Intrebare: Studiez Zohar-ul in fiecare zi, dar nu simt nimic altceva decat dorinta mea care creste. Avansez in directia corecta?

Raspunsul meu: Asta este foarte  bine! Daca dorinta ta creste de la o zi la alta, atunci nu ai nevoie de nimic altceva! Chiar daca o dorinta in crestere iti aduce dezamagiri, trebuie sa o vezi ca o recompensa. Asta este pentru ca dorinta sau lipsa de implinire este forta care te misca inainte. Cand ai o dorinta goala, simti ca iti lipseste unitatea cu Creatorul, sentimentul conexiunii cu El, calitatea daruirii.

De aceea, dorinta corecta este o recompensa. In lumea noastra trebuie sa castigi implinirea, dar in lumea spirituala trebuie sa castigi un vas spiritual, o dorinta. Implinirea este intotdeauna acolo, esti binevenit sa vii si sa o iei! Dar in ce o vei lua? Asta este intrebarea.

Chiar acum sunt comori spirituale in jurul tau: diamante, aur, bani si orice altceva ce ti-ai putea dori. Tu nu ai o dorinta pentru ele, de aceea nu le recunosti. Spatiul din jurul tau pare gol! Toate lucrurile bune pe care ti le-ai putea dori sunt deja prezente, dar este ca si cum ai fost legat de maini si picioare si ai fost pus in fata unei comori si ti s-a spus: Este a ta! Dar cum este a ta, daca nu poti sa o iei?

Este necesar sa ne dezvoltam si sa ne pregatim dorinta, vasul spiritual. Asta este tot ce trebuie sa facem. De aceea, recompensa noastra este dorinta de aspiratie, si a fost creata de Lumina. Trebuie sa ne schimbam perceptia, atitudinea fata de recompensa si pedeapsa. In lumea noastra pedeapsa este dorinta sau senzatia lipsei, in timp ce recompensa este implinirea care ne calmeaza, pentru ca traiesti in dorinta de a primi placere.

Totusi, daca esti in vointa de daruire si ai dorinta de a darui, asta este o recompensa. De ce este diferenta asa de mare? Este rezultatul restrictiei. Restrictia a fost facuta la primire, dar nu este nicio restrictie la daruire.

Daca ai deja dorinta de daruire, atunci totul sta in deschis in fata ta si totul devine relevat in aceeasi masura. In interiorul dorintei de daruire, incepi sa vezi in Lumina Reflectata tot ceea ce este in jurul tau, si esti binevenit sa le iei!

In acest el, de la o zi la alta, Zohar-ul ne schimba viziunea si directia gandirii, creand o atitudine noua, diferita, fata de viata si de fazele avansarii spirituale.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma pastrez motivat pentru de dragul daruirii, daca nu vad niciun rezultat din actiunile mele? Trebuie sa cred orbeste ca textul pe care il studiez ma influenteaza in acest fel?

Raspunsul meu: Sunt doua probleme aici. Pe de o parte, trebuie sa cer pentru daruire, chiar daca nu sunt cu adevarat interesat de ea. Pe de alta parte, daca deodata, printr-un anumit miracol, chiar vreau sa daruiesc, atunci eu inca astept rezultatul acestei actiuni in interiorul Kelim de primire. Dar recompensa pentru daruire nu poate veni in acele Kelim.

Este imposibil. Daca daruiesc, atunci pimesc rezultatele in interiorul Kelim de daruire. Daca daruiesc asteptand ca rezultatele sa vina in Kelim de primire, atunci raman de doua ori gol.

De aceea, o persoana nu vede rezultatele actiunilor bune, corecte, pe care chiar le face cu adevarat, natural, deoarece se uita pentru rezultate in locul gresit. Il verifica portofelul sau, Unde este recompensa pentru daruire? Unde sunt banii, onoarea, puterea, sanatatea sau macar ceva? Dar nu este niciun rezultat in aceste Kelim. Din contra, sunt de doua ori mai goale.

Depui asa de  mult efort, dar nu ai nimic. Ar fi in ordine daca nu ai fi facut niciodata acest efort. O persoana care nu munceste nu primeste nimic (chiar daca este gata sa primeasca fara sa munceasca). In acest caz nu te poti plange. Dar daca daruiesc si nu primesc nimic, este de doua ori mai greu.

Deci ce ai putea face? Pentru a simti o rectie si beneficiul actiunii de daruire, trebuie sa descoperi Kelim ale daruirii. Trebuie sa intelegi corect care trebuie sa fie rezultatul daruirii.

Este scris, Recompensa pentru o porunca, este o porunca, si Recompensa petnru o porunca este cunoasterea a Celui care Da porunca. Asta inseamna ca descopar calitatea de daruire care incepe deodata sa iasa la suprafata din mine, Forta Superioara care guverneaza totul. Incep, deodata, sa am o conexiune cu ea. Mai pot simti, de asemenea, ca am aspiratia sa continui sa actionez in aceasta directie. Asta este recompensa.

Trebuie sa o cautam. Singura noastra problema este ca noi cautam un lucru gresit, in locul nepotrivit.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Pentru a ma acorda la lungimea de unda a Creatorului trebuie sa-mi ajustez diapazonul (busola instrumentului meu) – gradul de daruire (ecran). Imi acordez dorinta de a ma bucura de daruire si, in functie de aceasta dorinta, prind diferite posturi de radio, de la Creator.

Schimb frecventa lungimii de unda si comut de la un nivel (Aviut) la dorinta altuia si in functie de asta percep diferite influente de la Creator. Cum pot sti daca m-am acordat corect? Stiu asta dupa reactie. Daca prind o unda de la El si primesc ceva, asta inseamna ca sunt acordat la daruire.

Numai, daca as putea vedea in ce directie sa invart comutatorul radioului, pentru a trage mai aproape si mai clar unul din canalele Lui! Daca ar fi marcate asa cum sunt la un aparat radio… Dar nu exista asemenea marcaje in lumea spirituala. Cu toate acestea, daca atingem o stare unde suntem capabili sa ne ajustam cautarea, atunci sufletul incepe sa ne invete.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.07.10, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Atingerea Scopului Creatiei sta pe Umerii Intregii Umanitati
Intrebari la postarea Kabalistii despre Scopul Creatiei, Partea 7

Intrebare: Voi fi mai bine daca toate lumea este bine?
Raspuns: Da, pentru ca esti parte a tuturor celorlalti, singura cale prin care vei fi cu adevarat bine, este ca toti ceilalti sa fie bine.

Intrebare: Cum ma pot opri sa doresc binele altora in mod egoist, si sa incep sa le doresc binele, in mod altruist?
Raspuns: Doar Lumina Superioara poate face asta!

Intrebare: De ce este atat de selectiv Creatorul fata de creatiile sale? De ce sunt alesi anumiti oameni sau anumite popoare? De ce El nu i-a creat pe toti egali?
Raspuns: Exact din acelasi motiv pentru care, pentru a-L atinge pe El, trebuie sa ne ajutam unii pe altii.

Intrebare: Ce inseamna daruirea reciproca catre Creator?
Raspuns: De la fiecare, in functie de abilitatile sale.

Intrebare: Simt ca Kli-ul Mondial incearca de mult timp sa se uneasca intru lucrarea Creatorului. Daca acesta este scopul creatiei, de ce nu are loc aceasta implinire infinita pentru placerea Lui?
Raspuns: Suntem pe cale de a forma aceasta dorinta unificata.

Intrebare: Citat: Potrivit lui Rambam, noi vedem ca toata lumea trebuie sa ajunga la starea Lishma, singura diferenta este momentul cand se intampla aceasta. De ce timp, si nu efort? De ce nu sunt aceste tipuri de greseli mai putin frecvente in textele Kabaliste?
Raspuns: Pentru ca efortul se refera la actiune, pe cand timpul se refera la realizarea acestor actiuni, rezultatul lor.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noi ne gandim intotdeauna la implinire pentru ca am fost creati pentru ea. Totusi, implinirea perfecta este posibila doar in dorinta nelimitata, externa. Aceasta dorinta se reinnoieste mereu. Ai implinit-o prin  daruire si iubire, si prin urmare, simti ca existi in perfectiune si eternitate.

Sa daruiesti inseamna sa ai o dorinta si o oportunitate de a darui, unde amandoua, atat dorinta cat si oportunitatea sunt fara sfarsit. Totusi, scopul creatiei nu este daruirea, implinirea creatilor. Scopul Creatorului este sa implineasca creaturile, sa le dea placere, pentru ca noi sa primim de la El.

Aceasta este adevarat din perspectiva Creatorului, dar din perspectiva noastra primirea inseamna o permanenta vointa de a primi, pentru a permite Creatorului sa ne daruiasca. Aceasta va oferi Lui si noua o neintrerupta, vesnica placere.

Cu alte cuvinte, scopul muncii mele este de a avea o aspiratie constanta catre El, si aceasta aspiratie este de asemeni, implinirea mea. In fond implinirea unui Partzuf este ecranul si Lumina Reflectata. Astazi nu putem intelege aceasta stare. Pare artificiala, ostila si ireala. Cu toate acestea, si astazi traim in functie de gradul nostru de implinire, care este egoist, prin urmare, limitat. De fapt, chiar ne provoaca suferinte!

Adevarata implinire nu este Lumina Directa, ci implinirea prin daruire. Este ecranul si Lumina Reflectata. Cum poate fi un ecran implinit? Un ecran este ceva care arunca Lumina inapoi, si nu ii ingaduie sa intre in suflet (Partzuf). Este ca o granita. Cum poate veni implinirea de la o granita?

Cand eu insumi plasez granita, atunci eu o creez, ma umple, pentru ca este daruirea mea catre Creator. Este o granita impotriva egoismului meu, vointa mea de placere (ca placerea oaspetelui), dar nu impotriva Gazdei. (Vezi parabola despre oaspete si Gazda). Este o granita care nu imi ingaduie sa primesc gratis, si Lumina Reflectata este implinirea mea. Ea imi ingaduie sa fac ceva de dragul daruirii si acest lucru ma umple.

Daca este asa, de ce am nevoie de implinire? Avem nevoie, numai in scopul, ca ecranul si Lumina Reflectata sa existe. Creatorul nu simte placere din implinire, ci din daruire, iar eu, de asemenea am placere daruind. Aceasta echivalenta a formei este adeziunea cu El.

Prin urmare, vointa initiala de placere, pe care Creatorul a creat-o si implinirea – contrara ei – sunt doar conditiile necesare pe care trebuie sa le folosim ca baza pentru a crea o noua dorinta si o noua implinire deasupra lor. Eu sunt acela care creeaza noua dorinta si implinirea!

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 04.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem tinde spre daruire daca noi nu percepem spiritualitatea si nu avem o viziune clara a scopului, a obiectelor spirituale, si a formelor? Cum pot tinde si cum ma pot indrepta spre ele fara a gresi?

Raspunsul meu: Aceasta ar fi corect daca vorbim despre externalitate, dar spiritualitatea este numita lumea interioara. Aceasta cere o evolutie interna pentru ca spiritualitatea apare doar pe baza schimbarilor interioare.

Cand aleg mediul prin care sa fiu influentat, prin aceasta eu determin care vor fi urmatoarele mele dorinte si tranformari interioare. Constanta mea examinare a progresului este bazata pe ceea ce ma face sa avansez. Este bazat fie pe faptul ca am primit sau nu implinirea egoista sau satisfactia pentru ceva ce am facut, un sentiment de mandrie pentru actiunile mele, am fost laudat de cineva, am dabandit o mai buna intelegere, sau am dobandit o mai buna perceptie? Sau, eu progresez in ciuda goliciunii din toate dorintele mele egoiste? Doresc eu sa continui fara implinire, fiind alimentat de o alta forta?

Ce este aceasta alta forta? Nu stiu. Cer sa imi fie acordata. Este forta daruirii si iubirii. Aceasta forta nu poate fi dobandita de la grup; grupul poate doar, sa imi insufle importanta primirii ei. Forta in sine trebuie sa vina de la Creator.

Am inceput brusc sa simt in mine un intreg laborator si nu am nevoie de imagini externe. Eu incep sa vad ca gradele calitatilor si examinarea acestora apare in mine. Ce se intampla in afara mea nu are importanta. Eu vad scopul spiritual – sa continui sa lucrez alimentat doar de iubire si daruire – si in mine insumi. Eu doresc ca dorintele mele sa fie umplute cu Lumina Reflectata, nu prin realizare directa. Doresc senzatia daruirii, nu senzatia ralizarii de catre Lumina.

Astfel, am evitat indoielile mele ca in cazul in care este scopul extern si cum sa il ating. Simt acum ca este in interiorul meu. Eu il examinez si evaluez analizand ce imi umple vasul meu spiritual si sursa energiei sale vitale si ceea ce este de asteptat; realizarea pana la satietate, sau combustibilul pentru daruire. Atunci, eu nu simt ca imi lipseste viziunea si semne exterioare pe calea spirituala, totul este in mine.

Cand o persoana isi transfera gradat atentia de la parametrii externi la cei interni, aceasta transformare este dispozitivul de masurare a cat de aproape a ajuns de Machsom, bariera care separa lumea corporala de lumea spirituala sau gradele.

Adica atunci cand o persoana incepe, cu ajutorul Creatorului, sa se controleze pe sine din afara, prin grup, astfel incat el poate lucra nu de dragul avansarii in concordanta cu criteriile sale egoiste, ci deasupra ratiunii. O persoana incepe sa actioneze asupra anumitor tipuri de energii pe care nu le-a avut anterior. Corpul lui, vehiculul, incepe sa se miste pe cont propriu ca un motor etern. Este o indicatie ca el a inceput sa primeasca energia daruirii pe care o foloseste ca pe un carburant.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Articolul, Uneori chemi spiritualitatea cu numele suflet (Neshama)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca Lumina este intr-o stare de repaus absolut, daca intreaga noastra cale este insotita de Lumina care intra si iese din dorinta noastra de a primi?

Raspunsul meu: Repausul Absolut al Luminii Superioare este schimbarea sa constanta la frecventa infinita. Caracterul Invariabil al Luminii se refera la repausul acesteia in permanenta sa atingera un singur scop. Lumina efectueaza actiuni exclusive care duc catre un singur scop. Absoluta ei nemiscare sta in faptul ca ea nu isi modifica scopul, dar actioneaza catre acesta cu viteza infinita.

Pentru noi, nemiscare inseamna a nu ne incurca pe cale, ci a ne stradui sa gasim o mie de metode de a inainta spre scop intr-o singura directie, sa fim alerti, si sa facem eforturi intense. Toate acestea sunt numite repaus absolute, pentru ca eu vad un singur scop in fata mea.

Lumina intra si iese din dorinta de a primi, si efectueaza un numar infinit de actiuni in fiecare moment. Totusi, daca o persoana este in starea de daruire, el percepe toate aceste actiuni diferite ca repaus absolut.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 133: … Si, deoarece acele NHY se alatura cu cel inferior in timpul Katnut, dupa aceea, in timpul Gadlut, cel Superior isi aduce NHY inapoi la gradul lui, din locul celui inferior, se ridica impreuna cu ele in locul celui Superior si cel inferior este atasat de ele. Astfel, cel inferior primeste Lumina care este in Cel Superior…

Sa presupunem ca citim un pasaj din Zohar. Despre ce vorbeste? Zohar-ul vorbeste de relatia dintre suflete, dintre partile realitatii si despre nimic altceva. Nu conteaza ce cuvinte sunt folosite pentru a le descrie, pot fi HGT, Cel Superior, Leah si asa mai departe. Nu avem niciun indiciu despre ce se intampla. Kabalistii folosesc cuvinte din lumea corporala pentru a exprima relatiile fortelor in spiritualitate, care este o realitate complet diferita.

In timp ce citim fiecare cuvant, trebuie sa-mi spun mie insumi: Aceasta este o conexiuni intre suflete. Aceasta este proprietatea daruirii care este intre noi si Lumina Superioara care umple sufletele (dorintele noastre), le conecteaza intr-un singur vas comun. Acesta este Creatorul care se releva in creatura si aceasta este creatura care il percepe pe Creator. In spatele acestor cuvinte, trebuie intotdeauna sa vad o singura realitate. Atunci nu conteaza ce cuvant citesc. Dupa fiecare cuvant pe care il citesc imi aduc aminte de faptul ca in Carte se vorbeste despre unitate, proprietatea daruirii care umple intreaga dorinta de placere.

Cea mai corecta apropriere este de a simti constant ca se vorbeste numai despre unitate, conectare, iubire, adeziune, o singura realitate si de garantie reciproca. Astfel, toate cuvintele, doar ne explica, in mai multe detalii aceste senzatii pe care le experimentez in minte si ganduri. Aceasta abordare ne va face sa percepem mai usor si mai corect tot ceea ce citim in Zohar.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa uitam influenta Luminii Superioare asupra noastra. Este componenta cea mai importanta, si totusi o uitam in mod constant. Cand Lumina lucreaza asupra noastra, ne da o anume senzatie a celeilalte laturi, natura daruirii, si acea mica scanteie din noi incepe sa cresca.

Noi suntem in totatitate scufundati in egoismul nostru, totusi aceste minuscule scantei de daruire, punctul din inima, ne sunt garantate. Daca studiem cartile Kabalei si muncim cu prietenii, incercand sa ii conectam pe ei la noi, atragem astfel Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa.

Punctul din inima se extinde si creste in marime, si in acest volum aditional incepem sa simtim ce este daruirea, ca este opusa primirii, calitatilor noastre egoiste. In acest fel, noi le studiem pe una in contrast cu alta, ceea ce ne permite sa verificam aceste calitati, ca plus impotriva lui minus.

Este la fel cum in fizica sau chimie, evaluarile sunt facute prin compararea opusilor, pentru ca altfel este imposibil sa discernem ceva. Trebuie sa fie lumina impotriva intunericului, si doar atunci putem incepe sa intelegem ceva.

De aceea ne asezam si studiem. Si chiar daca nu intelegem nimic, in mod treptat, fiind in grup si aproape de sursele Kabaliste, atragem Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este scris ca ascensiunea de la un pas spiritual la urmatorul pas are loc numai prin marirea Aviut (grosimea, consistenta dorintei) din ecran, daca Aviut este o caracteristica a vasului (Kli) si nu a ecranului?

Raspunsul meu: Ecranul este un vas spiritual. Dupa Prima Restricte (Tzimtzum Aleph), vointa de a primi nu mai poate servi ca vas. Vasul spiritual, Kli, este acela cu care eu pot plati.

Daca intru intr-un restaurant si spun ca imi este foame, ei nu se vor uita la dorinta mea de a manca; ei se vor uita la cati bani am, cu alte cuvinte, la ecranul meu. Asta inseamna ca evaluarea va fi in functie de grosimea (Aviut) a ecranului meu, sau de abilitatea mea de a primi in scopul daruirii, de puterea intentiei mele si de cantitatea de foste dorinte egoiste, pe care pot sa mi le atasez de ecranul anti-egoist si de intentia de daruire.

Cu un ecran care nu are nicio grosime, nimic nu poate fi primit, este doar o restrictie. O restrictie este un ecran cu grosime zero, ceea ce inseamna ca nu doresc sa primesc nimic pentru mine si nu stiu cum sa primesc pentru a darui.

Cat de mult pot primi in scopul daruirii? Pot primi cantitatea care este egala cu grosimea ecranului meu. Daca puterea ecranului meu este de 20 de grame, mi se va permite sa primesc exact aceasta cantitate, in scopul de a darui. Ambele actiuni trebuie sa se uneasca in ecran, atat primirea cat si daruirea. Cand sunt unite, va fi de dragul daruirii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 23.0610, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→