Tag Archives: echilibru

Al treilea templu pentru toată umanitatea

Întrebare: Un stat independent Israel există de câteva decade. Ce îi lipseşte Israelului să obţină securitate şi independenţă deplină?

Răspuns: Este nevoie de educaţie universală pentru a explica poporului Israel faptul că este imposibil să obţii vreun succes până când nu învăţăm să trezim forţa pozitivă din natură şi, prin ea, să contrabalansăm forţa negativă a egoismului. Trebuie să arătăm lumii cum să folosească aceste două forţe şi astfel să ne menţinem constant independenţa.

Făcând asta pentru noi, trebuie de asemenea să ne gândim la cum să învăţăm întreaga lume acest lucru. De fapt, umanitate trebuie să îndeplinească acelaşi lucru, să fie cu toţi împreună la punctul de echilibru între cele două forţe opuse, în alte cuvinte să construiască al treilea templu.

Al treilea templul nu este o clădire ci un concept al întregii umanităţii care obţine echilibrul şi armonia completă.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 12.04.2015

Limita fără margini a egoismului

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

 

Rădăcina virusului Ebola: sănătatea mea nu este în mâinile mele

Noi singuri producem fenomene precum virusul Ebola; noi înșine cauzăm astfel de epidemii, astfel de puncte de dezechilibru. S-au spus multe lucruri despre acest subiect în cadrul practicilor vechi de vindecare, inclusiv cele estice.

Medicina modernă a evoluat în cursul secolelor trecute și, înainte de asta, un medic adevărat nu se limita să ofere remedii.

Numeroși înțelepți și vindecători vechi au subliniat importanța echilibrului mental al unei persoane, care are un efect asupra echilibrului corpului, asupra sănătății sale.

Totuși, timpurile erau diferite atunci, nu eram încă interconectați unii cu ceilalți și astfel, fiecare persoană putea, individual, să determine starea sa de sănătate, având grijă de echilibrul sistemului său intern cu natura, cu mediul. Prin urmare, un medic o putea trata cu tincturi și alte substanțe naturale care aveau un impact real.

Astăzi, ei sunt neputincioși, pentru că am fost otrăviți de mediu și suntem la un nivel de dezvoltare al egoismului complet diferit. Dar, în trecut, remediile naturale, inclusiv elementele naturii mineral, vegetal și animat își făceau treaba lor, precum și măsurile pentru a menține sau stabili echilibrul pacientului cu mediul pe plan uman.

În prezent, acest factor abia depinde de persoană. Legăturile strânse ale ”satului global”, interconexiunea universală, nu îi permite să se echilibreze și să se vindece numai prin mijloace naturale. Într-o lume globalizată, echilibrul nu depinde de o singură persoană, ci de societate.

Prin urmare, recomand organizațiilor internaționale precum ONU, UNESCO, OMS și altele, să se ocupe de această problemă. Dar, ar trebui să se ocupe în mod corect, înțelegând că, din timpuri imemoriale până în prezent, totul depinde, în final, de echilibrul între oameni, care ”se propagă” în jos de la acest nivel, până la nivelurile inferioare ale naturii și ființei noastre.

Din kab.tv, ”Viață Nouă”, 19.10.2014

Compensaţia care va acoperi totul

Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Postul 108:” Acest lucru este similar cu o poveste bine-cunoscută despre un evreu care a fost un administrator de casă pentru un anumit proprietar. Propietarul l-a iubit foarte mult. Odată, proprietarul a plecat și a lăsat afacerea în mâinile înlocuitorului său, care era un antisemit.

Ce a făcut acesta? El a luat evreul și l-a lovit de cinci ori în fața tuturor,  ca să-l umilească bine.

La întoarcerea proprietarului, evreul s-a dus la el și a povestit tot ceea ce s-a întâmplat cu el . Proprietarul s-a aprins de mânie, și el a chemat pe înlocuitorul său și a poruncit să dea imediat evreului o mie de monede pentru fiecare lovitură.

Evreul a luat monedele  și a plecat acasă. Soția sa l-a găsit plângând. Ea l-a întrebat cu nerăbdare: „Ce ți s-a întâmplat cu proprietarul?” El a spus. Ea a întrebat, „Atunci de ce plângi?” El a răspuns: „Eu am plâns pentru că m-a lovit doar  de cinci ori. Imi doresc ca el  să mă fi bătut de cel puțin zece ori, deoarece acum aş fi avut zece mii de monede.

Creatorul a făcut o „coajă” neplăcută, lumea noastră, în care suferim. Pentru Creator, nu există conceptul de timp și, desigur, El știe despre iminenta „compensare.” Îi aduce mulțumire.

Pentru fiecare lovitură, pentru fiecare senzație de rău, pentru cea mai mică sau cea mai mare problemă, pentru tot ceea ce experimentăm în viață, vom obține o compensație adecvată pentru care am fi de acord, dacă am ştii despre asta dinainte. Acesta este modul în care funcționează sistemul general: se bazează pe principiul de reaprovizionare. Chiar dacă oamenii suferă acum, ei vor fi în mod inevitabil recompensaţi în viitor. Este doar o chestiune de timp. Compensațiile aduc beneficii sistemului. Sistemul nu are defecte. Dimpotrivă, fiecare dintre noi ar adăuga cu plăcere mai multe necazuri în viața noastră dacă am ști că am fi compensaţi pentru ele.

Acesta este un proces inevitabil. În caz contrar, ar fi imposibil să se garanteze profituri spirituale din moment ce vasele goale ar trebui să fie deschise, corectate, și împlinite. Dacă nu, creaţia că are propriile vase fără sfârșit, dorinţe, care le guvernează, prin utilizarea și îndeplinirea lor cu perfecțiunea nu ar fi posibilă.

Întrebare: Există o modalitate pentru noi să înțelegem că, Creatorul este bun și face bine în timp ce suntem încă în această lume teribilă?

Răspuns: „Creatorul” este un sistem general, echilibrat. Este absolut, un echilibru, în care, Lumina și vasul locuiesc împreună. Totul se bazează pe acest principiu.

Până în prezent, nu vezi că, Creatorul vă recompensează, oferindu-vă o mie de monede pentru fiecare din necazurile tale. Mai târziu, când l-ați înțeles, vei spune: „Ce gând frumos este ascuns în spatele lui!”

Când te corectezi, te detaşezi de dorințe egoiste și treci înplanul de intenții. Recepția pentru dorintele tale nu mai reprezintă esența existenței tale, acum sunt intentiile tale. Și pentru că nu te mai  identifici cu problemele tale,  nu uiţi de ele, dar îndulceşti proprietățile vasului tău prin diferite metode.

În această lume, vom vedea exemple similare de oameni care se bucură de amintiri ale suferințelor lor anterioare. De exemplu, mama mea, o femeie foarte bună în toate, uneori preferă să aibă un pahar de apă clocotită și o bucată de pâine uscată. Îi amintiteşte de foamea, din anii ei de tinereţe în timpul războiului, când, ca student, primea o  rație, o dată pe zi. Mulți ani mai târziu, când a avut o abundență de hrană, ea nu a mai putut să se confrunte cu același nivel de plăcere, de la mâncare, pentru că dorința ei nu mai era la fel de goală cum a fost în anii  când pleca  înfometată. Nu a contat că pâinea a a fost în mare parte realizată din rumeguș; depinde numai de vasele noastre,de dorințele noastre.

Nu putem ignora aceste lucruri. Trecem prin diferite situații și, datorită lor, atunci când ne amintim etapele căii noastră spirituale, care nu dispar niciodată și pe care nu le uităm niciodată,  începem să le folosim în mod diferit, nu întocmai cum mama mea a făcut. Mai degrabă, trecând prin stările noastre actuale, când vom primi Luminile care coboara către noi, încercem să utilizăm vasele noastre vechi, declanșând astfel Luminile de NRNHY să fie descoperite.

Dacă privim lumea ca pe un coșmar, este viziunea mea. Se spune: „Toată lumea judecă în funcție de propriile sale defecte.” Acum, negarea este în acord cu deficiențele vaselor tale prin care  vezi lumea ca un loc rău. Dacă  vă corectaţi vase, veți vedea că nu este nimic în neregulă cu această lume.

În timp ce urcăm pe scara spirituală, avem tendinta de a justifica  Creatorul. Asta e cel mai important lucru! Întunericul se transformă în lumină, și amarul devine dulce. Eu văd lumea  mai corectată, deși pentru mine nu este încă complet remediată, întrucât,  acum, eu nu sunt complet corectat.

Și totuși, la gradul meu de corecție, am justificat această lume, conectând astfel întunericul cu lumina. Pentru mine, ea strălucește deja ca o zi luminoasă în unitate, chiar dacă unitatea noastră nu este încă destul de suficientă. Trecând prin stadiile spirituale, văd că totul, în cele din urmă, sfârșește prin a fi bun.

Singurul sfat pe care îl am pentru tine este de a-ţi corecta vasele, dorinţele. Nu este nimic altceva ce puteți face. Dacă veți face așa, războaiele, necazurile și alte dezastre vor disparea din imaginea realităţii și nu se vor mai întoarce niciodată. Baal HaSulam a scris: „Nu există despoți în Împărăția lui Dumnezeu”

Din partea a doua la Lecţia zilnică de Cabala 8/26/14, Scrieriel lui Baal HaSulam

Dorințele Luminii

Tora, ”Leviticul”, 14:36…după care, Cohen va veni să viziteze această casă.

O persoană care se ridică la nivelul de Cohen (preot) și care este capabilă să-și corecteze dorințele, nu mai verifică corpul său și hainele sale deoarece aceste dorințe au fost deja purificate și este într-o stare corectată în ele, dar casa reprezintă dorințele sale externe.

Cu cât o dorință este mai externă, cu atât este mai ușor de corectat. Totuși, pe de altă parte, cu cât este mai ușor de corectat, cu atât mai mult apare ca o întrerupere.

Aici, există o relație inversă: este mai ușor de corectat 1000 de kg decât 100 de kg, și este mult mai ușor de corectat 100 de kg decât 10 kg. Astfel, în general, aceste valori sunt interdependente.

Asta înseamnă că dorințele Luminii sunt peste tot, ca bacteriile, de exemplu. Sunt atât de multe, că este nevoie să te protejezi de ele. Există atât de teribile dorințe în interiorul tău, ca virușii, și trebuie să le corectezi. Este vorba despre un alt tip de muncă, care este mai internă. Dar, există mai puține astfel de dorințe.

Acestea sunt cărămizile prin care trebuie să ne construim mai târziu.

Există miliarde de viruși și bacterii diferite în lumea noastră care ne atacă în mod constant. Ele mențin un echilibru general: homeostazia. Este imposibil să trăim fără ele.

Desigur, putem respinge asta dar, dacă dorim să găsim un sens vieții și să înțelegem cine suntem și ce suntem, nu o putem face fără a cunoaște atributele interne ale unei persoane.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 05.03.2014

Incotro ne indreptăm?

Întrebare: Avem într-adevăr o șansă de a corecta starea lumii? La urma urmei, vedem că lucrurile se agravează pe zi ce trece.

Răspuns: Nu, lumea avansează  în fiecare zi spre o recunoaștere mai mare a răului. Oamenii înțeleg că avansează fără nici o direcție, fără a știi unde să păşească, neputând  influența modul în care lumea se dezvoltă sau pentru a asigura sustenabilitatea lumii, pentru a asigura viaţa.

Pierdem toate pârghiile și nu există hățuri de care să ne agăţăm. Nu există vreun mod prin care putem gestiona lumea şi asta este de fapt un lucru bun. Oamenii simt că sunt asemenea copiiilor mici, pe care părinţi i-au pierdut.

Vom începe treptat să conştientizăm cine sunt aceia care ne-au uitat, de către cine ne-am îndepărtat şi către cine trebuie să ne apropiem. Acest lucru face ca o persoană sa simtă nevoia Forţei Superioare, pentru a forma un echilibru cu natura, cu realitatea. Aceasta nu este o forță mistică, dar vrem sa cunoaştem cu adevărat cum este construit acest sistem, legea si formula potrivit căreia lumea există.

Trebuie să știm unde ne îndreptăm! La urma urmei, suntem într-un tren de mare viteză,  într-un întuneric total, necunoscând destinaţia unde ne duce …

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/28/14Scrierile Baal HaSulam

Noi avem nevoie de toată lumea

Întrebare: Simt că toată lumea este deja unită şi conectată în timp ce eu nu am reuşit să realizez asta în nici un fel. Cum este posibil ca, plecând de la acest vid, să pot cere pentru prieteni şi ce am nevoie să cer, mai exact?

Răspuns: Fără participarea voastră activă nu obţinem nimic. Trebuie să cereţi, în tot felul de cuvinte, să fiţi inclus împreună cu noi în sistemul colectiv. Şi noi trebuie să demonstrăm că fără voi, nu atingem această armonie ce este imperativă pentru noi să descoperim Creatorul. În cazul în care Creatorul alege un anumit număr de persoane pentru a participa la vasul colectiv în mijlocul căruia El vrea să fie descoperit, atunci noi trebuie să o facem.

Sistemul spiritual este construit conform principiului acceptării şi echilibrului reciproc care curge spre finalul corecţiei. Există tot soiul de componente în acela care completează sistemul. Dar, în ciuda a tot, dacă persoana este legată de noi într-o anumită formă, atunci noi trebuie să îi arătăm că, fără o participare activă din partea sa, nu putem realiza nimic, avem nevoie de ea.

Din Săptămâna Mondială de Zohar, “Congresul Educaţiei Integrale”, Ziua a treia, Atelier 5, 04.02.2014

Viitorul armoniei

Întrebare: Cum se reflectă imaginea dorită a viitorului în manualul de educaţie integrală? Unde este îndreptată omenirea?

Răspuns: Viitorul dorit al omenirii este de a învăţa sistematic, echilibrul naturii. Luând întreaga natură ca un standard, trebuie să facem natura umană integrală în acest mod, deoarece ea este în lumea care ne înconjoară, deoarece noi suntem partea interioară cea mai dezvoltată a naturii, dar egoist dezvoltată, şi aceasta spune că este foarte rău. Indiferent ce facem, distrugem spaţiul care ne înconjoară. Prin urmare, dacă începem să învăţăm legile integrale ale naturii şi dorim să trăim în armonie cu ele, aceasta va fi cea mai bună soluţie la problema noastră.

O societate solidară trebuie să trăiască la două niveluri, deoarece o persoană se compune din două părţi: corpul fizic şi spiritul care-l trage înainte. Acest spirit are acum o formă egoistă. Cum le putem echilibra ? Corpul nostru trebuie să obţină tot ceea ce cere de la natură pentru a funcţiona normal, în timp ce spiritul, adică dorinţele noastre şi aspiraţiile, trebuie să fie echilibrate deoarece acum, ele sunt egoiste. Pentru asta, trebuie să plasăm binele societăţii deasupra propriului nostru bine şi să ne simţim ca o parte integrală a întregului sistem.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Nu pot trai cu sau fara ei

Stiinta Cabala spune ca intreaga realitate consta in dorintele care evolueaza in mod constant. De la stadiul mineral, vine cel vegetal, urmat de cel animal si uman. Dorintele isi continua neabatut dezvoltarea in oameni  si de aceea fiecare generatie noua difera de cea anterioara, si chiar o persoana in decursul vietii isi schimba neincetat dorinta, egoul, si se dezvolta in mod constant.

Astfel, evoluam peste nivelul animal, construim societatea, industria, tehnologia, stiinta si asa mai departe. Totusi, saturarea este inerenta acestei dezvoltari. La inceput se manifesta in vechiul Babilon, cand o anumita situatie a fost creata: pe de o parte, oamenii au ajuns la un mai mare egoism, dorindu-si sa construiasca “un turn care sa atinga cerul”, iar pe de alta parte s-au afundat in ura reciproca, intr-o asa masura incat nu au mai reusit sa se inteleaga intre ei.

Aceste doua forte opuse i-au adus intr-o situatie greu de suportat. Acelasi proces se deruleaza intr-o familie inainte de divort: Sotii sunt legati intre ei cu legaturi puternice, copiii, o casa comuna, gospodaria, viata, si in acelasi timp experimenteaza o ura greu de depasit; nu mai pot sta impreuna. In astfel de circumstante, stiinta Cabala a fost revelata in Babilon.

Cabala invata oamenii cum sa se ridice deasupra egoismului la conectarea reciproca, la armonie intr-o societate integrala. Astfel, devenim similari naturii care de asemenea este “rotunda” in esenta sa, cu alte cuvinte integrala, globala si inseparabil interconectata cu toate partile sale.

Daca ne-am fi apropiat natura in acest fel, am fi avut un echilibru si am fi revelat toate fortele care sunt si ne-am fi descurcat. Apoi ne-am fi conectat fortei generale care conduce totul. Totusi, umanitatea prefera in aceste zile sa respinga calea corectiei si se separa, ca si in exemplul cu sotii care divorteaza.

Asa cum se spune in intelepciunea Cabala, 3700 ani mai tarziu ajungem din nou in acea stare; totusi, de data asta nu avem unde fugi unii de altii. Vom fi total interconectati intre noi, ne vom uri unii pe altii, si nu ne vom putea descurca unii cu altii. Egoismul nostru creste la stadiul de cea mai mare multi-criza, si asa cum scriu Cabalistii, asta se intampla la sfarsitul secolului 20.

Cand am inceput sa studiez intelepciunea Cabala in 1975, nu am crezut ca totul se va intampla in felul acesta. Parea ceva atat de departat si irealizabil. Ar putea ajunge lumea la criza in domeniile educatiei, culturii, familiei, drogurilor, terorismului, tehnologiei sau stiintei? Se vor simti oamenii din intreaga lume interconectati? Nimic din toate astea nu putea fi simtit atunci.

Cu toatea astea s-a intamplat in decursul catorva ani. Astazi ne aflam in acel stadiu pe care il descria povestea Babilonului si de aceea stiinta Cabala este deschisa lumii pentru prima data de atunci.

Fiind revelata lumii, invita pe toti sa se obisnuiasca cu legile generale ale realitatii astfel incat sa ne ridicam deasupra egoismului si sa traim intr-o interconectare reciproca, ca o familie mare. Intr-adevar, forta globala ne inconjoara din ce in ce mai strans, presandu-ne atat demult incat ar putea duce la distrugerea umanitatii.
Din Lectura de la Roma 5/20/2011

Unirea oamenilor este culmea echilibrului

Întrebare: Care este conexiunea între echilibrul natural şi unificarea oamenilor?

Răspuns: Unificarea oamenilor este cea mai înaltă formă a echilibrului în natură. În general, echilibrul naturii este integrarea tuturor forţelor acesteia. În final, toate vor deveni exprimate în om, la nivelul uman.

Adevărata problemă nu este în mediul din jurul nostru, în tsunami, cutemure, erupţiile vulcanica sau exploziile solare şi nu problemele din nivelele vegetal şi animal al naturii, nici chiar din bolile corpurilor noastre. Întreaga problemă stă în nivelul uman – dezechilibrul sau echilibrul lui acoperă toate celelalte forţe care operează mai jos. Echilibrându-ne, vom echilibra restul naturii de la nivelele mineral la cel animal.

Omul nu face asta instinctiv sau forţatci în mod conştient, prin propria dorinţă, în ciuda propriului temperamente şi propriei naturi, în ciuda puternicelor forţe ale urii, pasiunii, mândriei şi iubire de putere. În acest fel se construieşte el singur. Nu se întâmplă prin echilibrarea forţelor naturii din jurul său, ci a propriilor forţe interioare, a esenţei lui.

De fapt, eu sunt cel care urăşte, eu vreau să mint, fur, ucid şi toate celelalte. În final, vreau să conduc peste ceilalţi în diferite feluri. Dar apoi îmi formez noul eu în echilibru cu această aspiraţie. Îmi construiesc un model interior a stării echilibrate a două forţe opuse, care se numeşte sufletul meu.

Prin prisma acestui echilibru, mă uit deja la lume în mod diferit. Obţin o nouă perspectivă. Nu mai vreau să folosesc lumea pentru a-mi satisface dorinţele ci, din contra, din echilibrul meu mă uit la echilibrul în ea. Apoi văd că toată lumea este echilibrată. Reiese că întreaga lume, înăuntru şi în afară, este expresia echilibrului a două forţe.

În aceste fel obţin pacea şi concilierea. Starea pe care o experimentez este sufletul umplut şi îmbrăcat în Lumina superioară. Senzaţia echilibrului a două forţe îmi dă o nouă realitate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11 despre Educaţia Globală