Tag Archives: Dorinta

Un cabalist este laboratorul lui propriu

Întrebare: În articolul său „ultima generație”, Baal HaSulam încearcă să conducă o persoană prin procesul de gândire referitor la ceea ce trăim, de ce lucrurile sunt așa cum sunt, și de ce întregul sistem uman este de a ajunge într-o fundătură.

El spune: „Eu iau tot ce este atât de aproape de inima mea încât nu pot să mă mai restrâng și am ajuns la decizia de a descoperi modul corecției noastre viitoare predeterminată din punctul meu de vedere şi din ceea ce am găsit în aceste cărți. Voi merge la oameni și voi sufla în Shofar. ”

Pe de o parte, el ne apare ca un om de ştiinţă dezinteresat în explorarea naturii lucrurilor, dar pe de altă parte, el apare ca un om plin de iubire pentru omenire.

Răspuns: Nu aș numi cabalist ca fiind un om de ştiinţă cu minte mare. El nu se exprimă în limbajul științific uscat al fizicii, care este foarte similar cu limbajul de programare, deci ce este ascuns în această limbă? Sentimente!

Prin urmare, deși el ne spune cum Reshimot (reminiscențele) cresc în noi, cum vom începe, treptat, să cooperăm reciproc cu nivelul superior, și modul în care forța coboară de acolo la nivelul inferior, inima lui și dorințele lui sunt în spatele a toate aceste acţiuni mecanice pentru că el simte tot.

Un cabalist nu este un fizician nici un chimist care se uită la un anumit instrument pe care l-a inventat, confirmă și înregistrează procesele fizice sau chimice care au loc în alambice, material, vegetativ (biologie) sau animate (zoologie).

Un cabalist nu este o persoană care studiază ceea ce se întâmplă într-un organism viu ca un veterinar sau un medic, ci proprietățile intrinseci, procesele interne care au loc în dorințele noastre și în gândurile noastre. El studiază legătura reciprocă, cooperarea reciprocă, precum și influența reciprocă a gândului faţă de dorință și a dorinței faţă de gând.

Inima este dorința și mintea este reprezentată de gânduri. Ce este mai mult, el nu studiază în cadrele convenționale ale lumii noastre, unde vom vedea anumite rezultate și unde se  încearcă să-i influențeze. Un cabalist studiază totul pe el însuși!

El este propriul lui laborator! El este condus de atingerea lumii, „Eu ating lumea prin mine,” și nu este o axiomă nedovedită de oamenii de ştiinţă din lumea noastră. Pentru un Cabalist este un domeniu de descoperire, iar el începe imediat să înțeleagă lumea , o respectă, el vede în interiorul său însuși.

Dacă am citi un ziar sau am viziona un film de pe ecranul computerului, de exemplu, aceasta nu înseamnă că hârtia este postată pe un chioșc de ziare sau că filmul este proiectat într-un cinematograf undeva. Le văd pe cont propriu la calculator si nu dincolo de granițele sale.

Ei la fel este şi cu un cabalist.Oricare ar fi situaţia el simte pe el însuși, astfel încât el nu poate exprima sentimentele de auto-respingere într-o manieră uscată. În același timp, el se exprimă într-un limbaj foarte uscat. Aceasta se datorează faptului că înțelepciunea Cabalei este singura înțelepciune care compară sentimentele noastre cu legile foarte rigide și precise și răspunsurile de aşa natură care invocă sentimentele, răspunsurile, și descoperirea conștiinței în noi.

Suntem parte a naturii, care este formată din vectori ai diferitelor forțe care cooperează reciproc, inclusiv sentimentele noastre și gândurile noastre. Dar este imposibil să le studieze la nivel pământesc deoarece aceste gânduri și sentimente sunt deasupra noastră!

Un cabalist, prin metodologie spirituală, se ridică la nivelul la care interacțiunea dintre aceste forțe și nașterea dorinței, sentimentele și gândurile noastre, lumea interioară a omului, are loc, și este de la acest nivel de la care el începe sa le influenţeze. El se studiază pe sine unde cooperarea reciprocă poate invoca răspunsurile sale, și de ce anumite răspunsuri sunt în mod special fie identice la cooperarea reciprocă a altora, fie în ce fel oamenii diferă unul faţă de altul, și, deși aceştia sunt diferiţi, pot aspira în ciuda diferențelor.

Un cabalist studiază despre cum natura ne influenţează şi ce ne duce la ea, de ce ne gestionează modul în care o face și cum vom percepe influența naturii, dacă o vom schimba singuri, fie nu se schimbă deloc sau dacă ne influenţează în același fel tot timpul, și dacă putem schimba și percepe influența diferit. Aceasta înseamnă că un cabalist intră astfel înt-un laborator unde este propriul său subiect.

Comentariu: Mulţi oameni de ştiinţă s-au angajat în astfel de studii: medici, fizicieni care au studiat radiaţiile pe ei înșiși.

Răspuns: Nu, nu este același lucru, deoarece aceştia au studiat legile fizice ale lumii minerale, vegetale si animale naturale pe ei înșiși, în timp ce aici vorbim despre legile lumii superioare. Scopul final al acestor cercetări este foarte simplu: pentru a înțelege ceea ce există.

La urma urmei, există multe galaxii în jurul nostru și nimeni nu știe ce sunt în ele, în timp ce vor să descopere și să știe pentru ce trăiesc, dacă am fost înainte de a veni în această lume, și cine va fi atunci când o vom lăsa ; nu am să mă simt ca și cum trăiesc într-un corp care este conectat în totalitate  în orice mod posibil sau pot cumva să mă detaşez de ea? Se va muri în curând și-aş putea păși într-o altă stare, etc.

Înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune, care permite unei persoane să înceapă a răspunde la întrebări cu privire la sensul vieții sale. Animalele nu pun astfel de întrebări. Cei la care astfel de gânduri și dorințe sunt invocate sunt numiţi  oameni. Astfel de oameni cer deja întrebări omului și înțelepciunea Cabalei oferă răspunsuri la ele.

din emisiunea de pe KabTV „Despre Viaţa noastră” 5/18/15

Ca un mănunchi de trestii – Vorbind la plural, partea 2

Vorbind la plural

CALEA SPRE SUPERIORITATE

În capitolul 2 am prezentat opiniile înţelepţilor noştri cu privire la dorinţele fundamentale de la întemeierea Creaţiei şi cele patru niveluri care construiesc dorinţa de a primi. Am arătat pe scurt, că realitatea constă dintr-o dorinţă de a împărtăşi plăcerea şi o dorinţă de a o primi. Am învăţat de la aceşti înţelepţi că dorinţa de a primi plăcere este divizată în patru niveluri, cunoscute sub numele de ”neanimat”, ”vegetal”, ”animal” şi ”vorbitor”. Cu toate acestea, ea este în esenţă, o singură dorinţă, care arată diferit, în funcţie de nivelul de dezvoltare.

De exemplu, dorinţa cea mai simplă a vieţii este aceea de a te întreţine. La nivel uman, asta înseamnă a te mulţumi cu un adăpost, chiar şi cu o colibă mică, cu mijloacele de a-ţi asigura căldura, hainele şi hrana. Acesta este nivelul neanimat al dorinţei. La fel ca materialele neanimate, care îşi menţin împreună atomii şi moleculele, dar în rest nu fac prea multe, o asemenea persoană va dori doar să se întreţină, ”să-şi ţină la un loc atomii şi moleculele” şi atât.

La nivelul vegetal al dorinţei, o persoană va dori să se întreţină la acelaşi nivel cu toţi ceilalţi. La fel ca plantele de acelaşi fel, care înfloresc şi se trec în acelaşi timp, o asemenea persoană va dori să fie la fel cu ceilalţi oameni din oraşul sau satul său, sau să urmeze ultima modă văzută la televizor.

Dacă toată lumea este săracă, acea persoană nu se va simţi săracă, atâta timp cât standardul său de viaţă va urma tiparul mediului său social. Iar dacă trendul în încălţăminte este acela de a purta pantoful stâng în piciorul drept şi invers, persoana aflată la nivelul vegetal, se va simţi în largul său purtând pantoful greşit pe piciorul greşit, atâta timp cât el sau ea, este în pas cu moda zilei.

Persoana de la nivelul animal diferă de cea de la nivelul vegetal, prin faptul că începe să-şi caute propria exprimare. O asemenea persoană nu se mai mulţumeşte să fie la fel cu toţi ceilalţi, ci simte nevoia să îşi construiască o individualitate unică. În cea mai mare parte, acest nivel conduce la o creativitate crescută şi o distincţie în alegerile sale particulare.

Nivelul uman (vorbitor) este cel mai complex şi mai înşelător. Aici nu este suficient ca omul să se exprime pe sine. La acest nivel, dorinţa este aceea de a fi superior. Această dorinţă îi face pe oameni să-şi dorească să fie recunoscuţi ca speciali, chiar unici. Cu alte cuvinte, la acel nivel noi ne comparăm constant cu alţii.

Mai mult, în zilele noastre nu ne mai mulţumim nici măcar să fim cei mai buni la ceva anume; ne străduim să fim cei mai buni din toate timpurile. Gândiţi-vă la statisticile sportive despre care auzim necontenit: ambiţia lui Michael Phelps de a bate recordul de şapte medalii de aur obţinute de Mark Spitz, la olimpiada din 1972, sau la jucătorii de baschet care se compară cu Michael Jordan, sau la cursa lui Roger Federer pentru câştigarea a cât mai multe titluri în tenis, chiar dacă a câştigat deja mai multe turnee de Grand Şlem, decât oricine altcineva înaintea lui. Şi totuşi, el este nemulţumit de faptul că nu a câştigat încă nici o medalie de aur olimpică.221

Sporturile pot constitui un exemplu evident, dar ele nu constituie excepţia; ele sunt de fapt norma. Filmul care a câştigat cei mai mulţi bani în prima săptămână de la lansare, albumul care s-a vândut în cele mai multe exemplare, compania care a vândut cele mai multe telefoane/computere/automobile – competiţie şi comparaţii există peste tot. Întrebaţi un elev de liceu, ”Te descurci bine la şcoală?” şi veţi primi probabil un răspuns în sensul, ”Sunt în primii cinci la sută din clasa mea” (presupunând că ai întrebat un elev bun). Astfel, a fi bun nu mai este suficient; superioritatea a devenit motto-ul vieţilor noastre. Numim asta ”a fi cineva”. Nu mai este suficient să fiu eu; dacă nu sunt cineva, sunt un nimeni.

Iată o povestire hasidică despre Rabi Meşulam Zuşa din Hanipol (Anipoli), fratele renumitului rabin Rabi Elimelech din Lijensk, unul din fondatorii mişcării hasidice. Rabi Zuşa obişnuia să zică, ”Când voi merge la ceruri, dacă voi fi întrebat, ”De ce nu ai fost Elimelech” (stimatul frate al lui Zuşa), voi şti ce să răspund. Dar dacă voi fi întrebat, ”de ce nu ai fost Zuşa”, nu am să ştiu ce să răspund.”222 Morala este clară – fii tu însuţi şi atinge-ţi potenţialul maxim; acesta este lucrul pe care trebuie să-l faci în viaţă.

Dar Rabi Zuşa a trăit în secolul al 18-lea. În zilele noastre o asemenea morală este de neacceptat, pentru că tot ceea ce contează nu este cine eşti, ci cine eşti în comparaţie cu alţii, poziţia ta în distribuţia procentuală a clasei. Din moment ce motto-ul primar al societăţii este atât de alienant şi anti-social, nu este de mirare că societatea noastră se destramă.

 

Puterea revigorantă a Luminii

La finalul zilelor. Predicțiile evreilor cu privire la viitorul omenirii: ”Semnele ce indică salvarea iminentă: Mesia nu va veni până când forța lui Israel nu se stinge”.

În munca spirituală, trebuie să fii complet deziluzionat de capacitatea de a acționa independent și de a decide lucruri și evenimente. Totul se petrece doar cu ajutorul forței superioare.

Toată lumea va trebui să simtă și să realizeze că nu avem nimic de a face cu acțiunea de corectare. Chiar dacă putem planifica anumite acțiuni, nu suntem implicați în ele pentru că suntem influențați de forța superioară care coboară și ne corectează.

Eforturile noastre contribuie doar la realizarea faptului că procesul este dincolo de noi. Forța care coboară asupra noastră de la nivelul următor nu are de-a face cu noi. Senzația că este imposibil de a acționa prin noi înșine este, de fapt, o recompensă pentru eforturile noastre.

Conștientizarea noastră completă a faptului că aceasta este forța superioară care are un impact asupra noastră, este condiția de bază de a fi sub influența ei. Puterea sa este, în final, importantă, deoarece arată o nouă etapă, nivelul următor.

Comentariu: Este vorba despre o condiție foarte crudă și dureroasă.

Răspuns: Dimpotrivă, este o bucurie, deoarece noi o simțim ca o eliberare. Ne debarasăm de responsabilitatea de a planifica și calcula evenimentele care apar în viețile noastre.

Întrebare: Sunt eliberat de propriile mele griji?

Răspuns: Nu, încetați să vă faceți griji cu privire la voi mult timp înainte  ca să atingeți această stare. Simțiți, pur și simplu, o dorință care este absolut incapabilă de a acționa de la sine, ca și cum ar fi materie moartă neînsuflețită.

Doar în ceea ce privește starea următoare, pe care o definiți ca moartă spiritual, sunteți în măsură să vă transformați în argilă în mâinile sculptorului. Doar Creatorul poate să ne facă să trecem la etapa următoare și să ne dea apa care dă viață. Pământul (dorința) este mort fără apă (Lumina de Hassadim) . Atunci când se întâmplă acest lucru, veți fi reînviat și veți trece la etapa următoare.

Din kab.tv, ”Mesia va veni?”, 14.11.2014

Să consolidăm inimile

Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

 

Convenția de la Saint Petersburg : Inversarea Ego-ului

În a doua zi a convenției, s-a propus ca noi să examinăm subiectul, „Cum putem scăpa de „duhoarea“ ego-ului putred cu ajutorul eforturilor noastre?”

Există articole scrise de Baal HaSulam si Rabash în care se se spune că, atunci când o persoană se uită la cum dorința sa urâtă moare treptat,  în agonie, persoana este mulțumită de acest lucru, deoarece aşa s-a născut. În aceeași măsură în care putrezeste ego-ul, el simte că Adam (omul) se naște în el.

Ego-ul este  inversat, arat sub  plug. Acest lucru înseamnă că este inversat  la altruism. Plugul este Lumina Creatorului. Îngrășământul reprezintă  eforturile noastre cu care ne-am dorit în prealabil să umplem ego-ul.

În cele din urmă, sub influența Creatorului, cantitatea  eforturilor noastre devine calitativă. Noi primim un ego opus în care se descoperă „floarea, mugur de la sol”, caracteristică altruistă, sufletul nostru. Acest lucru este vorbit despre în al doilea articol  a Cărţii Zohar, „Boboci de Flori.”

După ce adevăratul „sine” creste in noi, trebuie să verificăm dacă suntem gata să ne conectăm spre „noi”, adică să obținem același legământ despre care am vorbit la început. Astfel, a doua zi se va termina cu acest lucru, în cazul în care ne-am  conectat într-un singur „noi”, adică în singura noastră stare de sine.” Cu aceasta vom merge la culcare veseli, mulțumiţi și fericiţi.

Rezultatul întregii zile trebuie să fie rugăciunea, dorința noastră comună, pe cât de mult acest lucru este posibil, tânjirea către scop, pentru puterea de a realiza acest obiectiv. Fiecare etapă trebuie să fie însoțită de o formare mai bună și de această  petiție, rugăciunea.

Din Congresul din CSochi 8/25/14, lecţia 4

Unde a dispărut regele Egiptului?

Extract din Articolul ”Și asta s-a întâmplat după o perioadă lungă de timp” (Shamati 159): Și atunci Creatorul a făcut ca ”regele Egiptului să moară”, adică ei au pierdut această muncă și din acest motiv, nu au mai putut munci.

Regele Egiptului este mort în interiorul nostru – puterea pe care egoismul o avea asupra noastră a dispărut și noi nu mai putem munci. În tot acest timp acolo noi am muncit într-un mod egoist, dăruind în interesul nostru. Și brusc, nu mai există nimeni căruia să-i dăruim – dorința de primire a dispărut. Și dacă nu există dorință, nu este nimic de făcut: nu avem nici dorință să dăruim, nici dorință să primim.

Este ca și cum egoismul nostru a dispărut și am căzut în disperare, neștiind ce să mai facem. Nu simțim nevoia de a avansa, ne simțim rupți de această viață, care dintr-o dată pare goală. Dar, este clar că nu este decât o trecere la etapa următoare. Și dacă noi ne aflăm fără forță, în acest moment asta ne arată dependența noastră de forța egoismului și în ce măsură suntem sub puterea sa.

Regele Egiptului este mort – înseamnă că egoismul nostru a încetat să mai fie important pentru noi. Nu mai încercăm să îl umplem ca înainte, nu simțim că în această plenitudine există forța vieții.

În viața obișnuită înțelegem că, dacă suntem obosiți de un anumit joc, dacă acest joc își pierde importanța, asta înseamnă că regele Egiptului, adică egoismul care se află în acest joc și care ne dă sentimentul de plenitudine, nu ne mai umple.

Căutăm atunci un alt joc: vom schimba ceva în viața noastră, vom schimba munca…

Dar, în munca spirituală nu știm cum să schimbăm o stare pentru o alta, și asta-i problema. În viața obișnuită avem televizor, internet, publicitate și suntem tot timpul gata să alegem cu ce am putea să primim plăcere, ce am mai putea încerca. Intrăm în supermarket și vedem pe rafturi nenumărate soiuri de vin, brânză, carne: dacă nu aveți dorință de asta, luați altceva.

Asta dezorientează oamenii, formând iluzia a numeroase opțiuni de plăceri care există și îi calmează, că va exista mereu ceva cu care să se umple. Totuși, vedem că în ciuda acestor eforturi un mare număr de persoane deprimate, într-o disperare totală, ajung la droguri.

Apoi, avansăm spre o muncă spirituală comună; astăzi, chiar în lumea materială, oamenii nu pot să înțeleagă unde este regele Egiptului care înainte îi inspira să muncească, aducându-le tot soiul de satisfacții. Astăzi nu îl mai găsim, a dispărut și este problema vieții noastre.

Înțelegem că nu mai putem schimba o activitate pe o alta și nu mai există loc unde am putea să fugim și că trebuie să ne concentrăm pentru a găsi un nou rege. Adică, trebuie să acceptăm puterea forței de dăruire fără nici o recompensă – a primi forța de sus și a efectua toate acțiunile în sus și spre oamenii din exterior.

Trebuie să cerem o detașare completă de orice avantaj personal, de orice sentiment de plenitudine pe care-l putem simți: bun sau rău.

Și mai târziu, când vor merge în deșert și se vor regăsi într-o stare de micime (Katnut), vor dori cu adevărat să se întoarcă în sclavia în care se găseau înainte de moartea regelui Egiptului.

După ce o persoană s-a despărțit de munca în interesul egoului și se află deasupra, este adusă în această stare pentru a i se arăta ce dorințe, ce intenții, ce plenitudine avea înainte! Este în mod intenționat, pentru ca persoana să poată construi aceeași stare deasupra detașării sale, deja o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala, Shamati 159, 18.04.2014

O conexiune puternică în grup

Întrebare: Ce înseamnă a fi foarte conectat la un grup în mod corect?

Răspuns: Înseamnă a vedea viitorul meu, toate etapele următoare spre scop, a primi recompensa; întreaga mea realizare este doar în raport cu prietenii mei. Și, prietenii nu sunt chipuri fizice.

Pentru a fi în contact cu ei, nu este suficient să-i îmbrățișezi și să dansezi cu ei, ci este necesar a se uni într-o singură inimă, o singură dorință. Și, această dorință trebuie găsită în afara noastră, ca și cum inima ar ieși din corpul meu și ar fi unită cu toate celelalte inimi.

Dacă o persoană are o astfel de înclinație atunci prin aceasta, poate înțelege ceea ce cabaliștii ne sfătuiesc să facem. Toate schimbările în direcția conexiunii inimilor vor fi puternice, ne arată în mod natural, corect și adecvat, direcția conexiunii.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 06.04.2014, Scrierile lui Rabash

620 de suprapuneri infinite

Întrebare: Ce înseamnă că fiecare se folosește de sine pentru a satisface dorința prietenului, a celorlalți?

Răspuns: Mă pot conecta cu prietenul dacă-i cunosc dorința. Nu există alt mijloc de a se putea conecta la dorința sa de primire. Trebuie să știu ce vrei și fac un efort pentru a-l obține.

Nu este decât dorința de primire și, dacă vreau să fiu conectat la voi, trebuie să vă umplu (împlinesc), iar voi ar trebui să faceți același lucru pentru mine. Astfel, nimeni nu se poate umple la nivel corporal, dar fiecare poate să-l umple pe celălalt la nivel spiritual. Pentru a face asta, trebuie să aflu ceea ce voi vreți. Se pare că eu sunt Partzuf superior în raport cu voi și voi sunteți Partzuf inferior. Iau dorințele voastre de la voi, sunt încorporat în ele și le ridic sus; astfel, devin un conductor între voi și Creator. Acesta este modul în care vă împlinesc.

Fiecare face asta pentru celălalt. Imaginați-vă miliarde de Partzufim, fiecare în interiorul celuilalt în diferite discernăminte, fiecare cerând umplerea celuilalt. Astfel, lipsurile și umplerile trec de la unul la altul într-un lanț de niveluri, până ce ating lumea Infinitului. Astfel, vom descoperi un vas general unde toată lumea este încorporată în toată lumea și este conectată într-o singură dorință, ca cea care era înainte de spargere.

Dar, această singură dorință este complexă, deoarece conține spargerea, distanța, ego-ul care nu ne lasă să ne conectăm. Această dorință este complexă, deoarece toată lumea este încorporată în toată lumea și astfel, intensitatea crește de 620 de ori de la simpla dorință inițială.

Fiecare absoarbe lipsa celuilalt și este recompensat cu implinirea acestuia, astfel că noi ne intensificăm. Dacă sunt conectat la toate părțile sufletului general și dacă, eventual, trebuie să ridic o rugăciune pentru noi toți, atunci Lumina Infinitului mă traversează, mergând spre toată lumea de sus în jos.

Asta se întâmplă fiecăruia dintre noi. Ne conectăm și creștem până la Infinit și în final, vom atinge o putere incredibilă. Numim această creștere ”de 620 de ori”, chiar dacă nu este un număr, ci un concept calitativ.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 24.03.2014

O dorință pentru control corectată

Întrebare: Ce-ar trebui să fac dacă eu doresc să-i controlez pe prieteni și văd aceeași dorință la alții? Cum pot canaliza dorința în beneficiul scopului și al grupului?

Răspuns:Dacă vei fi ca un tată și o mamă față de prieteni, atunci ești preocupați de ei tot timpul ca de niște copii. Te rog, preia controlul asupra lor ca și asupra celor mici dar numai cu condiția să acționeziuexclusiv în beneficiul lor, pentru că dorințele lor, nevoile și deficiențele lor sunt ceea ce determină gândurile tale, faptele și dorințele. Ei sunt capul tău și fac ceea ce doresc. Aceasta se numește Aba ve Ima. Vă rog preluați controlul!

Din a 2-a parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.14.14, Scrisorile lui Rabaș

Cei doi Poli ai Unicitatii

Cand simt ca imi lipseste dorinta corecta, trebuie sa o cer. Aceasta se numeste „rugaciune inaintea rugaciunii”. Ma rog cu scopul de a trezi o cerere in mine pentru Creator, dorinta corecta pe care nu o am in acest moment.

Acum, din contra, mai degraba as manca si as dormi, dar cer ca sa stau treaz; vreau sa simt goliciunea gandurilor mele prezente si dincolo de ele sa ma trezesc inspre daruire, spre iubire si sa simt implinire din acestea. Cererea in sine, intoarcerea catre Creator, este „hrana” mea care ma umple de vitalitate. Vedeti, in acest mod sunt conectat la Creator si nu am nevoie de nimic altceva. Deci cum as putea acum sa dorm?

Intrebare: Dar daca nu mai doresc sa dorm, nu am anulat de fapt aceasta dorinta in mine si de fapt, nu m-am ridicat deasupra ei, cum trebuia?

Raspuns: Acum am o nevoie pentru o alta implinire. Il iubesc pe celalalt si doresc sa ii daruiesc. Dorinta mea anterioara nu dispare; ea arde in interiorul meu ca si inainte, dar in acest moment sunt implicat in procesul de daruire.

Nu pot face nimic in legatura cu asta; in spiritualitate am intotdeauna doua dorinte, doua sentimente. Pe de o parte, simt goliciunea mea interioara pe care nu doresc s-o umplu ca deobicei si pe de alta parte, doresc sa ma ridic deasupra ei cu o dorinta de daruire. Trebuie sa am aceasta goliciune, ca si trupul meu, pe care am restrictionat-o. Fara ea, nu as fi capabil sa avansez.

Intrebarea este, cum este posibil sa simt simultan aceste doua dorinte? Tzimtzum (restrictia) a fost facuta ca sa preiau controlul asupra dorintei, in ciuda puterii sale si deasupra acesteia sa construiesc un Masach avand o intentie de daruire si o aspiratie arzatoare pt ea.

Aceasta este dualitatea ce e descoperita in spiritualitate, iar noi trebuie sa ne obisnuim cu ea. Unul dintre exemplele cele mai proeminente este dat in Torah: (Geneza 21:12) in Isaac vor fi chemate semintele tale, ii spune Creatorul lui Abraham; si dupa aceasta El i-a comandat sa-l sacrifice pe Isaac pe pamantul lui Moriah (Geneza 22:2) si sa-l aduca ofranda prin ardere. Cum integram aceste doua stipulatii contradictorii?

Baal HaSulam scrie in Scrisoarea 51o persoana nu poate analiza trupul si sufletul ca fiind doua subiecte. Mai degraba, el este format de catre Creator ca fiind unul, cu alte cuvinte un singur subiect si de aceea perceptia spirituala este dificila pentru el, exact ca doua lucruri opuse care sunt imposibil a fi imbracate intr-o singura tema.  Si in ciuda acestui lucru, noi trebuie sa internalizam acest principiu, sa il intelegem cumva, caci altfel nu vom supravietui.

Si daca pentru mine este ceva rau astazi, daca sunt obosit de eforturile mele inutile, daca am pierdut directia si prefer sa dorm putin, daca goliciunea ma domina, disperarea, lipsa de putere si viata, incep sa ma surprinda prin lucruri neplacute, pe de o parte trebuie sa ma ridic deasupra problemelor care imi sunt trimise si sa le vad nu ca pe obstacole ci ca pe salvarea mea. Vedeti, fara ele nu as putea sa simt nevoia pentru Creator, pentru ajutorul Creatorului.

Si de aceea, este necesar sa mentinem impreuna aceste doua puncte, sa fie simultan in Bina si Malchut, si astfel sa inaintam. Persoana trebuie sa fie „divizata” in doua: un corp (dorinta de a primi) si un suflet (dorinta de a darui). El are nevoie de aceasta divizare. Totusi, dorinta nu dispare, nu e anulata si va trebui sa lucrez deasupra ei tot timpul. In ea sta goliciunea, iar deasupra ei straluceste scopul pe care doresc sa-l ating. Astfel incat „capul unui  Partzuf” face calculatia corecta, in ciuda „deranjamentelor stomacale”.

Totusi, ambele trebuie sa fie percepute de catre cel care primeste, deoarece ele sunt bucuria festivalului, continua Baal HaSulam. Exact intre cei doi poli, este gasita fericirea. Prin discutia noastra de astazi despre continul contrast dintre ei, construim o fundatie pentru viitorul Masach.

Din a 2-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/30/14Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Cartea Zohar

Pagina 1 din 1512345...Ultima »