Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Operăm într-un sistem al forţelor de primire şi dăruire, şi acesta este motivul pentru care orice acţiune ar trebui calculată în termenii legii efectului forţei asupra materiei. Apoi, nu vor mai fi dubii dacă se poate sau nu întâmpla. Rezultatul va fi determinat cu precizie, ca şi în cazul legilor fizice din această lume.

Cunoscând forţa activa şi materia asupra căreia acţionează, putem apoi calcula totul în avans şi să evaluăm rezultatul. Similar, facem calcule pentru un anumit mecanism şi suntem siguri că va funcţiona.

Acelaşi lucru se aplică şi muncii spirituale interioare a unui om. Cu toate că nu ştim toate legile psihologiei umane, care dau naştere dorinţelor, intenţiilor, impresiilor şi reacţiilor, înţelepciunea Cabala ne dă o înţelegere clară şi explică principiul de acţiune al fiinţei umane ca un mecanism, în care operează forţa superioară a naturii.

Trebuie să luăm parte în toate aceste acţiuni şi să folosim puterea Creatorului care acţionează asupra dorinţei noastre de a primi plăcere. Dacă ştim cum să reacţionăm la acţiunea forţei dăruirii, atunci vom putea să calculăm toate reacţiile şi acţiunile noastre; vom putea să plănuim în avans cum putem să obţinem aceeaşi forţă de dăruire ca a Creatorului.

Pentru a crea un grup, trebuie să ne conectăm cu dorinţele altora. Putem face asta influenţându-ne unul pe altul cu aceeaşi forţă cu care acţionează Creatorul asupra noastră, adică forţa dăruirii. Dar omul nu are încă această dorinţă reală de a dărui şi acţionează numai prin egoismul său.

El doar a auzit de la învăţător şi a citit în cărţi că trebui să se conecteze cu alţii, pentru că numai în această conexiune se poate forma locul necesar revelării Creatorului. De aceea, vrea să acţioneze altruist faţă de celălalt, cu toate că nu are nici proprietăţi altruiste, nici iubire pentru celălalt, ci vrea numai să le folosească.

Dar este posibil să facem asta, pentru că trăim în lumea noastră în nişte circumstanţe speciale, în care putem acţiona în mod mecanic, chiar împotriva dorinţei noastre. Rezultă că unul îl influenţează pe altul şi astfel atrage Lumina care Reformează. Prin atitudinea mea bună faţă de prieten, eu produc în el o anumită reacţie faţă de mine. Fiecare cadou dăruit unui prieten se pare că face o deschidere în inima lui. Ca rezultat, el începe să îmi acorde atenţie şi să reacţioneze, cu toate că la început era total indiferent faţă de mine.

Acest lucru se va întâmpla cu siguranţă, pentru că folosesc o lege a naturii: Îi dăruiesc şi astfel cumpăr un prieten cu ajutorul cadourilor mele. Cadourile sunt de fapt atitudinea mea bună faţă de el, atenţia mea. Astfel, produc acelaşi răspuns de la el.

Mai întâi, asta poate produce o reacţie opusă în el, pentru că nu vrea să îmi datoreze nimic. În mod instinctiv, se poate distanţa de mine, să înceapă să îi fie teamă că dacă eu îi dau cadouri, apoi o să vreau să îl folosesc. În lumea noastră suntem obişnuiţi cu faptul că nu există servicii necondiţionate. Dar timpul îşi va face treaba şi, gradual, prietenul va fi îmbibat cu grija mea şi va începe să îmi răspundă în acelaşi fel. Ambii vom începe să ne tratăm în mod frumos şi astfel vom construi o relaţie între noi. Dezvoltând-o, vom crea locul în care Lumina care Reformează ne va afecta.

Aceasta va fi Lumina noastră comună care va construi între noi o zonă care nu a existat anterior în această lumea, zona dăruirii noastre reciproce! Nu va fi influenţa unui egoist asupra altuia. Acţionând împreună, atragem o Lumină Înconjurătoarea diferită, orientată spre scop, iar aceasta construieşte zona dintre noi în vom putea mai târziu să fim îmbrăcaţi ca Lumină Interioară.

Totul se desfăşoară în acest fel. Putem acţiona la nivelul acestei lumi, la început chiar fără o dorinţă. Dar  mai târziu, această dorinţă se va schimba prin influenţa Luminii care Reformează. Datorită conexiuni noastre, a cel puţin doi oameni, vom crea o zonă specială, ca şi cum am fi acoperiţi cu o „pătură”. Această „pătură” va deveni ecranul nostru comun, prin care vom putea să obţine revelaţia Creatorului şi să atingem un nivel spiritual.

Înţelegem toate aceste etape ale muncii ca fiind bazate pe legi inflexibile, folosind forţe cunoscute. Trebuie doar să le folosim în mod corect, la fel ca în orice altă ştiinţă, în care ştiu că dacă nu îndeplinesc toate condiţiile, atunci nu are niciun rost să aştept milă. Şi dimpotrivă, dacă fac totul corect, atunci rezultatul trebuie să fie în locul aşteptat şi în timpul dorit, ca o realizare a eforturilor mele.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala din 12/11/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Forţele răului nu au liberă alegere. Ni se pare că anumiţi oameni sau naţiuni ne fac intenţionat să suferim, că au comis crime în istorie. Dar, toate sunt o consecinţă directă a activităţii sistemului, care, în plus faţă de Creator, are numai un singur element capabil de a influenţa sistemul – noi, cei care avem capacitatea de a munci independent, avem acţiuni, gânduri şi intenţii libere.

Deci, nu da vina pe nimeni. Creatorul este bun şi aduce bine şi legile pe care El le-a stabilit lucrează în lume şi nu pot fi încălcate. Se pare că, în întregul sistem de lumi, în universul întreg, nu suntem decât noi, cei care avem puterea de a schimba ceva în realitate. Suntem în vastul ocean de lumină, motiv, înţelepciune şi programul creaţiei, ca pe o mică plută. Şi noi putem să influenţăm acest ocean, astfel încât să putem avea încredere, să fim în siguranţă şi calm, dar putem provoca, de asemenea, o violentă furtună în acest ocean. Totul depinde de noi!

Toate celelalte părţi ale creaţiei, cu excepţia noastră, nu se schimbă. Lumina este într-o stare de repaus absolut şi vasul, dorinţa, este total dependentă de Lumină. Şi numai noi, la mijloc între ei, avem liberă alegere. Prin urmare, în afară de noi, nimeni nu poate schimba ceea ce este, deoarece ei se supun pe deplin conducerii superioare. Este sistemul prin care Creatorul ne influenţează, pentru a îndrepta drumurile noastre şi a ne conduce spre El.

Se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Creator”. Fiecare sacrificiu (Kurban) ne aduce mai aproape (Karov) de El, şi asta nu depinde decât de modul în care utilizăm propria noastră alegere liberă. Deci, noi nu putem aştepta sau pierde niciun moment, suntem obligaţi de a face munca noastră cât mai mult posibil.

În realitate, nimic nu se schimbă, cu excepţia a ceea ce schimbăm prin propriile noastre eforturi.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipseşte pentru a reuşi în muca noastră este să ne concentrăm atenţia asupra succesului spiritual interior, adică revelarea Creatorului, mai degrabă decât pe reuşita materială exterioară. Revelarea Creatorului ar trebui să fie singurul nostru obiectiv şi toată munca noastră, diseminarea, studiul şi eforturile la un moment dat ar trebui să fie mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Nu ar trebui să fie invers! Noi nu ne rugăm la Creator pentru a reuşi în diseminarea noastră sau în viaţa noastră. Acesta este modul în care toate religiile funcţionează, când ele se întorc spre Creator, pentru ca El să ajute o persoană în viaţa materială şi să-i aranjeze lucrurile. Noi facem contrariul. Tot ce avem nevoie în viaţă este de a ajunge la un lucru: revelarea Creatorului, a ne conecta la El şi a simţi că îi aducem Lui satisfacţie făcând asta.

Între timp, ne lipseşte această intenţie pură în toate acţiunile noastre. Chiar dacă ea este artificială şi nu se potriveşte stării noastre de spirit şi sentimentelor noastre, de la Lo Lishma (nu pentru numele Ei), vom ajunge la Lishma (în numele Ei). Deci, în timp, exprimăm această dorinţă doar în exterior şi căutăm cuvinte potrivite pentru a exprima intenţiile noastre.

Deşi aceste intenţii nu există, încă, adevărat şi nu provin din interior, dorim ca ele să vină din inima noastră. Funcţionăm precum copiii mici care repetă acţiunile grupului fără să înţeleagă nimic. Puţin câte puţin, ele ne pătrund până ce devin o a doua natură şi începem să simţim sensul cuvintelor.

Putem atrage Lumina care Reformează care se va transforma din Lumina Înconjurătoare, în Lumina interioară, chiar şi cu dorinţele care nu sunt reale în acest moment. Structura scării spirituale şi relaţiile dintre Partzufim spirituale ne permit să facem asta. Totul este, de fapt, intenţionat, pentru ca noi să putem evoca acţiunea luminii asupra noastră, chiar dacă nu suntem, încă, în lumea spirituală.

Deci, haideţi să adăugăm intenţia corectă la marile eforturi pe care le facem în acţiunile noastre exterioare. Aşa cum este spus „o Mitzvah fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Dacă dorim să realizăm o Mitzvah, adică o poruncă a Creatorului de a adera la El, atunci trebuie să facem ca fiecare acţiune pe care o efectuăm, să se transforme „într-un sacrificiu” (aceeaşi rădăcină ca „se apropie” în ebraică).

Vocea Creatorului ne va fi revelată între doi îngeri, care sunt cele două forţe, stânga şi dreapta, recepţia şi dăruirea, O vom auzi dintre îngeri (precum Moise). Nu o putem face decât dacă lucrăm corect cu forţele noastre, concentrându-ne asupra intenţiei de a revela Creatorul, pentru a-I aduce Lui satisfacţie în toate acţiunile pe care le facem, ca o persoană iubită.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:14: “Să nu pofteşti la casa aproapelui tău, să nu pofteşti la femeia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la vaca lui, nici la măgarul lui, nici la orice alt lucru care aparţine aproapelui tău.”

O casă, o femeie, un servitor, un bou sau un măgar, toate reprezintă dorinţele majore ale omului, care se conectează gradual în el,  începând de la vasele externe până la dorinţele cele mai intime.

“Să nu pofteşti”, înseamnă că trebuie să lucrezi cu dorinţele tale pentru a dărui şi nu pentru tine. Dacă până acum a fost vorba de ceea ce ai şi cum ar trebui să lucrezi cu asta, acum este vorba de ceea ce are celălalt şi tu nu poţi folosi.

A folosi înseamnă a vrea. Nu este doar “să nu pofteşti” în sensul “să nu iei” ci de fapt de a nu pofti, astfel încât nu vei simţi nici cea mai mică invidie faţă de celălalt. Apoi, vei începe să înţelegi că, dacă te conectezi la el, nu vei vedea imaginea lui.

De obicei, vezi într-o persoană ceva bun şi rău şi o vei invidia puţin…Nu o poţi vedea aşa cum este în realitate, o vei vedea în raport cu tine, fie mai bună, fie mai rea, într-un fel sau altul. Dacă nu o priveşti prin prisma invidiei, etc., nu vei vedea imaginea sa.

Niciodată ea nu ţi se va arată, deoarece substratul nostru este ca un disc compact sensibil la lumină, care se află în spatele lentilei camerei care captează imaginea, o transformă în semnale electrice şi le transmite la control, astfel încât substratul nostru percepe totul numai în raport cu noi: în ce măsură pare mai bun sau mai rău cu privire la ego-ul meu.

Dacă scap de el, atunci eu nu te văd, dispari din faţa mea. Ce se întâmplă ? Se pare că lumea nu există. Nu văd decât vidul absolut.

Asta înseamnă că starea corectată implică o lipsă de invidie în mine şi a tuturor celorlalte stări cu privire la alte persoane si la umanitate. În acest caz, încep să înţeleg că nu există nimeni şi că totul dispare. Apoi, trebuie să găsesc un atribut cu totul nou, atribut care-mi va permite să văd ceea ce există.

Se pare că, dacă anulez ego-ul meu, atunci toată imaginea de ansamblu a lumii se anulează şi lumea nu există. Deci, ce există? Nimic altceva decât atributul de a dărui. Cum îl pot percepe? Încep să mă schimb în funcţie de acest atribut de dăruire şi, în măsura în care nu sunt compatibil cu el, încep să văd diferenţele si invers; în măsura în care sunt compatibil cu el, încep să simt acest atribut, deoarece un contrast a fost creat.

Se pare că o parte a lumii în care nu sunt compatibil cu atributul de dăruire este încă a mea, iar partea lumii în care sunt compatibil cu atributul de dăruire este Creatorul. Apoi, vom apărea doar eu şi Creatorul şi nu există altcineva în afară de noi.

Când ating, progresiv, corectarea completă, este ca şi cum aş dispărea şi rămâne doar sentimentul meu de unic Creator,. Astfel, ajung la recunoaşterea faptului că “nu există nimeni în afară de El”.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 04.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare : Care este condiţia pentru a avea dorinţa de  unitate, este dorinţa mea  de a înţelege şi a simţi totul în mine?

Răspuns : În timpul procesului de muncă spirituală, dorinţa noastră de a înţelege şi a simţi totul în noi nu se contractă, din contră , va creşte din ce în ce mai mare. Şi trebuie să  crească deoarece devine din ce în ce mai integrală. Am început deja să înţeleg cum imaginea  mea asupra realităţii se schimbă şi corpul meu, ocupând un spaţiu special în spaţiul fizic, îmi dă un sentiment de distanţă, de izolare faţă de alţii, chiar opoziţie şi diferenţă faţă de alţii.

Am nevoie să mă aduc pe mine însumi într-o stare  de eliberare de corpul fizic. Corpul nu există. deasupra corpului meu, ceea ce putem spune  de asemenea  şi deasupra egoului, acolo există conexiune între mine şi alţii.  Iar corpul nu există, este ca un fel de imagine egoistă în imaginaţia mea, în conştiinţa noastră. Astfel  am nevoie să învăţ  a descrie starea mea viitoare mie însumi. Ceea ce mă interesează este doar unitatea mea spirituală  între noi. Nu este  nici o semnificaţie  a corpurilor. Mai târziu vom vedea cum vor dispărea.

În înţelepciunea Cabla învăţăm despre  naşterea  Kliului  spiritual, despre creşterile şi schimbările de stare. Acelaşi lucru are loc cu noi în lumea noastră, naşterea şi creşterea  corpului nostru, care în principiu este egoul nostru. Corpul nostru este ceea ce există în imaginaţia noastră, de fapt este format în egoul nostru. După aceea se topeşte, dispare, moare, iar în locul său  un alt corp apare, şi un altul, şi tot aşa până când vom ieşi la nivelul  de corectare completă. Ne întoarcem în corpuri întotdeauna deoarece sunt imperative pentru noi pentru independenţa  noastră în atingerea oricărui nivel spiritual.

Între fiecare nivel spiritual exista o deconectare, o ruptură.

Pentru a atinge  un anume nivel spiritual  trebuie să cazi din el la nivelul acestei lumi. Cel puţin pentru moment ai nevoie să simţi că trăieşti doar în această stare  de bestie, iar după aceasta  vei începe să  atingi următorul nivel spiritual. Ai căzut la acest nivel de fiecare dată,  şi din nou ai avut cu tine  un salt energetic către următorul nivel.

Şi doar prin completarea tuturor corecţiilor când ai cu tine o acţiune numită (Samuel II 23:20) ” … un viteaz din  Kabtziel care a făcut multe acţiuni” (adică „Voi aduna împreună””), când vei aduna toate aceste nivele şi le vei conecta integral atunci ultima stare  a completării corecţiei apare. Iar până atunci, corectăm fiecare  valoare într-o formă discretă(izolată),  exact cum un electron sare în atom la următoarele nivele. Dar în general când sare emite fotoni, în timp ce noi facem opusul deoarece  urcăm spiritual, prin urmare noi aparent absorbim energie din mediul  energetic înconjurător numit „Creator” sau „Lumina”, şi asta obligă urcarea noastră la o  orbită din ce în ce mai înaltă.

Din a 2-a pregătire pentru Convenţia din Krasnoyarsk 6/13/13

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea poate fi dezvaluita doar in masura in care este dezvaluit raul, asa cum este scris: “Creatorul i-a creat unul impotriva celuilalt”. Incepem drumul nostru pe calea spirituala (de la zero), la inceput coboram la un anumit nivel al dorintei de a ne bucura (-1), si apoi urcam din acesta (+1). Apoi, din nou, coboram chiar mai jos (-2) pentru a urca si mai sus (+2) si tot asa.

Totul este construit prin revelarea raului si transformarea acestuia in bine pana cand sunt realizati toti pasii. Locul in care noi revelam propriul egoism si greselile intr-o masura din ce in ce mai mare, ramane. Nu dispare, insa noi revelam Mitzva (porunca) de deasupra sa.

Este scris: “Creatorul i-a creat unul impotriva celuilalt” si “avantajul Luminii vine din intuneric.” De aceea, chiar si atunci cand noi urcam toate cele 125 de trepte si ajungem la binele absolut, raul care a fost revelat de noi nu dispare. Altfel, va disparea si toata Lumina.

Noi suntem creati din material opus Lui. Dorinta creata de Creator este foarte mica, asemeni unei mici seminte. Tot ceea ce am revelat in plus fata de aceasta dorinta este datorita intentiei.

Prima data am revelat raul, intentia de a fi pe placul nostru. Toata bunatatea este acompaniata de intentia de dragul daruirii. Toata dezvoltarea este construita pe realizarea raului nostru, opozita noastra fata de Lumina. Nu dorinta in sine a fost dezvoltata, ci realizarea, intelegerea sa.

Ego-l revelat nu este dorinta insasi. Dorinta cu care traim in aceasta lume, in sine, nu este buna sau rea. Nu este nici de condamnat si nici de laudat. Numai intentia este importanta, cea care apare in mine cu referire la ceilalti sau la Creator (ceea e este acelasi lucru). Este ceea ce imi da adancimea dorintei (Aviut), nu dorinta de bucurie in sine.

Este necesar sa separam una de alta, sa gandim cu atentie si sa incercam sa acceptam ca muncim in continuare asupra intentiei, corectand relatia nostra cu dorinta si nu dimensiunea dorintei insasi. Cu alte cuvinte, aceasta munca nu este evaluata cantitativ ci calitativ.

Este scris: “O incalcare nu anuleaza porunca”, si ‘porunca nu anuleaza incalcarea.” Asta pentru ca amandoua se sprijina una pe alta. Raul nu dispare, si exact pe varful acestuia noi construim structura binelui. Asta pentru ca suntem creaturile, si daca realizarea de catre noi a raului si a ceea ce suntem ar disparea, noi am pierde ceea ce este bun.

“Eu-l” meu este construit exact opus Creatorului. Cu cat ma percep mai opus, cu atat cresc mai mult, si in consecinta, ii pot darui mai mult Lui. In acest caz, voi avea o nevoie, senzatia contrastului dintre Lumina si intuneric, care imi da posibilitatea de a darui mai mult.

De aceea este necesar sa pretuim revelarea raului deoarece doar datorita raului ajungem la bine.

Din partea intai Lectia Zilnica de Cabala 8/10/2011, Shamati #52

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi trebuie sa cream o societate care sa permita tuturor oamenilor din lume sa inainteze corect catre maine. Altfel, nu vom supravietui. Vdem ce se intampla azi, in special in tarile dezvoltate. Iar celelalte, se apropie rapid de ele. Oamenii incep sa simta ca “nu mai exista niciun maine”. Dar, de fapt, aceasta este o stare minunata in care noi suntem separati in mod egoist de trecut si intram intr-o stare neutra, ca si cum am fi “in uitare”.

Acum este exact timpul sa aratam oamenilor urmatorul sistem de relatii care sa ne conduca la simtirea unei stari complet diferite. Intram in faza urmatoare a dezvoltarii noastre. Asa cum am evoluat din maimute  si, treptat, am dezvoltat in interiorul nostru starea de animal, la fel, azi, incepem sa dezvoltam in interiorul nostru starea umana.

Azi, ne inaltam la nivelul numit ‘Adam” – fiinta umana, care este asemanatoare Fortei Superioare a Naturii. Aceasta forta vrea sa ne invete sa devenim integrali cu ea si de aceea, aceasta criza este globala, integrala.

Noi trebuie sa devenim asemenea naturii. Indeplinind asta, incepem sa intelegem mecanismul intern care ne conduce. Programul interior al naturii ne poarta catre un scop specific, in timp ce noi nu suntem nici macar constienti de el. Murim fara sa stim de ce traim. Ne nastem si nu stim unde si de ce. Facem lucruri instictiv pentru ca natura ne forteaza sa le facem si nimic mai mult.

In realitate, este un intreg program de actiuni, o relatie cauzala. Fiecare parte a naturii are o cauza , o consecinta, un scop. Nimic nu exista fara scop. De aceea, nici noi nu existam inutil. Putem vedea asta fiindca natura ne inalta acum catre acest nivel nou – catre urmatorul nivel de dezvoltare.

La nivelul curent, deja realizam egoismul nostru animal in care am fost creati si care s-a dezvoltat in noi. Prin urcarea la nivelul urmator, care este global si integral, devenind conectati global cu natura, transformandu-ne pe noi in functie de ea, incepem treptat sa percepem mecanismul interior, gandirea interna a Fortei Superioare a naturii. Asa cum spune astrofizica, intregul univers este un gand. Cand omul devine constient de asta, incepe sa simta eternitatea.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: În esenţă, înţelepciunea Cabala oferă o descriere tehnică foarte precisă a gradelor lumii spirituale. De ce prezintă Cabaliştii descrierile folosind atât de multe poveşti, alegorii şi nume, în care e atât de uşor să te pierzi? De ce nu ne dau un set clar de instrucţiuni, incluzând ordinea în care acţiunile trebuie executate?

Răspuns: Să spunem că voi scrie: “ia dorinţa numărul 28 şi dorinţa numărul 35, combină-le cu dorinţele numărul 43 şi 62, şi apoi multiplică-le cu coeficientul x, iar apoi  construieşte o intenţie dinrezultat, care este compus din anumite componente. Acum, ajungân la rezistenţa, depăşeşte-o, şi aşa mai departe…” este ca şi cum ai primi o formulă chimică care este alcătuită din cuvinte necunoscute cu valori numerice. Acum încearcă să combini ingredientele în aşa fel încât unificarea finală va rezulta în adeziune.

Ce ai fi făcut cu asta? Mai mult, termenul „adeziune” în sine este neclar pentru tine. Acest cuvânt este familiar dar înţelesul lui, nu.

Şi de aceea Cabaliştii au îmbrăcat mesajul lor în forme diferite în aşa fel încât să ai o şansă de a o înţelege. Ei au numai o singură optiune – să o aducă în limbajul analogiilor folosind cuvinte care corespund cu rădăcinile spirituale. Acest limbaj este denumit limbajul ramurilor.

Dacă primeşti numai instrucţiuni tehnice, nu vei găsi nimic de care să te ţii. Dar în acest fel, deşi eşti confuz, tu cel puţin faci eforturi ca să găseşti calea dreaptă care duce la Lumină de la confuziile egoismului nostru. Egoismul este ceea ce te zăpăceşte, imaginându-ţi o lume exterioară. Pe de altă parte este exact această confuzie prin care mergi către adevăr; din aceasta poţi descoperi imaginea adevărată. În primul rând, tu îţi pui multe întrebări şi numai după aceea începi să te apropii de răspunsuri.

Într-adevăr, prin intermediul limbajului Cabalistilor este greu să înţelegi adevărul, dar fără el, este pur şi simplu imposibil să îl atingi. Doar mai târziu vom înţelege integritatea acestei abordări.
Din partea a 5-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 7/24/2011,  Arvut (Garantia reciproca)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→