Intrebare: Cum ar trebui sa se simta o persoana dupa lectie?

Raspunsul meu: O persoana ar trebui sa se desparta de lectie, cu cateva impresii principale:

• Nu am realizat inca nimic!
• Am primit doar, un foarte puternic, potential medicament, care ma va aduce mult mai aproape de obiectiv. Aceste ore din viata mea au fost vesnice, deoarece beneficiul lor este de nepretuit. Eu nu voi pierde niciodata ceea ce am castigat chiar acum, si nimeni nu poate lua asta, de la mine.
• Este bine ca ma simt gol. In cazul in care m-as fi simtit implinit, aceasta ar insemna ca eu sunt multumit cu dorintele mele prezente, egoiste.
• Este scris: “Inima ta se va delecta in Creator”, ceea ce inseamna ca atunci cand ma voi corecta, ma voi simti implinit prin implinirea de catre Creator. Acesta este modalitatea de corectie pe care ar trebui s-o astept sa vina la mine.
• Toata primirea si toata daruirea ar trebui sa vina “de la mine” in linia de mijloc. Linia dreapta este aceea prin care primesc Lumina de Corectare, Lumina de Daruire, de sus in jos. Aceasta Lumina ma corecteaza, daca sunt complet deschis pentru aceasta, daca o las sa intre in mine. In linia de stanga, eu folosesc dorintele mele egoiste, in masura in care acestea sunt conectate la daruire. Acest lucru inseamna ca lucrez cu Lumina Hochma, a Intelepciunii, de jos in sus.
• Toate modificarile la care ma astept sa aiba loc in interiorul meu, ma vor aduce mai aproape de daruire. Daca gandesc astfel, atunci este imposibil sa ma simt rau.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie sa ofere munca spirituala intotdeauna bucurie?

Raspunsul meu: Bucuria este un semn ca munca este in daruire si ca nu o faci prin constrangere, pentru ca nu ai nici o alta alegere sau pentru ca iti este frica sa nu ti se intample lucruri rele. Stim cat de fericita este o mama atunci copilului ei mananca bine, pentru ca ea primeste placere din aceasta. Daruirea care vine din iubire, cum este cazul mamei, vine intotdeauna cu bucurie. Bucuria este un semn si o consecinta a faptei bune (daruire).

Cu toate acestea, daca omul este subjugat de puterea ego-ului sau, se simte tensionat si este suparat pe Creator. Prin urmare, forta de bunatate si credinta este exprimata prin seninatate, respingerea de sine in fata Fortei Superioare, o disponibilitate de a primi influenta si corectarea de catre aceasta, care va schimba calitatile tale in daruire. Apoi, Forta Superioara vine si-ti da puterea, si toate acestea sunt insotite de bucurie.

O motivatie adevarata pentru Creator nu poate avea loc fara bucurie. Rugaciunea care este auzita de Creator, este numita Poarta Lacrimilor-Shaar ha-Dmaot, ceea ce inseamna ca persoana doreste sa fie similara cu Creatorul (de la cuvantul Domeh-Similar). Prin urmare, “a plange”, inseamna a vrea cu adevarat sa devin similar cu daruitorul. Totusi, acestea nu sunt lacrimi de durere, ci mai degraba, simtirea bucuriei ca ai ajuns la aceasta mare dorinta.

Un apel catre Creator nu poate fi trist. Daca plangi, inseamna ca condamni tot acest aranjament care e facut pentru tine si esti nemultumit de aceasta cale, pe care o urmezi fara speranta. Asa, nu poti fi drept. Prin urmare, daca o persoana nu simte bucuria in fiecare stare care vine spre ea (fie ea oricat de rea si inimaginabila) aceasta inseamna ca ea se afla in egoism si nu are nici o modalitate de a face apel la Creator.

Omul trebuie sa se inalte, in scopul de a ramane intotdeauna in bucurie. Apoi, nu-i va pasa ce se intampla cu el, deoarece cererea lui este doar de a dobandi forta de daruire. In acest caz, el o va primi.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Interdictia de a primi placere nu inseamna ca nu poti sa te bucuri de dragul daruirii. De exemplu, un oaspete ii spune gazdei: “N-o sa mananc nimic din ce imi dai.”. “De ce?”, se intreaba gazda, “Doar am lucrat atat si chiar voiam sa te multumesc. Te rog, fa-mi o favoare si mananca ceva. Daca nu pentru tine, atunci, cel putin, fa-o pentru mine”. Acum, oaspetele intelege ca placerea nu va fi de dragul sau, ci pentru a o darui gazdei. Ca urmare, in loc de rusine, el simte respect si compasiune.

Oaspetele se gandeste, “Gazda chiar ma iubeste si chiar e suparata ca nu accept mancarurile pe care le-a pregatit. Nu pot s-o las sa sufere asa! In realitate, chiar mi-ar placea sa ii gust mancarurile, dar n-o voi face niciodata de dragul meu. Pentru a multumi gazda, trebuie sa evoc aceeasi dorinta pentru mancare, dar cu o intentie noua: sa vreau sa primesc placere, dar de dragul gazdei.

Pofta pe care o trezesc acum nu vine din dorinta mea, ci mai degraba pentru ca am privit in inima gazdei si am vazut cat de mult ma iubeste. Am aflat ce pot sa fac pentru a o multumi – trebuie sa ma bucur de orice primesc de la ea.

Dorinta mea de a manca nu e importanta pentru mine; ea nu e decat un mijloc de a ne conecta, noi doi. Inainte, era lucrul cel mai important, care imi determina toate actiunile si de aceea eram rusinat, dar acum, ma ajuta sa daruiesc.”.

Creatorul ne-a creat in acest fel. El ne-a dat dorinta de a primi placere si implinire, dar putem sa folosim toate acestea pentru a Ii darui Lui placere.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar: Si desi esenta Inimii de piatra-Lev HaEven, nu poate fi corectata, culoarea ei poate fi corectata, pentru ca negrul e inclus in cele trei culori sfinte (daruire) din primele noua Sfirot si primeste luminiscenta si corectia de la ei. Acest lucru ii permite existenta si distingerea in viitor (la finele Corectarii).

Pe masura ce dorinta mea de a fi similar Creatorului creste prin actiunile mele, folosindu-mi dorinta (Malchut) ca daruire, simt actiunile si calitatile Creatorului in primele noua Sfirot ale sufletului meu. Intre timp, neutralizez si renunt sa folosesc dorintele care apartin Malchut (inima de piatra), Malchut devine permeabil la o luminiscenta infima.

Mai tarziu, cand devin complet similar primelor noua Sfirot in dorinta mea de a darui, prin corectarea dorintelor mele cat mai mult posibil si trasformarea lor “in scopul daruirii”, descopar ca insasi inima de piatra poate fi folosita in scopul daruirii. Descopar ca tocmai pentru ca am respins-o si m-am distantat de ea, nu am vrut sa o folosesc – primesc calitatea daruirii. Astfel includ in sine toate nuantele culorilor pe care le-am folosit in primele noua Sfirot.

Sunt doar cateava culori – alb, rosu, verde, negru – si le pot folosi pe toate cu exceptia celei negre. Pentru ca nu folosesc negrul, celelalte culori permit includerea lor in el pana la un punct, astfel ca poate fi folosit. Asta e semnificatia versului, “In viitorul inger al mortii, egoismul va deveni un inger sfant, calitatea iubirii si daruirii.” Cu alte cuvinte, la sfarsitul Corectarii notiunea “interzis” va fi revocata, intrucat vom avea puterea de a folosi toate dorintele noastre de dragul celorlalti.

Atunci, toate restrictiile si interdictiile vor disparea in axa timpului, miscarii si spatiului. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului – o lume fara limite, in care existenta mea e neingradita si am oportunitati nelimitate.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana sa ceara daruirea, daca nu stie ce este aceasta?

Raspunsul meu: Cresterea spirituala este la fel ca dezvoltarea unui copil, pentru care nu este destul sa fie doar un participant pasiv la proces. Aceasta este dezvoltarea naturala, iar copilul isi dezvaluie lumea intr-un mod natural. Trebuie sa o guste, sa o tina in mana, sa o recunoasca, sa o asambleze si sa sparga totul. El nu stie ce face, caci este manipulat de natura. Ulterior, dupa ce a experimentat totul, copilul incepe sa se gandeasca si sa construiasca legaturi intre lucruri, incepe sa inteleaga si sa ceara.

Asta seamana foarte mult cu modul in care actionam noi, in privinta dezvoltarii noastre spirituale. Indiferent cat de destepti credem ca suntem si indiferent cate subiecte serioase discutam, nu asta ne dezvolta. La fel ca si in cazul copiilor, aducem forta dezvoltarii asupra noastra – aceasta fiind aceeasi forta care dezvolta un copil.

Ca urmare, persoana trebuie sa ajunga la cererea de daruire in mod independent. Nu exista un buton pe care sa poti sa il apesi si sa „te rogi” imediat sa fii lasat in lumea Superioara. Daca in tine arde o cerere, o aspiratie, o exprimi in mod involuntar in interiorul tau. O „rugaciune” inseamna o lucrare in inima si este cea mai launtrica dorinta a inimii, cea despre care poate nici nu banuiesti ca exista.

La urma urmei, e oare posibil sa poti sa te obligi sa te rogi? Nu poti sa obligi inima. Ca urmare, avem nevoie de aceasta forta care dezvolta in lumile materiala si spirituala si care ne schimba mereu dorintele. Lumina a creat aceste dorinte, si tot Ea le dezvaluie si le transforma prin influenta Ei. Ca urmare, obiectivul nostru este sa atragem Lumina asupra noastra, cu ajutorul cartilor si al studiilor noastre.

Sta in puterea noastra sa evocam un raspuns, sa ne intoarcem catre sursa Luminii, pentru ca ea sa ne aduca o dezvoltare mai rapida. Acesta e singurul mijloc.
Natura ne dezvolta conform unui program desemnat, in cadre temporale planificate; dar incepand de la o anumita etapa in istoria omenirii, a devenit posibila accelerarea procesului.

In prezent, putem sa activam forta corectarii, pentru ca ea sa ne influenteze inca si mai intens. Stiinta Kabbalah, de fapt, este acel „instrument”, acel vehicul care ne permite sa obtinem o perioada de dezvoltare mai scurta.

Ideea nu este sa intelegem mai mult. E suficient sa „dam din maini si din picioare”, ca un copil nelinistit, in limitele metodei kabbaliste si in lectii si diseminare. Intensificam Lumina, incercand sa aspiram catre Ea, mai degraba decat fiind foarte profesionali si grijulii.

Intrebarile, raspunsurile, lectiile si discutiile – toate acestea sunt aici ca sa se joace cu noi. Un copil e la fel, in aceasta privinta. Atunci cand te joci cu el, in el se trezeste ceva, ceva il dezvolta. Asta se numeste „Lumina care se intoarce la Sursa”.

E irelevant daca o persoana e desteapta, flegmatica sau sensibila. In cele din urma, persoana care se poarta intr-un mod mai activ si se implica mai mult va avansa mai rapid.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Va disparea forta receptoare atunci cand vom ajunge la sfarsitul corectarii?

Raspunsul meu: Daca ar disparea, atunci ar disparea si creatia la fel de bine. A primi, este cu adevarat, un lucru rau? Kabbalah (a primi in ebraica) este stiinta care ne invata cum sa folosim adecvat forta de a primi.

Totul a inceput de la Lumina care este calitatea de a darui sau forta daruitoare care a creat creatura, dorinta de a primi sau forta receptoare. In realitate exista doar aceste doua forte si din acest motiv creatura nu poate primi sau se lupta sa primeasca. Dorinta de a primi este o forta necesara si de durata. Altfel, cum ar fi posibil sa daruiesc? Doar daca invat cum sa primesc in mod corespunzator, voi fi capabil sa devin o forta ce daruieste..

Singurul care daruieste pur si simplu este Creatorul. Eu sunt cel ce primeste. Cel ce primeste poate sa inghita fara sa gandeasca tot ceea ce i se ofera, dar se va gasi apoi intr-o situatie neplacuta. Orice primeste o persoana o face doar sa se simta din ce in ce mai uscata. Pentru ca placerea este opusa dorintei si o neutralizeaza. In momentul imediat urmator satisfacerii dorintei, ne simtim goi. De ce asta? Pentru ca placerea se simte doar in timpul scurtei intalniri cu dorinta, care dispare odata ce este satisfacuta. De exemplu, am mancat inaintea unui ospat, si acum fiind satul, nu pot nici macar sa ma uit la mancare.

Se pare ca egoismul in sine ucide si este un mod de disperare. Orice am face, nu mai ramane nimic. Ce sa mai gasesc in aceasta lume pentru a ma delecta? De cate mancaruri, filme, masini sau avioane am nevoie? La un anumit punct, toate inceteaza a ma satura.

Din acest motiv lumea a ajuns la criza. Criza a aparut pentru ca noi toti am uitat cum sa ne folosim dorinta de a ne bucura, si nu o mai putem folosi ca inainte. Lumea este intr-un punct mort. Ce ar trebui sa facem? Asta se intampla cand o noua dorinta numita “punctul din inima” apare in om. Si acesta spune “Este posibil sa ajung intr-o dimensiune diferita a placerii. Sa incerc”.

Asa ajung oamenii la Kabbalah, care-i invata sa daruiasca folosindu-se de dorinta de a fi delectati. Cum se intampla asta? Doar prin dragoste pentru ceilalti. Iubirea fata de ceilalti va fi dezvaluita in fiecare, si omul va descoperi brusc ca aceasta iubire ii aduce o implinire ce nu dispare, ce ramane mereu cu el si creste continuu.

Cand voi incepe sa-mi doresc sa daruiesc, voi simti ca incep sa fiu implinit, si aceasta implinire fara sfarsit va deveni senzatia vietii eterne pentru mine.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce nu ne putem uni sentimentele cu mintea?

Raspuns: Consistenta sentimentelor si mintii provine dintr-o radacina foarte inalta: Partzuf al Galgata, care a inceput sa isi creeze Partzuf interior al AB cand o discrepanta a aparut intre perceptia Luminii (Dalet de Itlabshut) si marimea ecranului (Ghimel de Aviut) – informatia nivelului 3/4-dalet/ghimel. Din acest moment, Luminile sunt mereu asezate in locurile gresite si exista o inconsistenta a Luminii (implinirii) si a ecranului (dorintei). Aceasta trezeste o senzatie de Lipsa in noi.

Spre exemplu, am obtinut implinirea celui de-al treilea nivel (Gimel de Aviut) si informatii despre al patrulea nivel al Luminii (Dalet de Itlabshut). Cu alte cuvinte, stiu ca poate sa fie mai mult decat am deja! Imi pot imagina implinirea care exista cu un nivel mai sus decat primesc deja. Asadar, apare o diferenta intre ce imi doresc si realitate – ce este si ce poate fi.

Asadar, se naste mintea, care se gandeste la cum pot obtine ceea ce nu am deja. Exista in mine, dar doar ca o potentiala posibilitate, nu este inca a mea. Sa presupunem ca nu am avut niciodata masina si tu te-ai oferit sa ma iei cu masina. Am fost impresionat iar acum simt diferenta dintre stadiile noastre. Aceasta activeaza imediat un instrument in mine numit “minte”. Cu alte cuvinte, mintea se trezeste intr-un loc in care simt o lipsa si imi doresc sa obtin ceea ce imi doresc.

Daca Lumina Inconjuratoare (Or Makif- Lumina din afara mea) nu ar fi fost plasata opus Luminii Directe (Or Iashar, Lumina din mine), atunci mintea nu s-ar dezvolta niciodata in mine. Din aceasta cauza intreaga noastra ascensiune se intampla mai presus de ura si lipsa, care mereu raman. Intregul “brevet” al Creatorului consta in faptul ca este imposibil sa indeplinesti o dorinta egoista. Va ramane gol – intregul Malchut al Infinutului, dar vom construi un nou lacas gol, mai presus de asta: spatiul daruintei.

Bucuria noastra va veni de la implinirea altora si de a ne bucura de bucuria lor. Chiar faptul ca dorinta de a primi ramane goala, si totusi ne construim daruirea mai presus de asta, ne permite sa ajungem la placerea eterna.

O dorinta goala ne va impinge constant catre daruire, si ma voi bucura de ea. Pentru a exemplifica asta, Rabash ne da exemplul unei regine care are sute de servitori, dar tot mai doreste sa isi hraneasca fiul singura pentru ca asta ii ofera placere.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Desi pare de neinteles, daca vreau sa urc spre urmatorul grad spiritual si sa primesc mai multa Lumina, trebuie sa “ies in afara” starii care ma implineste, Lumina Hochma, si sa urc la gradul ce nu are Lumina Hochma ci doar Lumina Hasadim. Atunci am garantia ca nu voi cadea niciodata de la gradul meu spiritual si nimic nu va putea sa-mi faca rau.

Intr-adevar, nimeni in afara de mine nu-mi poate face rau! O persoana este o lume in miniatura. Tot ce vad in afara mea, exista de fapt in interiorul meu, in interiorul senzatiilor mele. Aceasta intreaga lume pare doar ca fiind externa, dar ea exista de fapt in interior; pur si simplu imi imaginez ca exista in afara mea. Cand incepem sa dobandim senzatiile spirituale, vom simti ca aceste calitati si fenomene transpira din interior. Pare evident ca totul exista in afara, incluzand nivelele neanimat, vegetativ si animat al naturii, ca si toti oamenii din lume, toate stelele si intreg universul. Pana la urma, cum as putea sa potrivesc toate acestea in interior!? Dar, de fapt, eu simt toate aceste lucruri in interiorul meu. Este o mare nebunie sa vezi lumea ca fiind externa. Chiar stiinta clasica, care cerceteaza lumea fizica, incepe sa agreeze acest punct de vedere, despre care Cartea Zohar a scris acum mai bine de o mie de ani.

Toate lucrurile si personajele descrise in Zohar, cum ar fi Creatorul si creatia, Leah, Rachel, Iakov, Israel, ingerii, spiritele rele si diferite alte forte, eu insumi si toate lumile posibile in imaginatia mea – toate acestea exista doar in perceptia mea. Prin urmare, cand citesc Zoharul, trebuie sa incerc si sa simt ca si cum toate aceste lucruri se intampla in interiorul meu, in vreme ce in afara – nu exista nimic! Toti prietenii cu care studiez, televiziunea ce emite lectia pentru mine – toate aceste lucruri sunt senzatiile mele.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se realizeaza anularea sinelui, in fata Superiorului?

Raspunsul meu: Initial, gradul spiritual urmator mi se pare ca intunericul, cand de fapt acesta este un nivel mai ridicat al daruirii. Avand in vedere ca eu sunt incapabil sa ma refer la acest nivel, prin urmare, imi provoaca un sentiment de intuneric, desertaciune si depresie.

Eu sunt capabil sa anulez egoismul (sinele meu), numai cu ajutorul acestui grad mai mai inalt. Pentru a face acest lucru, eu trebuie sa ma adresez grupului si sa primesc de la el maretia obiectivului, relativ la conexiunea cu Nivelul Superior, de daruire. Apoi, eu sunt gata in determinarea mea privind Nivelul Superior, cerand ca acesta sa-mi dea maretia obiectivului sau, astfel incat importanta obiectivului devine mai mare decat dorinta de primire. In acest fel, eu sunt pregatit sa fiu de acord cu Nivelul Superior, precum si pentru a anularea sinelui meu in fata Lui.

Ca urmare a motivatiei mele, Nivelul Superior se deschide pentru mine si-mi arata maretia Daruirii, intr-o asemenea masura, incat eu sunt gata pentru a darui – devin egal cu El si ma inalt la acel nivel. Eu fuzionez cu Nivelul Superior, castigand de la El un nou inteles. Dupa aceasta, eu pot trece la a doua etapa si incep sa actionez in mod independent.

Aceasta este o metoda de educatie, general acceptata, prin care, studentul avansat imi da un exemplu, ma ia de mana, si-mi prezinta o imagine – apoi, eu atrag aceasta imagine in mine insumi.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Treaba noastra este sa incepem lucrarea corectarii noastre, dar nu ar trebui sa ne ingrijoreze terminarea acesteia. Asta nu inseamna ca ar trebui sa lasam lucrarea la mijloc, ci mai degraba, ca trebuie sa consideram intotdeauna rezultatul ca fiind cel potrivit, pentru ca el vine de la Creator.

Noua doar ni se pare ca stim cum trebuie sa se desfasoare totul. Dar in realitate, dintr-odata, se intampla ceva opus. Suntem influentati de Lumina Superioara si de mediu si, ca urmare, ne schimbam. De aceea vedem ca lucrarea pe care am inceput-o se dovedeste a fi total gresita. Si atunci luam totul de la inceput.

Aceasta este lucrarea noastra de a ne corecta pe noi insine, „corectarea greselilor”, pe care Creatorul o duce la bun sfarsit pentru noi. Trebuie intotdeauna sa o luam de la inceput, fara disperare, incercand sa razbim catre El (catre calitatea daruirii din noi).

Trebuie sa facem toate eforturile ca sa incheiem actiunea, desi rezultatul va fi absolut diferit de ceea ce ne asteptam noi sa fie. Asta se intampla pentru ca Lumina ne transforma in contrariul. De aceea trecem prin atatea schimbari, in procesul lucrarii spirituale.

De fapt, noi nu stim care ar trebui sa fie rezultatul. Noi nu stim ce este calitatea daruirii – si de aceea, n-avem idee care va fi rezultatul niciunuia dintre pasii pe care ii facem. Daca eforturile noastre duc la ceva opus fata de ceea ce am crezut, acesta ar putea sa fie, de fapt, un semn bun ca ne apropiem de adevar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→