Tag Archives: echivalenta de forma

A primi tot ce vrea

Întrebare: Cum să imaginez această echivalență de formă cu Creatorul pe care trebuie să o cer?

Răspuns: De fapt, este vorba exact de echivalența de formă. Adică, puteți să fiți diferiți unii cu ceilalți dar, în raport cu o terță parte, trebuie să acționați în același mod. Asta înseamnă că există între voi o echivalență de formă în raport cu celălalt sau chiar în relația dintre voi.

Este doar o formă. Aveți dorințe diferite, gânduri diferite – totul este diferit. Dar vă acordați într-un astfel de mod, care vă permite să realizați echivalența. Dacă sunt ca el, nu se numește echivalență. Dacă semăn exact celuilalt, nu se numește echivalență. Dacă eu sunt ca el nu putem să ne unim; îmi place carnea, lui îi place carnea, detest peștele și el detestă peștele – se pare că nu avem nimic să ne dăruim.

Eu trebuie să-i dau lui ce am și el – ce are. Trebuie să existe o echivalență aici, similară cu cea care există între un bărbat și o femeie care se pătrund reciproc. În acel moment, va exista o echivalență între cel care dă și cel care primește.

Ajung să corespund cu Creatorul grație faptului că vreau să primesc de la El ceea ce El vrea să-mi dăruiască, pentru că, făcând asta, de asemenea îi dăruiesc Lui. Ne dăruim într-o manieră reciprocă, dar stabilesc o conexiune cu El, deoarece eu primesc de la El. În raport cu El, acționez ca o femeie, ca Malchut în raport cu Zeir Anpin.

Și, dacă pentru El primesc, asta este considerată dăruire. Așa cum este spus, dacă mireasa oferă un cadoul mirelui important este ca și cum ea a primit de la el. Se pare că echivalența de formă este un concept cu multiple fațete. Conform dorinței mele, eu trebuie să primesc de la Creator tot ceea ce El vrea să-mi dăruiască. Și El vrea să-mi ofere Lumea Infinitului, lumina infinită. Dar, conform intenției mele, este contrariul – eu vrea să-I dăruiesc în același mod ca și El.

Acțiunile noastre sunt diferite: eu primesc și El dăruiește. Dar, din punct de vedere al intenției, este contrariul: eu Îi dăruiesc Lui și El este cel care primește plăcere de la mine. Astfel, eu salvez situația, deoarece altfel, nu voi reuși să aduc plăcere Creatorului. El nu va avea nici o șansă să primească plăcere.

Este doar cu condiția că eu accept să primesc tot ceea ce El vrea să-mi dăruiască, ca o vacă plină de lapte și că vreau să-I aduc Lui plăcere acceptând asta, că voi reuși să-I aduc mulțumire.

Din Lecția privind articolul ”Dăruirea Torei”, 13.05.2014

Luaţi în considerare doar scopul

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013