Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Filed under: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit) – Partea a 2-a, paragraful 373: Cu toate ofertele, el nu spune, Respectati, asa cum este scris, Trebuie sa respectati oferta, deoarece respectati (Tishmeru) este pastreaza (Shmor) este Nukva, care ar trebui sa aduca mai aproape sus, la ZA, asa cum este scris, Trebuie sa respecti oferta catre Mine, oferta Nukva in timpul ei, in dreapta si in stanga (linii) ale lui ZA, care sunt Abraham si Isaac.

Intreaga esenta a ofertelor de sacrificiu este de a veni mai aproape, de a construi linia mijlocie, prin clarificarea dorintelor. De cate ori este posibil, dorintele ar trebui sa fie folosite pentru conectare si contopire. Cele pe care nu le pot folosi in acest fel trebuie sa fie inlaturate ca obstructii sau reziduuri. Cineva trebuie sa conecteze linia dreapta cu cea stanga, astfel incat flacarile de foc si Lumina care se Intoarce sa-l ridice la Creator. Toate discernamintele sunt executate numai prin ofertele de sacrificiu ale egoismului cuiva.

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana izolata in capsula egoismului sa stie ce este adevar si ce este minciuna?

Raspuns: Acum intelegi cat de mult ne-a ajutat sarpele primordial, impingandu-ne la pacat cu Copacul Cunoasterii. Exact din cauza acestei revelatii a dorintei egoiste imense numita sarpe noi primim oportunitatea de a urca de la gradul spiritual de animal la cel de uman.

Diferenta dintre aceste doua grade  (simbolul Delta in desen) este numit sarpe. Daca doresti sa urci de la un grad spiritual la urmatorul, te rog, mergi inainte. Dar trebuie sa lucrezi impotriva sarpelui, impotriva spatiului gol care s-a creat in tine. Totusi, daca nu ar fi fost el, ai fi ramas un animal.

Chiar aceasta forta, forta egoista a sarpelui din noi, cultiva omul din noi. Toate ruperile, pacatele si greselile descrise in Tora sunt acte folositoare. Ele sunt sabloane pentru dorintele rele, prin corectia carora il descoperim pe Creator. O dorinta suplimentara pentru ascensiune este data de sarpe si corectia sa vine prin cartile, grupul, invatatorul si diseminare.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 17.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este placerea spirituala? Este o placere simpla, intensa, sau este ceva complet diferit?

Raspuns: Singura diferenta dintre placerea corporala si spirituala sta in dorinta in care o experimentez: egoista sau altruista. Dorintele mele egoiste de primire sunt limitate. Ele isi descopera, gradual, propria goliciune, iar eu sunt fortat sa caut placeri mai mari. Ca rezultat, nu sunt niciodata satisfacut.

Am incercat sa ma umplu cu placere dar am esuat, deoarece placerea este un plus si eu sunt un minus. Cand incerc sa primesc placere eu castig doar o satisfactie temporara, care seamana cu un scurtcircuit care se dizolva repede, lasandu-ma din nou gol, iar senzatia de gol este de doua ori mai mare. S-a dublat, pentru ca placerea pe care eu mi-am dorit-o asa mult a plecat, formand o senzatie de gol in plus la senzatia pe care o simtisem inainte. Deci, inseamna ca sunt intodeauna in pierdere dubla. Ca rezultat, noi evoluam in lumea noastra din generatie in generatie, sporind egoismul nostru gol.

Totusi in zilele noastre apare o noua problema. Egoul care odata crestea aducandu-mi o senzatie de gol, a incetat sa mai creasca. Logic, asta ar trebui sa ma multumeasca, dar eu simt ca nu mai am, acum, de unde sa castig placere. Aceasta noua problema este mai rea decat cea precedenta, deoarece nu este nicio speranta pentru implinire. Pe langa asta, simt ca egoismul este integral, reprezentand suma tuturor celor sapte miliarde de dorinte egoiste individuale. Descopar ca depind de toti si toti depind de mine. Din acest motiv, descopar ca nu stiu ce sa fac, ceea ce ma duce la o diperare extrema.

In timpul acestei perioade, o persoana poate gasi consolare in droguri, care amana numai, realizarea crizei totale, pentru un timp. Totusi, chiar si aceasta solutie expira, pentru ca ea face o persoana sa realizeze ca aceasta cale este falsa si ca a te deconecta de la viata inseamna sa fii de acord cu moartea. Dar natura nu permite asta! Suntem in fata intrebarii, Ce sa facem in continuare? Si raspunsul sta in tranzita de la placere pentru primire la placere pentru daruire.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Primul om a fost creat numai cu Kelim de daruire, Galgata veEinaim. El nu avea dorinta de a primi, AHP, pentru ca el trebuia inca sa le dobandeasca. Si nu ii trebuiau dorinte de a primi, ci dorinte care erau gata de corectie, adica dorinte care aveau scantei de daruire.

Acolo nu este nevoie de corectia Galgata veEinaim, deoarece nu este o persoana; este un inger in Gradina Raiului. De ce era nevoie, era o persoana cu un suflet spart, cu toate pregatirile pentru corectie si de aceea s-a intamplat spargerea.

Totusi, spargerea singura nu a fost suficienta, deoarece o persoana nu simte ca este sparta – s-a nascut in acest fel! Fiind sparta, ea nu are niciun contact cu Lumina, relativ la ce ar putea masura ea insasi si realiza starea ei. Acum ii trebuie sa acumuleze gradual definirile in interiorul sau, pentru a intelege ca este sparta. Si face asta prin doua componente: dorinta sa de a primi placere si scanteile de daruire. Ambele trebuie sa fie cultivate.

Se angajeaza in asta pana cand, prin verificarea uneia impotriva celeilalte, atinge o stare de dezamagire. Atunci poate incepe corectia pentru a deveni uman.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce nu imi raspunde Creatorul la chemari, oricat de mult m-as plange Lui?

Raspuns: Pentru ca nu este inca o rugaminte corecta, ci niste pandalii ale copilului, pe care nimeni nu le prea baga in seama. Un tipat este o dorinta. Cand un adult plange si suspina este un semn ca ceva serios s-a intamplat. A fi un adult inseamna sa posezi o dorinta clarificata, sa intelegi ceea ce vrei.  Trebuie sa ne clarificam dorintele. Daca tipatul nostru interior, dorinta interioara, se va potrivi cu Lumina, Lumina va deveni relevata in ea si ne va permite sa simtim realitatea spirituala.

In esenta, noi studiem fizica lumii spirituale, legile precise ale interpunerii dintre Lumina si dorinta. Lumina a construit dorinta cu cinci parti; fiecare dintre ele impartindu-se la randul ei in alte cinci si alte cinci. Impreuna, sunt 125 de grade prin care dorinta poate deveni ca Lumina; asta este, sunt 125 de pasi prin care ridicam dorinta pe scara spirituala catre Lumina, pana cand devine exact ca El.

Ce inseamna plangerea, atunci? Este dorinta de implinire a unei si mai mari similaritati cu Lumina decat o dezvolt eu in mine. Odata ce am facut actiunile corecte si m-am adus la similaritatea cu Lumina, Lumina devine relevata! Dar daca nu fac actiunile corecte, Lumina nu se va releva.

Din acest motiv nu este nevoie sa plang. Ce este nevoie este ca tu sa-ti schimbi dorinta pana cand vei atinge Lumina. Pentru ca tu sa treci de la o stare la alta, sa te schimbi in asa masura incat sa urci la gradul urmator, trebuie sa te pregatesti cateva luni, sau poate ani, sau chiar vieti. Totul depinde de mediu, de perseverenta si presiune si de eforturile tale de a accelera timpul.

Totusi, Lumina nu trateaza pe nimeni cu superioriate. Oricine are o oportunitatea sa tipe intr-un fel special catre El pentru ajutor. Acestea sunt legi stricte in fizica: fie te potrivesti pasului urmator, fie nu. Daca ai destula putere sa te misti singur, atunci te misti; daca nu, atunci stai nemiscat. Daca trebuie sa misc o incarctura uriasa, o voi putea misca numai atunci cand puterea mea devine cu o picatura mai mare decat incarcatura, si nu mai devreme.

De aceea intelepciunea Cabala ne invata cum sa atragem Lumina care ne va da putere aditionala sa devenim ca ea. Pot atrage Lumina numita Inconjuratoare sau Lumina care Reformeaza, din stadiul la care vreau sa acced. Aceasta Lumina imi va influenta dorinta si ma va ridica. Ma va face similar cu nivelul Superior din care Lumina a venit. Intre timp, eu sunt incapabil sa ma schimb de unul singur.

Intreaga intelepciune Cabala este invatarea atragerii acesti Lumini de Sus, in timp ce ramai jos. In aceasta privinta, este scris: Am creat inclinatia rea, egoista si Tora ca mijloc de a o corecta, pentru ca Lumina din ea Reformeaza.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala, 16.07.10, Articolul Problema Realizarii Spirituale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus ca materia este dorinta de a primi placere, in timp ce spiritualul este conexiunea dintre dorinte. Daca este asa, ce este Creatorul?

Raspuns: Creatorul este ceea ce descoperi in actiunile tale. Descoperi forta generala a iubirii si daruirii, in masura in care executi actiuni de iubire si daruire tu insuti. Apoi, in actiunile tale, descoperi forta interioara care este numita Creator (Bore in ebraica) care insemana Vino si Vezi (Bo-Vino, Re-Vezi).

Singura noastra descoperire se intampla prin principiul Din actiunile Tale, Te voi cunoaste. Cand prin toate actiunile mele de jos in sus dobandesc forta care ma umple, care este iubire si daruire, eu il descopar pe Creator.

Cand incepe un copil mic sa-si recunoasca mama? Primeste o anumita impresie de la actiunile ei. Totusi, el nu descopera nimic din impresii, doar abia simte ca cineva are grija de el. Incepand sa reactioneze la ea si repetand actiunile pe care le vrea ea, mai degraba decat cele pe care le vrea el, incepe sa o descopere. In esenta, intreaga educatie se intampla la fel.

In acelasi fel, il descoperim  pe Cel de Sus, Creatorul. Execut actiuni conform cu Reshimot (gene spirituale) care rasar in mine. Asta se numeste Din actiunile tale, si astfel Te voi cunoaste.

Ce este Actiunile tale? De fapt, sunt actiunile mele, nu-i asa? Nu, Creatorul mi-a dat Reshimot. Mi-a dat dorinta, grupul si mediul, ca si puterea sa execut aceste actiuni. De aceea, dupa fiecare actiune, spun, Acestea sunt actiunile Tale. Totusi, prin aceste actiuni care au trecut prin mine, desi sunt  participari si dorinte ale mele, eu vin si Te cunosc (Creatorul).

Cine este cel care vine sa Te cunoasca? Este un anumit punct al liberului meu arbitru numit propriul Eu. Am lansat aceste actiuni pentru Tine, si astfel, vin sa Te cunosc. Din actiunile Tale, eu vin sa Te cunosc. In mine, este un Eu care vine sa Te cunoasca. Actiunile sunt ale Lui, dar dobandirea este a mea.

Din Lectia zilnica de Cabala, 2.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta de a primi ca existenta din absenta si a dezvoltat-o prin 4 faze, prin expunere la Lumina Directa. Cand dorinta de a primi a ajuns la ultimul stadiu de dezvoltare si a devenit la fel de mare ca Lumina care o umple, Lumina i-a transmis dorintei de a primi toate proprietatile ei. Apoi, chiar in ultimul strat (Dalet de-Dalet, a 4-a parte a celui de al 4-lea stadiu), creatura s-a discernut ca primind.

Asta a dat nastere unei rusini arzatoare in creatura, caci aceasta a vazut in ce masura ea este opusa Creatorului, Cel ce Daruieste. Ca urmare, aceasta s-a restrictionat si a refuzat sa primeasca. Aceasta senzatie teribila de rusine se numeste stralucirea Malchut. Este intunericul care e imposibil de suportat, vidul in care nu poate sa straluceasca nicio Lumina. In acest ultim moment, in a 4-a parte a celei de a 4-a faze apare restrictia (Tzimtzum). Toate fazele anterioare pot capata o similaritate cu Lumina, caci ele nu ii sunt complet opuse.

Intrebarea este, ce sa facem cu aceasta a patra parte? Ea nu poate fi anulata sau indepartata, pentru ca, facand aceasta, creatura ar inceta sa mai existe. Creatura care nu este conectata la Creator si Ii este opusa ca proprietati nu poate sa existe. Faza a 4-a, punctul de independenta, trebuie pastrat in creatura ca fundatie a acesteia. De fapt, daca nu ar fi rusinea, creatura (oaspetele) ar deveni total subordonat Creatorului (Gazda) si ar face orice ar vrea Creatorul ca ea sa faca, asa cum se intampla la nivelul nemiscat, vegetal si animal al naturii, asa cum un animal de companie ii este loial stapanului sau.

Deci, cand devine creatura oaspete? Cand se simte persoana ca straina si opusa gazdei? Si cand simte, ca oaspete, ca gazda e fericita si incantata sa o aiba ca oaspete, iar gazda intreaba mereu ce mai poate sa-i ofere, ca sa ii faca placere? Cand aude oaspetele pe gazda, spunandu-i: Serveste-te! Totul e al tau! Si cand raspunde oaspetele, Nu al meu, ci al Tau!? Oaspetele nu poate sa nu simta aceasta rusine in faza Dalet de-Dalet; creatura trebuie sa pastreze senzatia de rusine, pentru a se pastra ca si creatura.

Deci, daca locuim in Gradina Raiului, adica in pura daruire (Bina), si acesta e nivelul ingerilor, nu cel al adevaratilor oameni. Pana ce nu ajungem sa simtim acest vid despartitor care nu poate sa fie umplut, omul nu e pregatit pentru misiunea lui. Vidul nu poate sa fie umplut pana ce nu se dezvaluie toata rusinea, care ne face sa simtim nevoia sa ne acoperim cu vesminte, ceea ce inseamna ca simtim nevoia de corectare.

Astfel, pentru a il ajuta pe barbat, din el deriva si se desprinde o femeie. Aceasta este sotia lui (Nukva) care e facuta din coasta lui. Ea este cea care ii face cunoscut acest vid, iar impreuna, ei (Zeir Anpin si Malchut, Adam si Eva, simt nevoia de vesminte (Lumina Reflectata, intentia de a darui). Ei se simt ca oaspetele in raport cu Gazda. In acest mod, ei pot obtine corectarea, adica sa actioneze doar pentru a darui Gazdei si sa transforme rusinea in demnitate si onoare.

Calea aceasta e lunga si complicata. Toata lumea cunoaste povestea lui Adam si a Evei, dar nimeni nu intelege ce anume ascunde aceasta.

Din partea a 4-a din Lectia zilnica de Cabala, 13.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne imaginam procesul care are loc in spiritualitate si este descris de intelepciunea Cabala? Cand si unde se intampla, sau deja a avut loc?

Raspunsul meu: Toate aceste procese au inceput deja in radacinile noastre spirituale. Tot ceea ce facem este sa le descoperim urcand de jos in sus si, in acest fel, apropiindu-ne de ele. Totusi, totul s-a intamplat deja. Timpul, in spiritualitate, este o secventa de cauze si efecte.

Creatorul a creat dorinta de a primi placere. Apoi, aceasta dorinta a primit Lumina. Dupa aceea, a inceput sa experimenteze rusinea, s-a restrictionat, a luat o decizie de a primi totul ne-egoist (folosind un ecran/intentie) si a inceput sa primeasca pentru a darui, conform gradului de abilitate pe care il avea, si asa mai departe. In alte cuvinte, studiem o secventa de actiuni care s-au intamplat inainte sa le simtim noi.

Aici am fost nascut si din acest moment incep sa ma simt. Stiu ca inainte de a ma naste au trait alti oameni, dar nu stiu cu adevarat, ce inseamna inaintea mea. Incep sa percep realitatea numai din momentul in care m-am nascut. Conform perceptiei mele a realitatii, se pare ca exista alti oameni in jurul meu, care s-au nascut inaintea mea si chiar unii care s-au nascut si au murit inainte ca eu sa ma nasc. Dar toate astea exista numai in realitatea in care m-am nascut si in care eu traiesc acum. Ei sunt ceva pe care mi inchipui, ca imagini in capul meu. Noi toti lucram numai cu dorintele noastre interioare, care trebuie clarificate.

De aceea, realitatea mea incepe la nastere. Tot ceea ce presupunem ca s-a intamplat inainte de a fi nascut, este o pregatire pentru senzatia mea curenta. Se leaga de Creator si actiunile Lui din mine. El le-a facut pentru a ma pregati sa percep lumea si realitatea din jurul meu in felul in care o fac, incepand din momentul nasterii mele. Cine sunt mama si tatal meu, si toti oamenii din jurul meu? De ce actioneaza ei in acest fel? Creatorul este Cel care a pregatit acest sistem din grija pentru mine. Intreaga lume pe care o vad este facuta de Creator de dragul muncii mele.

De aceea, viata noastra este conectata cu procesele spirituale, care sunt menite sa ne aduca trezirea spirituala si relevarea unor noi sentimente. Chiar crezi ca exista un singur moment nefolositor in viata noastra?

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatia este o dorinta goala, in timp ce Creatorul este Lumina. Cum pot aceste doua stari opuse – spatiul gol si Lumina – sa se conecteze? Daca nu face asta creatura, a carei natura este o dorinta goala, va ramane goala pentru totdeauna. Cum se pot reconcilia aceaste doua stari opuse? De fapt, conform legii echivalentei formelor, care guverneaza natura, ele nu se atrag si nu se alipesc, asa cum nici polul nord si cel sud nu o pot face.

Deci, apare necesitatea de a amesteca dorinta de a primi cu dorinta de a darui. In cap (Rosh), o intentie de a primi pentru a darui apare, iar in corp (Guf), apare o forta egoista de a primi, nu de dragul daruirii, ci de dragul de sine. Astfel apare ruperea intre cap si corp. Exista o pierdere de conexiune intre ele, intre abilitatea de a gandi si actiona la unison. Este un gand in cap, dar o dorinta complet diferita in corp. Inima si mintea nu sunt una.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 7.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→