Tag Archives: diseminare

Un model fizic de ascensiune spirituală

Dacă aranjez viața mea fizică, cadrul meu corporal conform cadrului spiritual, adică servesc societatea, servesc lumea, sunt implicat în diseminare și sunt îngrijorat să am sprijinul care mă va trezi, este ceea ce numim transformarea acestei lumi într-un model de ascensiune spirituală.

Muncesc doar ca să pot avea posibilitatea de a învăța. Învăț doar ca să știu ce să fac, să avansez spre obiectiv. Este scris că trebuie să fiu în Arvut, să fiu într-un grup prin libera mea alegere, deci încerc să realizez asta. Este necesar să diseminez, deci ies și diseminez. În acest mod, fac din această lume un cadru spiritual.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59, Despre băț și șarpe

Munciți până ce egoul este anesteziat

Întrebare: Care este actul corect de diseminare?

Răspuns: Actul corect este atunci când nu țin cont de ceea ce este bun pentru mine și rău pentru mine. Eu mă deconectez de asta, ca un judecător care trebuie să fie neutru și nu privesc decât acolo unde pot să aduc beneficiul și dăruirea cele mai eficiente.

În conformitate cu asta, evaluez toate posibilitățile, le efectuez și le diseminez. Mai mult, mă mențin peste calculul privind cât îmi va fi de agreabil sau nu, fără să calculez ce voi obține la final, cât de ridicată va fi starea mea.

Ar trebui să încercați să nu vă focalizați pe voi înșivă, ca și cum ați fi sub anestezie locală pentru durere. Ca și cum mi-au dat o injecție de anestezie și acum nu simt dacă este bine sau rău pentru mine. Sunt detașat de mine însumi ca și cum totul a fost amorțit în mine prin anestezie, toate senzațiile de durere au dispărut.

Apoi, am posibilitatea să mă gândesc numai la ceea ce văd și aud și în interior nu resimt durere, fericire sau plăcere. Imaginează-ți că ți s-a făcut o injecție de anestezie, că ai încetat să simți gustul hranei și că acum mănânci pentru că este necesar să mănânci. Verifici chiar ceasul: ”Am mâncat acum zece minute, înseamnă că este destul”. Nu simți sațietate sau foame.

Încearcă să lucrezi așa și vei vedea că vei începe să muncești în mod corect. Chiar dacă nu ți s-a dat așa ceva de făcut de Sus, ar trebui să îți oferi ocazia de a depăși. Ca exercițiu, este foarte util.

Din partea a doua și a treia a Lecției zilnice de Cabala, 03.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu dr. Laitman

Să îmi dau ego-ul sclaviei

Întrebare: Există tipuri de diseminare care cer ca noi toţi să fim în faţa pubicului. Dar ce se poate face dacă nu toată lumea are abilitatea şi talentul necesar pentru asta?

Răspuns: Ştiu un singur lucru. Dacă vreau să execut o acţiune în mod corect, trebuie să mă pun în mâinile grupului, ca el să decidă şi să determine ce ar trebui să fac. Se poate ca ei să spună: „Stai şi nu fă nimic, deoarece vei strica totul”. Şi atunci asta va fi participarea mea la diseminare.

Pot fi şofer, plasator, lector. Nu contează ce fac. Dar este de preferat ca grupul să decidă pentru mine şi eu să nu decid nimic pentru mine însumi. Asta înseamnă să fii un sclav. Sunt în muncă spirituală.

Şi apoi sunt eliberat de orice îndoieli: Mi s-a spus ce să fac şi eu o fac în cel mai bun şi mai naiv mod, fără ca mintea mea să intre în el. Mintea este doar pentru a înţelege ce vor de la mine şi pentru a îndeplini ce îmi cer în cel mai bun mod, fără să intru în „eu-ul” meu, în iniţiativa mea.

Astfel, trebuie să existe conducători care să includă experţi în diseminare, care să decidă ce trebuie făcut, care să participe şi ei în toate aceste activităţi, pentru a da un exemplu tuturor. Şi toată lumea trebuie să îi urmeze. Iar aceia care nu vor, fac o gaură în barca generală şi nu avem nevoie de ei în grup.

Omul trebuie să înţeleagă că trebuie să se purifice de toate aceste forme de ego, de grija de a nu fi plăcut, de îndoielile legate de a face ceva. Dacă nu poţi face ceea ce grupul a decis, atunci părăseşte grupul. De fapt, tu trebuie să te ridici deasupra animalului tău.

Grupul este mai puternic decât tine şi dacă tu primeşti protecţia lui, atunci execută şi fii fericit că ai acum oportunitatea să o faci. Şi dacă nu, atunci vei rămâne în ego şi nu vei avea vreo şansă să avansezi. În acest caz, nu mai trebuie să îi deranjezi pe alţii. Du-te şi te odihneşte, ne vom întâlni în următoarea încarnare.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 3/20/14Scrierile lui Baal HaSulam

Un duet: Creatorul si creturile la o vioara

Întrebare: Astăzi, mulţi din prietenii noştri ies să întâlnească oameni care niciodată nu au auzit de Cabala. Cum putem primi credinţă prin intermediul societăţii?

Răspuns: Credinţa vine de la Creator şi nevoia de credinţă vine de la societate. În ceea ce ne priveşte, trebuie să ne găsim în mijloc, ca un adaptor care le uneşte. Mergem spre oameni cu intenţiile noastre de a aduce plăcere Creatorului, deoarece ei reprezintă vasul comun al sufletului şi noi dorim să-i unim astfel încât Creatorul să poată să se dezvăluie în acesta şi să-I aducem Lui mulţumire.

În acel moment, ieşind spre oameni, vom simţi că suntem mesagerii Săi, primind o oportunitate extraordinară de a putea să-I aducem Lui mulţumire, în timp ce oamenilor le arătăm că dorinţa noastră este corectă şi deschisă, fără nici un profit ascuns şi vine doar din aspiraţia noastră de a aduce bine.

Dacă vom merge la oameni cu aceste intenţii, vom reuşi. În raport cu publicul, ne vom găsi într-o stare de dăruire absolută (Hafetz Hesed) şi chiar în raport cu Creatorul, adică vom primi cele zece Sfirot Hassadim, un grad de preoţi (Cohanim). Cel mai important lucru este pregătirea în mod corespunzător, precum muzicienii care trebuie să-şi acordeze intrumentele.

Astfel trebuie să ne acordăm, ca şi cum ne-am plimba arcul pe corzi, verificând cu ce intenţie internă ieşim spre public şi cu ce intenţie internă ne adresăm Creatorului.

Astfel, Lumina va curge prin noi spre oameni, fără nici un obstacol din partea noastră: dorinţele publicului vor urca de jos şi Lumina va veni de sus, dorinţele – de jos şi Lumina – de sus.

Încercaţi să vă acordaţi în acest mod şi vă veţi simţi brusc, complet controlat: pe de o parte, de oameni şi pe de altă parte, de Creator.

Din Lecţia “Introducere în Cabala”, 05.03.2014

Nimic în lume nu este inutil!

Întrebare: De ce, uneori, suntem scuturaţi în măsura în care noi nu mai putem tolera condiţia noastră? Ne trezim dimineaţa şi totul este împotriva noastră…

Răspuns: Aceste “zguduituri” nu sunt împotriva voastră, ci ele vă dau, mai degrabă, o şansă de a vă trezi. Vreţi să escaladaţi o pantă abruptă dacă v-aţi trezit dimineaţa şi aţi văzut păsările cântând, soarele strălucind, totul înflorind, iarba verde în jurul vostru şi mângâierea valurilor la ţărmul mării?

Cum putem avansa fără rezistenţă? Trebuie să înţelegeţi că avem nevoie, cu adevărat, de linia stângă! Niciodată nu ar trebui să o respingem sau să o anulăm, ci mai degrabă, să muncim cu ea şi să o legăm de noi, aşa cum este scris în creierul nostru ca în piatră: ”Nimic nu este în plus în această lume”. Ar trebui să fim recunoscători să trecem chiar prin cele mai rele lucruri şi să întâlnim duşmani teribili. Cei care ne împiedică să diseminăm Cabala, care ne vorbesc de rău sunt extrem de importanţi pentru noi. Fără ei, nu vom fi în măsură să ne stabilizăm în mod corect.

Este imposibil să ne formăm fără forţele distructive care apasă asupra noastră. Graţie lor, putem să ne formatăm, să ne creăm, să ne construim. Nu putem să avansăm fără a doua forţă alternativă, fiind numai sub influenţa unei singure forţe, forţa bunăvoinţei. Am deveni nebuni dacă singura forţă pe care o întâlnim ar fi o forţă bună şi binevoitoare care nu are limite.

Noi acţionăm, mereu, în anumite limite. Dincolo de limite ar însemna să poziţionăm întreaga linie din stânga împotriva celei din dreapta. De aici, nu facem decât să începem această muncă şi de aceea, ar trebui să considerăm asta într-o manieră foarte simplă: ”Prin urmare, trebuie să ţin cont că viaţa mea este împletirea a două forţe opuse; este extrem de important să acceptăm că cele două compun viaţa mea”. Nu ar trebui să aşteptăm ca forţele care nu ne plac să dispară brusc. Asta nu se va întâmpla.

Priviţi cum funcţionează corpul nostru. Viaţa nu este posibilă decât acolo unde există interacţiune, conexiune, digestie şi metabolism.

Comentariu: Pot să înţeleg asta cu mintea mea, dar când Lumina începe să pună presiune pe mine un pic mai dur, nu mai pot să suport.

Răspuns: Există o singură reţetă: să mă agăţ de centrul grupului. Acum, vedeţi deja că aveţi nevoie de “scut”, altfel niciodată nu veţi fi sigur de ceea ce vi se va întâmpla în clipa următoare sau vă veţi teme teribil în loc să vă jucaţi cu jucăriile care vă sunt date în acest moment.

Eliberarea se găseşte numai în centrul grupului. Dacă vă agăţaţi de el, veţi fi salvaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Viitorul om de afaceri

Întrebare: Cum pot ajunge antreprenorii la concluzii reciproce, în scopul de a înţelege noile principii integrale şi de a schimba afacerile?

Răspuns: În primul rând, trebuie să fie instruiţi în metoda educaţiei integrale. Apoi, vor prefera relaţii corecte între ei, în relaţiile actuale de acasă, în familie, în regiunea în care trăiesc, în oraşul lor şi chiar în ţara lor.

Vor fi mulţumiţi cu un salariu mediu, vor consacra multă atenţie la tot felul de planuri şi relaţii sociale care oferă educaţie, sănătate şi aşa mai departe, în mod gratuit. Cu alte cuvinte, afacerile lor vor participa activ la viaţa socială. Cel puţin, ar trebui să fie pregătiţi să se separe de avantajele lor materiale, să lucreze pentru binele întregii comunităţi, să obţină satisfacţie din faptul că sunt respectaţi, apreciaţi şi iubiţi de către cei care-i consideră oameni care funcţionează cu adevărat corect şi matur în această societate.

Reputaţia unui om de afaceri nu va fi determinată de bogăţie, ci de poziţia socială activă. Educaţia integrală trebuie să îl aducă la o astfel de stare, în care va simţi că poate să se remarce în societate tocmai pentru că renunţă la luxul material, deoarece va fi dispreţuit în cercurile mai largi ale societăţii.

Din kab.tv, “Prin timp”, 16.09.2013

Spre cine ne întoarcem ?

Întrebare: Cum este posibil să explicăm unei persoane, de exemplu, că lipsa noastră de echilibru cu natura poate influenţa biosfera?

Răspuns: Creaţia întreagă este un singur sistem! Lumea este globală;toate sistemele sunt reciproc unite. Atunci când întrebaţi cum fiecare dintre noi influenţează mediul natural sau provoacă un tsunami prin gândurile negative, coborâţi la nivelul persoanei care spune:Explică-mi, de ce există un cutremur în ocean, de a venit un val să acopere pe toată lumea? Deisgur, nu-i putem arăta asta.

În ce mod este posibil să abordăm oamenii pentru a le arăta totul? Eu însumi mă regăsesc într-o dilemă totală. Prin urmare, este de preferat să-i abordăm altfel.

Atunci când privim societatea, vedem cum începe să sufere, cum vechea clasă de mijloc este gata să dispară progresiv, coborând spre clasa de jos şi clasa de jos este deja sub pragul sărăciei. Spre astfel de persoane ne întoarcem.

Ei nu sunt interesaţi de întrebări elevate, deşi pot fi oameni instruiţi, ci mai degrabă o existenţă normală, liniştită şi calmă care-i interesează. Viaţa i-a bătut atât de tare, încât ego-ul a redus câmpul lor de percepţie la o stare niminală: Dă-mi…Am interiorizat astfel de admiraţie şi un astfel de respect pentru America, în timp ce există 43 de milioane de americani ce aşteaptă un singur lucru,  să mănânce un bol de supă gratuit şi să obţină un loc de dormit într-o cameră. 43 de milioane! În micul său cerc, persoana are nevoie ca totul să fie în regulă:să mănânce, să doarmă, să închidă ochii şi să nu vadă nimic. Oamenii care sunt aproape de această situaţie sunt mai sensibili şi absorb mai uşor metoda integrală pe care le-o aducem.

Întrebare: Dar, nu le aducem o formulă care este deja prea simplistă?

Răspuns: De ce? Sunt oameni normali care înţeleg şi resimt deja unde se îndreaptă omenirea. Şi astăzi, există mulţi oameni de acest gen! Nu sunt oameni care sunt născuţi în colonii (foşti deţinuţi) undeva, care au ieşit din peşteri sau au coborât din munţi, ei sunt oameni instruiţi, normali.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

A munci în cercuri concentrice

Până la corectarea finală în sine (Gmar Tikkun), întreaga noastră muncă spirituală este realizată în mediu, până ce acest mediu şi cu mine vom deveni un tot. Toate aceste niveluri sunt ca cercurile concentrice în jurul unui punct central.

De la cercul exterior, de la mine, egoist complet, intru întâi în primul cerc, în grup şi încep să mă deplasez în 125 de cercuri tot mai adânc. Cu cât mai mult sunt inclus în grup, cu atât mă apropii de Creator care se află în centrul lui. Punctul central este punctul aceste lumi, punctul central al lumii Infinitului. Totul revine la un punct, “punctul negru” de Malchut.

Toate stările pe care le studiem vorbesc despre modul în care suntem conectaţi, înconjuraţi în conexiune, devenind tot mai puternic calitativ şi cantitativ. În acest mod, nivelurile spirituale sunt măsurate. Este posibil să spunem că eu încep de la cel mai mare cerc şi apoi sunt în cercuri tot mai concentrate, centrate tot mai mult din punct de vedere al clarificării, conexiune şi unitate, însemnând calitativ.

Este posibil să spun asta, dacă pot să mă extind mai mult la oamenii din exterior, la educaţia integrală, deoarece Creatorul mi-a dat AHP pentru a munci, care îmi este necesar pentru a avansa. Eu fac contrariul, voi pleca din punctul central spre cercurile tot mai largi. Este posibil să spun, de asemenea: prin urmare, ies spre cercurile tot mai largi, spre mase, cu alte cuvinte mă transform într-o “creştere cantitativă”, în acelaşi timp cu munca cu această mare cantitate, mă adun cu emoţiile şi cunoştinţele mele tot mai mult spre centru, însemnând mai calitativ, tot mai aproape de un tot unic.

În acelaşi timp este posibil să spun că în acest loc am crescut şi am devenit tot mai mult precum Creatorul. Acolo, în punctul central, eu găsesc Creatorul şi devin ca El, începând dintr-un punct şi crescând tot mai mult.

Este posibil să exprim acest proces sub diferite forme, în esenţă nu este altă muncă, nu există alte realizări şi mijloace în afara mediului. Mediul este grupul, Rav, cărţile şi Creatorul care este ascuns în ele şi devine obiectivul nostru final. Altfel, nu ne putem orienta spre El.

Nu putem să ne întoarcem spre Creator dacă nu-I permitem să se stabilizeze în centrul conexiunii grupului. Tot restul va fi greşit. În plus, munca cu publicul extern mai larg este imperativă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Zohar

Limbajul emoţiei

Limbajul metodei educaţiei integrale este limbajul emoţiei şi cu asta trebuie să ne întoarcem la mase.

Este important să arătăm oamenilor cât suntem de afectuoşi unul faţă de celălalt. Ei trebuie să ne simtă ca un tot colectiv, ca şi cum am fi născuţi de o mamă. Nu există vreo diferenţă între noi. Gândim într-un mod identic, ne înţelegem fără cuvinte. Un nou spirit, o nouă orientare emană de la noi.

De cele mai multe ori, i-am întrebat pe cei noi care veneau să studieze ce i-a adus la noi. De cele mai multe ori, răspundeau: ”Am ajuns din întâmplare la una din conferinţele voastre şi, la început, nu numai că nu înţelegeam nimic, dar nu auzeam nimic. Eram departe de asta. Totuşi, ceea ce m-a atras a fost unitatea oamenilor. Unul se aşeza la internet, altul la proiector, al treilea prelucrează sunetul, al patrulea face fotografii şi doi asistenţi muncesc în strânsă colaborare cu profesorul şi toţi şase muncesc ca unul singur.

Se face simţit printre ei un mic kibbutz, un sentiment mutual şi nu ceva profesional. Ei vin cu ceva în comun”.

Este sentimentul pe care trebuie să-l transmitem publicului nostru şi este lecţia lor. Înţelepciunea Cabala nu se transmite prin cuvinte. Puteţi să învăţaţi zece ani şi, la final, pur şi simplu aţi devenit filozofi care nu simt schimbări interne. Asta este transmis doar prin senzaţii interne şi sentimente, prin forţa interioară care trece de la profesor la elev şi asta depinde de legătura dintre noi.

Prin urmare, în primul rând, legătura dintre public şi profesor se realizează atunci când publicul începe să simtă că ceva unic se produce: o forţă interioară unică intră în el, se topeşte în el şi ne transformăm într-un singur corp omogen. Acest lucru este important de transmis ascultătorilor, în ceea ce priveşte metoda educaţiei integrale.

Din Congresul Virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a treia zi, 15.12.2013, Lecţia 5

Pagina 2 din 712345...Ultima »