră: nu se gândeşte deloc la ea şi face tot ce trebuie.

Dar o mamă acţionează datorită instinctului său natural şi nu are loc nicio ridicarea deasupra naturii ei. Simte pur şi simplu faptul că copilul ei îi este mult mai drag decât propria persoana. Nu îl percepe ca pe un corp străin, ci simte de fapt că el este înăuntrul ei, ca înainte de naştere.

Dar noi stabilim o conexiune specială, care ne uneşte într-un singur sistem integral şi ne schimbă astfel încât să operăm pentru dăruire. Astfel, acţiunile noastre sunt împărţite în intenţie şi acţiunea în sine. Intenţia este altruistă, adică în beneficiul altora, şi ea determină acţiunea.

Dacă intenţia nu este de dragul altora ci în propriul beneficiu, atunci chiar dacă dăruieşti altora, aştepţi ceva în schimb: cel puţin să te simţi bine, aştepţi respect sau să primeşti mulţumiri. Dacă nu pot calcula lucrurile pentru a dărui altora, această acţiune se numeşte păcat şi încălcarea Mţva (poruncă), deoarece folosesc intenţia egoistă.

Conform cu aceste lucruri pot verifica dacă intenţia mea este curată şi este cu adevărat de dragul altora sau nu. De fapt, pot acţiona de dragul altora, dar să aştept să primesc ceva şi eu. Acestea sunt înregistrările care determină locul meu pe scara spirituală, de-a lungul corectării spirituale. În conformitate cu aceasta, dacă acţiunea mea este de dragul altora fără beneficiu propriu, ca şi cum eu nu aş exista, acţiunea mea este mai sublimă în sensul spiritual.

De aceea, ar trebuie să îmi restricţionez în totalitate egoul înaintea oricărei acţiuni, ca să nu aştept nicio recompensă, ca şi cum nu aş exista. Baal HaSulam spune că noi trebuie să fim pur şi simplu o conductă, un canal, care să transmită totul prin el. Astfel, ne construim prin restricţionarea egoului.

Dar după restricţie, pot deja să fac planuri cum să fac acţiuni de dragul altora, de dragul dăruirii. Dacă pot să ajung la un astfel de plan cu ajutorul Luminii care Reformează, însemnă că am construit capul Parţufului spiritual. Cu acest cap îmi pot deja folosi dorinţa de a primi, ridicându-mă deasupra ei.

Cu toate că egoul vrea totul pentru el, eu acţionez deasupra cu intenţia numai de dragul altora, fără nimic în propriul beneficiu. Această acţiune este numită primire pentru dăruire, ceea ce înseamnă muncă spirituală.

Abilitatea de a face o muncă spirituală vine numai de la Lumina care Reformează. Acesta este motivul pentru care puţini oameni din această lume pot înţelege şi împlini această muncă şi, de fapt, nici nu este nevoie de mulţi oameni.

Grupul nostru nu va fi niciodată mare. Cei mai mulţi oameni vor trece pur şi simplu prin el: vin şi pleacă. De aceea vom continua să ne consolidăm ca un grup care conduce umanitate de-a lungul căii evoluţiei noastre. Puterea noastră este în calitate, nu în cantitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/14, Şamati nr. 60

Limitați prin dăruire

Până la distrugerea Beit HaMikdash (Templu) sau până la căderea nivelului spiritual, poporul Israel a înțeles că se găsea ”sub tratament” prin Creator, forța superioară. Aici, este problema unei forțe care a precedat realitatea noastră. Este puterea dăruirii și iubirii. Și astfel, a creat creaturile cu o dorință inversă, primirea.

Nu putem să fim eliberați de această dorință. Asta pentru că am fost creați de la ea: este ”substanța” noastră esențială.

Dar pentru asta, putem adăuga o intenție de dăruire. Pentru aceasta, înțelepciunea Cabala ne învață cum să fim asemenea cu forța superioară, care este cea care dăruiește. Și chiar dacă eu sunt ”țesut”  plecând de la ego-ul meu, de la dorința de a primi, dobândesc o nouă formă, o nouă expresie exterioară, o înclinație pentru dăruire.

În acest mod, include în mine două forțe:

  • Forța mea de primire naturală, de care nu am unde să scap;
  • Forța de dăruire, un exemplu pe care-l primesc de la Creator

Pot dobândi forța de dăruire a Creatorului care-mi va permite să limitez puterea mea de primire și să nu o utilizez. Este imposibil să o anulez, pentru că sunt eu. Dar, pot decide să nu o activez la nivelul ”vorbitor” și să o utilizez doar la nivelurile mineral, vegetal și animal; doar pentru a satisface nevoile esențiale. Voi avea hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere, dar la un plafon dat pe care-l determin pentru mine.

Și în tot restul, acționez doar în funcție de puterea dăruirii pe care o primesc de la Creator. O dezvolt tot mai mult, astfel că, alături de corpul meu bestial, cresc imaginea de om, Adam, cel care seamănă (Dome) Creatorului.

De fapt, această putere de dăruire, puterea Creatorului, a fost latentă în poporul Israel de la început. Ea a rămas în noi din momentul în care am primit-o, dar acum este ascunsă. Dar putem să o reînviem.

Din kab.tv, ”O Nouă Viață”, 25.12.2014

De ce nu avem încă un răspuns?

Totul depinde de eforturile depuse de o persoană. Este firesc ca, de fiecare dată, să descoperim o mai mare dorință. De aceea, este nevoie de un efort mai mare, mai multă disperare pentru care nu există nici un răspuns. Din nou, facem eforturi, și din nou revelăm o mai mare dorință.

Deci, din nou și din nou, până ce ajungem la măsura plină de efort și frustrare. În funcție de toate aceste eforturi, ele rămân fără răspuns, realizăm că nimic nu depinde de noi! Totul este în mâinile forței superioare și, dacă ea are milă de noi, vom putea începe să muncim pentru a dărui.

Ne schimbăm și suntem mai conștienți de ceea ce este o adevărată rugăciune, adeziune, și dependență față de forța superioară, în toate etapele acestor eforturi. Motivul pentru care nu există încă răspuns, devine evident: rugăciunea noastră este impură. Ea ascunde o intenție egoistă pentru sine.

Este imposibil să reducem numărul acestor tentative nereușite pentru că fiecare bănuț este adăugat la suma totală. Suntem obligați să trecem prin ele, una câte una, și totul depinde de viteza angajamentului nostru în această cursă, asta depinde dacă noi nu frânăm dacă Lumina este acolo, sau o respingem, sau nu funcționează. În cele din urmă, ajungem la adevărata rugăciune, știind ce cerem, fiind de acord cu această cerere și dorind-o. Ea emană deja din noi, pentru că dorim cu adevărat să atingem dăruirea, fără nimic pentru noi înșine, dorind o astfel de dăruire din toată inima și sufletul nostru.

Credem că nu există stare mai bună decât puterea de a se dedica dăruirii, Creatorului, și noi cerem doar asta. Prin toate aceste acțiuni, cererea noastră se transformă din egoistă în altruistă, atunci ea se schimbă și devine un strigăt corect, care primește un răspuns care vine de sus. Este imposibil să obținem ceva fără nevoie. Întreaga noastră muncă și toate stările pe care le trăim ne sunt esențial destinate pentru ca noi să cerem lucrurile corect, care, înainte, au fost deja pregătite pentru noi.

Din momentul în care o cerem, obținem un răspuns imediat.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Cunoaște pe Dumnezeul părinților tăi și servește-L

Tora, Leviticul, Kedoshim, 19:4: ”Nu vă închinați idolilor și nu vă fabricați dumnezei din metal: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. Un idol este ceva pe care-l obținem a priori, fără nici o dovadă, și care trebuie să fie luat cu credință fără a căuta să îl înțelegem. Asta nu se efectuează la nivelul ființei umane.

O persoană trebuie să atingă nivelurile de dăruire și iubire reciprocă între noi, să le reveleze, să le studieze și să muncească cu ele. Ea trebuie să audă în întregime, să înțeleagă și să resimtă sistemul cu inima și mintea. Doar atunci va putea să spună să nu se închine la idoli, nici să accepte ceva la voia întâmplării.

În ciuda faptului că este o viață foarte dificilă, Creatorul pune în fața noastră astfel de probleme pentru ca să atingem nivelul Adam (om) și să nu rămânem la nivelul animal.

Deci, nu putem să ne permitem să luăm ceva de la sine. Creatorul vrea ca noi să-L studiem: ”Cunoaște Dumnezeul părinților voștri și servește-L”. Adică, cel mai mare punct al ascensiunii noastre, este perceperea și atingerea Creatorului.

Comentariu: Uneori, dorim să ne deconectăm de tot pentru ca să putem amâna.

Răspuns: Este modul în care funcționează egoismul nostru în interiorul nostru. Pe de o parte, ego-ul ne însoțește mereu în timpul dezvoltării corecte. Pe de altă parte, există o nevoie pentru o realizare, o dezvoltare și o absorbție spirituală distinctă, astfel nu se potolește setea sau nu se simte pe sine.

Dăruirea este sursa de apă curată care potolește setea.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Tranziții spirituale și variații

Întrebare: Care trebuie să fie intenția noastră atunci când aspirăm la revelația în dorința prietenilor, ca forța de iubire a Creatorului să se dezvăluie?  Ar trebui să fie într-o persoană, deasupra ei, sau în prieteni?

Răspuns: Asta depinde de ce fază de unitate și conexiune cu grupul are o persoană. În primul rând, pare că este separată de prieteni. Apoi, se pare că este în interiorul lor și absoarbe și percepe gândurile lor și dorințele lor. Asta înseamnă că există diferite variații și tranziții aici. Cine este în cine? Cine este lipit la cine, cine este conectat în interiorul cui?

Întrebare: Dar, cum aș dori dezvăluirea Creatorului în mijlocul lor, sau ar trebui, pur și simplu, să-i respect și asta-i tot?

Răspuns: Îi ajutați cu dorința voastră în toate sensurile. Ar trebui să vă faceți griji în legătură cu prietenii voștri la fel cum doriți ca o persoană  care vă este foarte dragă să reușească.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția de pregătire 2

A căuta dialogul corect cu Creatorul

Întrebare: Timp de ani am studiat Cabala, am înțeles drumul nostru, am aspirat la proprietatea de dăruire. Dar, în ultimul moment, apare teama referitoare la modul de a combina primirea cu dăruirea, adică teama în fața proprietății de dăruire. Înțeleg că asta ar trebui să se facă nu pentru mine, ci doar pentru binele Creatorului. Cum putem să nu avem teamă de asta?

Răspuns: Cine vă dă aceste senzații? Cine controlează sentimentele voastre și mintea voastră? Cine este în interiorul vostru și vă face să aveți aceste percepții? Creatorul. Deci, vorbiți-I, deoarece El întărește controlul asupra voastră și configurează aparatul vostru senzorial și de gândire pentru un anumit entuziasm.

Pentru ce face asta? Dacă începeți să vă conectați la munca Sa și să începeți să explorați ceea ce provoacă în voi și în ce scop, începeți să simțiți Creatorul și pe voi ca parteneri.

La urma urmei, El produce totul, nu în voi, ci în așa zisa voastră dorință, pe care tot El a creat-o, și asupra căreia El muncește acum, ceea ce provoacă anumite tulburări în ea. Conform acestor perturbații, trebuie să găsiți răspunsul corect asupra a ceea ce ați dori ca El să facă. Sau, acceptați ca El să facă tot ceea ce dorește, dar vă învață cum să vă raportați la El în mod corect. Începeți să căutați dialogul corect cu Creatorul.

Totuși, dacă începeți să faceți asta și nu o faceți prin grup, nu va fi Creatorul, ci doar concluziile voastre psihologice, emoționale și mentale. Creatorul este în interiorul grupului de zece. Este problema tuturor psihologilor și altor cercetători care nu înțeleg unde se ascunde El.

Întrebare: Ați spus că dorința pentru proprietatea de dăruire se manifestă timp de un moment, apoi o pierdem, o simțim din nou pentru un moment și o pierdem din nou. Pentru a simți unitatea noastră, ar trebui să ne dorim asta cu toții într-o secundă?

Răspuns: O dorință colectivă pe termen scurt nu ne va ajuta. Avem nevoie să acumulăm un anumit potențial, pentru un anumit timp, pentru ca tensiunea noastră să fie corectă. Este ceea ce numim ”lume, an, suflet” (Olam, Shana, Nefesh). Astfel, în ciuda tuturor transformărilor pe care le experimentăm, dacă vom conduce asta spre scop, ne unim, găsim punctul cel mai înalt între noi și aderăm la el, atunci acumulăm treptat tensiunea necesară și dezvăluirea Creatorului are loc.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecția de pregătire 2, 18.09.2014

Ce ne aduce mai aproape de Creator?

Întrebare: De ce omenirea modernă are o dorință nouă pentru religie?

Răspuns: Există o criză în lume. După ultimul război mondial, care a fost cu mai puțin de trei generații în urmă, populația țărilor dezvoltate simțea  predictibilitate, stabilitate și încredere în viitor. În timp ce acum, cu apariția crizei mondiale, se simte incertitudine, instabilitate, o lipsă de o căutare, cu siguranță o lipsă a unui viitor și o lipsă de speranță pentru succes. Mai mult decât atât, acest sentiment cuprinde întreaga planetă. Acest sentiment produce valuri de îngrijorare tot timpul. Nimic nu este stabil, nici pentru viitor și nici alte planuri. După ce s-a pierdut orice speranță, doar o singură speranță rămâne, speranța în Creatorul, o imagine gata să ia primul loc în lume și să o stabilizeze. Deci, o persoană creează Creatorul pentru el.

Înțelepciunea Cabalei spune că nu există nimic în lume decât natura, forța de dăruire si iubire care creează totul, direcționează și ne dezvoltă într-o stare în care putem înțelege diferența și opoziția noastră față de această forță și dorim să-i semănăm;  de a dobândi caracteristica de dăruire si iubire. Prin urmare, scopul, „Și tu iubești aproapele tău ca pe tine însuți” (Vayikra 19:18) trebuie să devină principiul pentru toate activitățile noastre. Religiile au auzit această poruncă și au uitat-o, pentru că, în scopul de a pune în aplicare, au trebuit să  schimbe natura egoistă a persoanei cu una altruistă (la dăruire şi dragoste pentru tot). Nu există nici un profit în altruism; Prin urmare, toate religiile vorbesc despre „Și veți iubi”, dar nici una dintre ele nu implementează sau  înțelege intenția sa, pentru că, în caracteristicile egoiste nu este posibil să se înțeleagă caracteristica de a dărui . Dacă ar înțelege însemnătatea expresiei  „Și tu iubești” atunci toate religiile ar dispărea și tot ceea ce separă oamenii s-ar dizolva. Dorința modernă pentru religie va duce la reexaminarea de către umanitate și înlocuirea acesteia cu o religie numita „iubire.”

Pagina 1 din 1112345...Ultima »