Tag Archives: daruire

Daruieste si vei primi chiar mai mult

Intrebare: De cand am participat la la Conventia Zohar 2010, nu sunt capabil sa ma concentrez asupra lectiilor zilnice de Kabbalah. Uit sensul cuvintelor si reusesc sa inteleg doar cateva dintre propozitii. Ce trebuie sa fac?

Raspunsul meu: O persoana care studiaza Kabbalah avanseaza intotdeauna. In fiecare moment, o noua profunzime a dorintei (Aviut), noi dorinte, si noi Reshimot se descopera in el. Acest lucru se refera la toata lumea, mai ales la cei care au participat la Conventia Zohar 2010. Ei au realizat o mare avansare. Si imi pare rau pentru cei care nu au participat.

Ce simti acum sunt forte care te imping pentru a avansa mai departe pe drum. Pentru ca ai participat la Conventie, ai primit o mare forta de la alte persoane, precum si din prelegeri, cantece, dansuri, si de la orice altceva care a avut loc acolo. Ai dedicat spiritualitatii trei zile intregi si te-ai deconectat de la orice altceva in lume. Astfel, te-ai pus sub influenta acelei forte extraordinare, care a fost prezenta acolo. Ca rezultat, dorinta ta este acum in crestere si trebuie sa lucrezi cu ea.

Ce trebuie sa faci? Singurul mod in care vei putea sa te ocupi de puterea pe care ai primit-o – in timp ce te-ai conectat la alte persoane, la Conventie – este sa utilizezi tot ce ai primit acolo de dragul diseminarii, in loc de studiu, pur si simplu. Studiile efectuate singur nu ajuta in avansare. In timpul Conventiei ai primit forte suplimentare din exterior, iar acum tu, de asemenea, trebuie sa le aduci spre exterior. Ai primit o mare forta, dar daca nu o utilizezi in mod corect, se va intoarce ca otrava si rau. Aceasta forta trebuie sa treaca de la tine la altii, dar daca incerci s-o retii, ea se va transforma in otrava.

O fiinta umana este ca o celula din organism, in care toate substantele au nevoia de a se ingriji de curgere, continuitate, in scopul de a ajuta la raspandirea a tot, mai departe. Astfel, in plus fata de studiu, avem nevoie sa diseminam materialele si explicatiile Intelepciunii Kabbalah. Poti, de asemenea, sa primesti aceasta trezire din exterior si, prin urmare, nu este suficient numai sa stai si sa asculti lectiile. Studiul in sine nu este suficient; tu trebuie sa daruiesti si altora, de asemenea!

Stiinta Kabbalah a fost revelata si nu mai exista niciun motiv sa se ascunda aceasta Intelepciune. Voi o primiti impreuna cu masele largi de oameni si trebuie sa continuati sa o diseminati in acelasi mod. Pentru ca un organism spiritual sa fie sanatos, tu trebuie sa reintorci fortele enorme pe care le-ai primit.

Schimbul suprem de noapte

Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 33: “Cei care asteapta mila Lui”. “Cei care asteapta mila Lui” sunt cei care se angajeaza in Torah peste noapte si impartaseste cu Divinitatea. Iar cand vine dimineata, ei asteapta mila Lui.

Zohar-ul vorbeste despre acest lucru si in articolul “Noaptea miresei”. Articolul descrie toate zilele exilului ca pe o noapte intunecata, in timpul careia ne pregatim dorintele (Kelim) pentru conexiunea intre Mire si Mireasa, care va avea loc dimineata.

Toti cei care se pregatesc pentru aceasta intalnire se numesc locuitorii din palatul Imparatului. In clipa in care ei termina de construit patul nuptial (Hupah, care simbolizeaza un ecran si Lumina Reflectata), Creatorul (Zeir Anpin) se uneste cu Shechina Sa, iar aceasta este unirea tuturor sufletelor. Acesta este vasul pentru primirea Luminii. Apoi, Mireasa se uneste cu Mirele, cei doi se completeaza unul pe altul si ating o stare de perfectiune si de pace.

Atunci cand o persoana se angajeaza in lucrarea Torei peste noapte, in timpul zilei se intinde peste ea un fir de mila…

Este imposibil sa te angajezi in lucrarea Torei in timpul zilei, pentru ca in timpul zilei are loc unirea. In acel moment, totul este dezvaluit si nu mai e nicio treaba de facut. Lucrarea noastra sta in exercitarea liberului nostru arbitru, in timp ce, de fapt, noi deja existam in starea perfecta. Trebuie doar sa o „preferam”, adica sa alegem ziua in favoarea noptii.

Cand decidem ca daruirea este ziua, atunci o vom dezvalui ca fiind ziua. Prin Lumina Reflectata, trezim ziua si Lumina, in loc de intuneric. De aceea, toata lucrarea are loc in timpul noptii, pentru ca toate alegerile si eforturile noastre sunt concentrate acolo. Nicio lucrare nu se poate face in timpul „zilei”.

Gasirea liniei de mijloc e cea mai mare sarcina a noastra

Daca daruiesti mai putin decat esti in stare, atunci nu e daruire. Asa se construieste linia de mijloc. Ea nu poate sa apara decat daca exista o masura precisa de daruire maxima.

Linia de mijloc nu exista initial, iar noi nu ii cunoastem masura, dar ea constituie intreaga “fiinta umana” in interiorul nostru. Trebuie sa cream aceasta fiinta umana, pentru a fi egala Creatorului. Si atunci, cum construim si cum cream linia de mijloc dupa chipul Creatorului, daca ea trebuie sa constea din doua forte: barbat si femeie, dreapta si stanga? Nu stim ce este aceasta conexiune sau ce forma ar trebui sa aiba aceasta creatura numita „om”. Atunci cand se naste, va fi numit “sinele” nostru. Dar inainte de asta, e ca si cum nici nu am exista.

Nu putem sa stim nimic din toate astea dinainte, pentru ca nu Il vedem pe Creator. Atunci cand terminam aceasta lucrare si construim exact zece Sfirot, nu noua si nu unsprezece, atunci rezultatul va fi numit Creatorul – “Vino si Vezi” (Bo- Re). Ne vom dezvalui pe noi insine si pe Creator impreuna, pentru ca o persoana nu poate fi dezvaluita fara Creator, iar Creatorul nu poate fi dezvaluit fara om; ei pot sa existe doar impreuna.

Nu avem niciun exemplu sau imagine despre ce este linia de mijloc. Trebuie sa o cautam si sa o cerem, ca sa incepem sa gasim exemplele si conexiunea. Asa incepem sa vedem jocul pe care il joaca Creatorul cu noi, trezind in noi diferite sentimente; este modul Lui de a ne da indicii, sa ne ajute sa gasim linia de mijloc.

Altfel, nu vom fi capabili sa o intelegem; putem sa gasim linia de mijloc doar cautand-o si incercand sa ne-o imaginam, pe cand ne aflam in intuneric. Asta e toata arta si lucrarea construirii “Templului” – manifestarea imaginii Creatorului la toate nivelurile dorintei noastre: neinsufletit, vegetativ, insufletit si uman.

Caritate sau Kabbalah?

Am primit doua intrebari privind beneficiul din munca de caritate:

Intrebare: Sunt membru al unui grup international altruist. Ei isi dedica timpul pentru a ajuta comunitatea in multe feluri si au vrut ca eu sa fiu trezorier. Vreau sa-mi dedic timpul pentru Kabbalah si, prin urmare, ma simt nehotarat in ceea ce ar trebui sa fac. Te rog sa ma ajuti. A ajuta comunitatea este considerata daruire, sau diseminarea Kabbalah este mai importanta?

Raspunsul meu: Este pacat sa-ti petreci timpul cu lucruri care nu fac nici un bine, in cele din urma, dupa cum putem vedea in urma muncii diferitelor organizatii de caritate.

Intrebare: De zeci de ani am cedat cu cel putin 10% din venitul meu. El se duce la organizatiile de caritate, care ofera persoanelor, modalitati de a isi imbunatati viata, precum si la comunitatile spirituale de care am apartinut inainte de Kabbalah. Ceea ce am oferit se potriveste definitiei Maaser?

Raspunsul meu: Nu, pentru ca acesti bani nu au fost folositi pentru a-i ajuta pe ceilalti sa fie atrasi mai aproape de Creator si de a dezvolta sufletele lor, ci pentru a servi corpurile pamantene.

Intentia Corecta in citirea Cartii Zohar

Inainte de a citi Cartea Zohar, trebuie sa ne stabilim un obiectiv. Toate ciclurile vietii anterioare, pe care le-am trecut ne-au dezvoltat in plan material, unde ne-a fost inchis interiorul nostru. Noi am aspirat sa crestem doar vointa noastra interna de a ne bucura, incercand sa o implinim cat mai mult posibil. Am experimentat  legatura cu alte persoane numai in scopul de a ii folosi pentru auto-satisfacere.

Acest proces de dezvoltare, in cele din urma ne-a adus la un punct in care am epuizat toate posibilitatile de a fi impliniti. Aceasta a cauzat un sentiment de dezamagire in incercarile noastre de a simti placere sau perfectiune, in acest mod. Stim ca nu putem ajunge la o viata perfecta si vesnica, chiar daca in intreaga dezvoltare a dorintei noastre am sperat la acest lucru. Am ajuns la concluzia ca nu exista nimic ce am putem face, pentru aceasta aspiratie catre neincetatele noastre satisfactii proprii.

Dar, brusc, impreuna cu dezamagirea din aceasta viata, ni se dezvaluie punctul din inima – dorinta de a gasi raspunsul la intrebarea cum este este posibil de a atinge aceasta senzatie a vietii perfecte si vesnice. Aceasta dorinta ne impinge la schimbare interioara, departe de locul unde am incercat mereu sa gasim implinirea si perfectiunea in viata.

Schimbare inseamna schimbarea atitudinii tale fata de alte persoane, desi asta vei intelege mult mai tarziu. Intotdeauna ai aspirat la folosirea aproapelui, in scopul de a te implini pe tine, dar acum trebuie sa inţelegi ca nu exista alta oportunitate, in afara de schimbarea atitudinii tale fata de aproapele tau – de la primire la daruire.

Daruind aproapelui tau, achizitionezi o noua dorinta – dorinta celorlalti, care sunt de fapt in tine. Vei descoperi ca dorintele lor sunt de fapt, ale tale, sunt dorintele sufletului tau. Daca castigi dreptul conexiunii cu ei, atunci toate aceste dorinte vor deveni ale tale. Acestea vor fi Vasul-Kli-ul tau de perceptie.

Dar, aceasta este cu adevarat posibil? Intr-adevar, niciodata nu ar fi posibil daca incercam sa realizam asta pe cont propriu. Totusi, aceasta este ceea ce avem de realizat, in scopul de a dobandi sensul perceperii Lumii Spirituale.

Spatiul Spiritual se afla dincolo de corpul tau. Aceasta este atitudinea ta fata de ceea ce este “in afara ta”. Acum, pare inexistent, ireal si de neatins. Respingi aceste dorinte, care sunt “in afara ta”. Nu iti poti imagina ca-ti apartin si, prin urmare, nu-ti poti imagina ce anume este Lumea Spirituala. Chiar nu poti ghici ca, atunci cand atingi aceste dorinte, in cadrul acestora, vei revela implinirea numita “Creatorul”. Intre timp, cu toate acestea, ele par inexistente sau goale pentru tine.

Aceasta orbire te tine departe de sentimentul ca Lumea Spirituala este formata din aceste dorinte “straine” care sunt in afara ta. Acum percepi atitudinea ta de primire a lor, ca “iad”. Daca atitudinea ta se transforma in daruire, atunci vei simti ca esti in “rai”, pentru ca vei simti ca totul te implineste si vei avea dorinta ca toate acestea sa se realizeze, de asemenea. Cu alte cuvinte, tu creezi iadul sau raiul tau,  “in afara” ta.

Prin urmare, la inceputul dezvoltarii tale spirituale, Creatorul te aduce la un grup de Kabbalah. Cu toate acestea, nu-l vezi ca fiind mare sau spiritual. Este scris: “Fiecare persoana ii judeca pe ceilalti, in masura defectelor sale”. Baal HaSulam explica in articolul “Ascunderea Creatorului si Revelatia”, ca atitudinea ta fata de ceilalti stabileste ceea ce vei gasi in ei: goliciune sau implinire, aceasta lume sau Lumea Spirituala si chiar si Lumea Infinitului.

Prin urmare, va trebui sa te convingi tu insuti, ca spiritualitatea se afla in atitudinea ta fata de tot ceea ce e in afara ta, care este dincolo de limitele dorintelor tale corporale. Este scris: “Shechina locuieste in afara omului” (dincolo de pielea omului sau de suprafata sa – referire la dorinta lui animata privind nivelul de Aviut Dalet – Pielea unui animal).

O persoana realizeaza aceasta schimbare interioara, folosind ajutorul din afara – de la grup, care-i va da adevarata senzatie a intelegerii si increderii. Grupul il va convinge de asta, pentru ca mediul este capabil de a convinge de orice. Aceasta este sarcina noastra principala. Acesta este motivul pentru care se tin adunarile prietenilor, intalnirile, congresele si tot felul de evenimente; pentru a permite oricarei persoane de a fi influentat de mediul corect, care va convinge ca spiritualitatea este atinsa tocmai prin schimbarea atitudinii noastre fata de ceilalti.

Intregul studiu al Stiintei Kabalah este destinat sa ne ajute sa intelegem acest lucru, sa fim convinsi de el, si sa dezvaluim atitudinea corecta de daruire, chiar si iubirea pentru aproapele nostru. Prin aceasta atitudine, vom descoperi, de asemenea, sinele nostru adevarat – sulfetul nostru, sau mai exact, sufletul nostru comun, Malchut al Infinitului. Vom dezvalui Shechina si Creatorul, guvernand asupra noastra a tuturor, impreuna, dupa cum este scris: “El si Numele Lui sunt Unul”.

Aceasta este intentia pe care ar trebui sa o avem atunci cand citim Cartea Zohar.

„Am muncit si am gasit” – un ghid pentru Zohar

Intrebare: Cand citesc Cartea Zohar, de ce este atat de dificil sa urmez sfatul tau, si de ce imi pare ca nu pot gasi aceste calitati in interiorul nostru?

Raspunsul meu: Exista doar un singur sfat: Mergi mai departe. Este scris: “Am muncit si  am gasit” si “Cineva este recompensat in masura suferintei sale”.

Este ca si cresterea copilului, cu trecerea anilor. Anii sunt alcatuiti din mai multe luni, lunile-  in saptamani, iar saptamanile in zile, zilele – in ore, orele – in minute, minutele in clipe, momente, si in acest fel, moment dupa moment, copilul creste mai mult si mai mult.

Cresterea are nevoie de timp. Cu toate acestea, in dezvoltarea spirituala, timpul consta in numarul de acţiuni efectuate de catre o fiinta umana. In lumea noastra muncim douazeci de ani, nu pentru a schimba natura noastra interioara, ci pur si simplu, pentru a ne adapta la realitatea corporala, care,  comparata cu realitatea spirituala, nu are nici o forma reala. Suntem de acord cu maturarea noastra lenta, in lumea materiala, acceptand-o ca “realitate”.

Cu toate acestea, in Lumea Spirituala ni se pare ca putem intra fara nici un efort: deschideti-o pentru  mine, si eu voi intra. Desigur, noi spunem asta doar pentru ca nu intelegem ca intrarea are loc in masura in care suntem similari cu Lumea Spirituala.

Exista legea Echivalentei Calitatilor, asta insemnand cat de asemanatori suntem calitatii de daruire. De indata ce vom descoperi cum sa folosim corect Lumea Spirituala, ne va fi permis sa intram in ea. Cu toate acestea, inainte ca acest lucru sa se intample, trebuie sa trecem prin toate lucrarile de pregatire necesare.

Cartea Zohar este menita sa ne aduca la echivalenta cu Lumea Spirituala, in modul cel mai rapid si confortabil.

Cum Evitati folosirea dorintelor voastre?

Intrebare: Ce inseamna “a evita folosirea unei dorinte”?

Raspunsul meu: A evita utilizarea unui dorinte inseamna ca nu vreau sa o folosesc, si ca ma oblig pe mine la abtinere, sau “imi tin gura”. De exemplu, presupunand ca medicii imi interzic sa mananc dulciuri, atunci am sa ma limitez, chiar daca o fac contrar vointei mele..

Pentru a “evita folosirea unei dorinte” in spiritualitate inseamna, ca am gasit forta in interiorul meu insumi sa depasesc aceasta dorinta, concentrandu-ma pe altceva care conteaza mai mult pentru mine. Eu aleg sa nu utilizez aceasta dorinta; in caz contrar aceasta decizie este fara valoare.

Acest lucru inseamna ca, chiar daca medicii dintr-odata mi-ar permite sa mananc dulciuri, nu voi profita de aceasta permisiune. Acest lucru nu inseamna ca nu vreau sa mananc dulciuri, ci pur si simplu ca nu folosesc aceasta dorinta.

Este greu de explicat, deoarece nu avem aceste tipuri de calcule in lumea materiala, in care toate calculele noastre sunt facute pe un singur plan – placerea de a alege ce este mai important. Dar in Lumea Spirituala calculele se fac pe doua planuri, eu sau Creatorul, si de a decide care este mai important. Eu trebuie sa dobandeasc importanta Creatorului, deasupra oricarei dorinte pe care nu vreau sa o folosesc, si acesta este motivul pentru care nu vreau sa utilizez dorinta.

Cum pot face asta? Eu chem revelarea Creatorului, ii cer forta de a evita folosirea dorintei. Apoi, voi fi capabil sa trec peste dorinta mea si Lumina Creatorului va fi revelata in mine. Dorinta ramane, dar m-am ridicat deasupra ei si nu vreau sa o folosesc. Cu toate acestea, daca vreau sa profit de Lumina, pot recadea imediat in dorinta mea, dorind sa o folosesc, si atunci nu va mai putea fi nimic care sa ma opreasca. Cand Lumina care Reformeaza vine la mine, este ca un magnet care ma tine suspendat in aer. Eu raman in spiritualitate, numai din cauza Luminii care Reformeaza. Ea straluceste si ma atrage, imi permite sa depasesc dorinta mea de a primi placere si sa ma ridic deasupra ei.

Acest lucru inseamna “a evita folosirea dorintei”. Dorinta este acolo, dar eu nu folosesc.

In lumea noastra, facem calcule in functie de caracterul lor practic. Daca am nevoie sa pierd in greutate, atunci eu nu mananc, sau ma abtin si nu folosesc o anumita dorinta pentru ca mi-e teama de pedeapsa. In spiritualitate nu exista decat un singur motiv pentru mine de a nu folosi o dorinta – maretia Creatorului. Si pentru asta, eu transform dorinta mea de primire in daruire.

“Iubirea Va Rascumpara Toate Pacatele”

Cand citim Cartea Zohar trebuie sa fim preocupati de un singur gand : dorinta noastra de a ajunge in faza urmatoare care este unitate si integrare. De-a lungul intregii creatii, unitatea apare adesea ca fiind impartita in parti separate. Creatia pare enorma si nu avem nicio idee unde sa o cautam in interiorul nostru, asta ne spune Zohar-ul.

Cu toate acestea, ar trebui sa vrem sa vedem toate aceasta ca pe un sistem general, unde totul este conectat, unde toate dorintele, gandurile, calitatile si actiunile lucreaza in armonie alcatuind un suflet comun. In plus, toate aceste lucruri sunt in mine; functionarea acestui suflet corectat este actul de daruire pe care l-am evidentiat in interiorul meu.

Se pune intrebarea: Ce inseamna “daruire”? Este atunci cand inima da la creier, creierul da la ficat, si de asemena, ficatul da la plamani? Putem intr-adevar sa numim asta “daruire”? La urma urmei, cum este daruirea posibila in interiorul corpului? In cazul in care organele nu-si dau reciproc, ele pur si simplu mor. Deci, cum putem numi aceste calitati “daruire”, daca le vedem ca parti dintr-un suflet general? De indata ce veti incepe sa le vedeti ca pe o singura unitate si avand sentimentul ca sunt “organele proprii”, inceteaza sa mai fie considerata daruire pentru ca nu poti darui cu adevarat tie insuti.

Raspunsul la aceasta dilema este ca toti “pacatosii”, precum si toate “pacatele”, pe care le-am descoperit, ca urmare a acestui proces raman intacte. “Inclinatia spre rau” ramane intotdeauna, chiar si in timp ce noi construim legaturi cu alte suflete, mai presus de ea. Prin urmare, chiar daca tot sistemul de suflete este revelat in mine, in acelasi timp, toata ura mea anterioara pentru altii continua sa fie prezenta. Cu toate acestea, desupra ei(ura), imi descopar dragostea si legatura intre noi toti.

Pentru asta nu exista nici o contradictie in intelegerea faptului ca tot ceea ce exista este un sistem general, si in acelasi timp, faptul ca toate partile din sistem actioneaza in daruire reciproca.

De ce am nevoie de aceasta lume imaginara?

Intrebare: Care este abordarea stiintei Kabbalah la perceptia realitatii?

Raspunsul meu: Abordarea e foarte simpla. O fiinta umana e o dorinta. Aceasta dorinta se imagineaza pe sine din interior – cine sunt eu, ce sunt eu, din ce sunt format, cum exist, precum si ce si cum simt? In plus, isi imagineaza ca exista, pasamite, in afara acestei dorinte, ca si cum ar fi o alta forma de dorinta, descrisa cumva ca fiind in afara sa.

Exista o mare distanta intre dorinta care pare sa imi apartina (in care ma imaginez pe mine) si dorinta in care percep tot ce ma inconjoara. Dorinta in care imi imaginez mediul meu exterior este deconectata de “eul” meu interior.

Aceasta dorinta exterioara pare straina fata de dorinta mea interioara; insa eu o analizez numai in masura in care dorinta interioara poate sa aiba folos de la ea, adica sa primesc placere de la ea, in dorinta mea interioara. Ca urmare, pot sa ucid aceasta dorinta exterioara; pot sa scot din ea toata viata si toata Lumina, pentru ca nu imi pasa ce se intampla cu ea. Lucrul cel mai important pentru mine este sa castig in dorinta mea interioara. Folosesc dorinta exterioara numai pentru a ii fi de folos dorintei mele interioare.

De ce percepem lumea si pe noi insine in acest fel? Baal HaSulam explica astfel: exista o singura dorinta, dar ea are doua diferente launtrice, inerente – separarea in interior si exterior. Prin aceasta sfaramare, Creatorul ne-a permis sa simtim diferenta dintre El si noi – sa simtim cat suntem de opusi unii altora si cat de indepartat este El de noi. Insa, in loc sa Il simtim pe El, noi ne imaginam lumea care ne inconjoara acum.

Si atunci, cum altfel poate El sa se insufle pe Sine, calitatea daruirii, in noi – calitatea primirii? O face dandu-ne un exemplu despre ce reprezinta aceste doua forme ale naturii, ce inseamna sa primesti si sa daruiesti.

A ii judeca pe altii e echivalent cu a iti da un verdict tie insuti

Creatorul ne-a impartit intentionat perceptia in exterior si interior, pentru a ne da capacitatea sa recunoastem contradictia dintre primire si daruire. Daca am simti totul numai in interiorul nostru, n-am putea sa intelegem asta. Ne-am invarti in cerc, ca un caine care alearga dupa propria-i coada, desi ramane pe loc.

De exemplu, fiecare dintre noi are numeroase calitati negative care, poate, nu ne plac – cum ar fi o slabiciune pentru a minti, a ii domina pe altii, a fi arogant si a fura, din cand in cand. Poate ca eu urasc toate aceste calitati, dar ele sunt ale mele, toate. Ca urmare, sentinta pe care o dau pentru mine este una de achitare. In schimb, daca vad pe altcineva ca face acelasi lucru, atunci sunt gata sa il omor. Daca as percepe intotdeauna totul in interiorul meu, atunci nu as putea sa ies din mine sau din ego-ul meu si sa trec de partea daruirii.

“Fiecare persoana ii judeca pe altii in masura propriilor sale defecte”. Asta inseamna ca, percepand aceste calitati ca exterioare mie, le vad adevarata forma. Daca ele ar fi in mine, atunci nu m-as raporta la ele obiectiv, caci ele sunt ale mele. De exemplu, ia vedeti daca puteti sa convingeti o mama ca pruncul ei nu este inteligent sau frumos. Nu puteti; ea o sa creada intotdeauna ca el e cel mai frumos, mai inteligent si mai bland copil din lume.

Dar, de vreme ce ma raportez la calitatile exterioare ca fiind straine, le vad cu animozitate si cu ura si, ca urmare, sunt capabil sa vad aceste calitati (care, de fapt, sunt ale mele) in adevarata lor forma. Pot sa ma uit la ele fara prejudecata; pot sa le critic cu intelepciune si corect, iar ego-ul meu ma ajuta cu aceasta analiza, ca un judecator riguros, care e atent la detaliile marunte si dezvaluie adevaratele calitati corupte.

Insa mai tarziu, dezvalui ca toate astea erau ale mele; existau in mine, dar din cauza urii mele extreme pentru toti ceilalti oameni, eu vad totul in masura propriei mele coruperi. Cu toate acestea, altii nu sunt vinovati de nimic! Mie doar mi se parea ca o persoana era hot, ca altul era mincinos – si aveam dreptate sa ii urasc pe toti. Insa acum, vad ca dorinta mea egoista era gresita, de fapt. Cu toate acestea, vederea exterioara mi-a deschis ochii si mi-a dat voie sa recunosc deficientele, ca sa aflu ca ele sunt inauntrul meu.