Tag Archives: Economie

Ca un mănunchi de trestii – Vorbind la plural, partea 5

CAPITOLUL 9

Vorbind la plural

MOŞTENIREA LUPTĂTORULUI

LĂSATĂ URMAŞILOR SĂI

Astăzi, un număr destul de mare de oameni înţeleg că singura cale de a împiedica o catastrofă globală, este aceea de a ne uni. Ea poate fi numită şi altfel, ”colaborare”, ”coordonare” sau ”respect”, dar indiferent de termen, este corect să spunem că deja înţelegem că suntem interdependenţi şi interconectaţi. Realitatea aceasta a dat naştere unei situaţii în care suntem de facto, uniţi în toate sistemele noastre globale. Cu toate acestea, în aceeaşi măsură în care suntem conectaţi, suntem atât alienaţi din punct de vedere emoţional, dar şi iritaţi de întreaga situaţie.

O cale de rezolvare a acestui contrast este aceea de a încerca să ne ”de-globalizăm”. Deşi nu există nici o îndoială, că distrugerea lanţului producător din ţările în curs de dezvoltare şi mutarea producţiei înapoi, în ţările consumatoare, va provoca presiuni economice şi financiare masive, unii vor afirma că merită preţul. Poate, dar chiar dacă merită, sau nu, nimeni nu neagă faptul că izolaţionismul va fi extrem de costisitor. Mai mult, în ochii unora, această noţiune este complet nerealistă. Economistul Mark Vitner, de exemplu, a descris încercarea de a desface interconectivitatea globală ca fiind ”o încercare de a separa ouăle bătute. Pur şi simplu, nu se poate realiza cu uşurinţă”.226

Opinia opusă de-globalizării este aceea de a adopta globalizarea, de a o extinde, coordona, perfecţiona şi, în paralel, a învăţa să ne înţelegem unii cu alţii, astfel încât toată lumea să se bucure de prosperitate. Pentru a realiza acest ţel este nevoie de aplicarea metodei prin care ne schimbăm tiparul gândirii noastre, de la mine (concentrarea pe mine), la noi şi la unul (concentrarea pe ansamblul societăţii ca întreg).

Astăzi, la aproape 4000 de ani de la plecarea lui Abraham din Babilon, lumea este pregătită să asculte. Am suferit destul cu toţii, am devenit mult prea inteligenţi pentru a mai crede că putem reuşi singuri, că putem să-i arătăm Mamei Natură, sau lui Dumnezeu, că nu avem nevoie de ea, pentru că suntem mai puternici şi mai înţelepţi.

„Revoluţia circulară”

Opinia (Frans van Houten, Chief Executive Officer al Royal Philips) „Astăzi, lumea are nevoie de o schimbare de paradigmă similară. Dar de data aceasta trebuie transformat modelul economic predominant. … Problema este că lumea a menţinut mult timp un accent miop pe producerea şi consumarea de bunuri cât mai ieftin posibil. Rezultatul este o economie liniară bazată pe utilizarea rapidă, eliminarea şi înlocuirea bunurilor.

„Susţinerea modelului actual ar necesita resurse nelimitate, uşor accesibile şi spaţiu infinit pentru depozitarea deşeurilor – ceva care în mod clar nu este posibil. Într-adevăr, consecinţele economiei noastre – emisiile mari de CO2, fluxuri de deșeuri greu de controlat, şi  extragerea din ce în ce mai grea a resurselor, pentru a numi câteva care sunt deja evidente.

„Pentru a găsi o alternativă durabilă, e nevoie doar să te uiți la natură, unde nimic nu este pierdut. … Acest lucru necesită o nouă generaţie de materiale, precum şi procese inovatoare de dezvoltare şi producţie. Se cere, de asemenea, noi modele de afaceri, de redefinit conceptul de proprietate juridică şi utilizare a noi norme de participare publică, şi noi strategii de finanţare. În cele din urmă, o economie circulară necesită adaptare logistică şi o cultură de management care îmbrăţişează noul sistem şi acordă  recompense pentru  progresul spre instituire …

„Dar afacerile nu pot transforma singure economia. Pentru a schimba accentul firmelor de la minimizarea costurilor iniţiale la maximizarea valorii totale, asigurând în acelaşi timp protecţia sănătăţii şi bunăstării oamenilor, guvernele ar trebui să schimbe procesele lor de licitație, implementând cerinţe pentru circularitate, ajutând astfel la îndreptarea spre o cerere de noi soluţii.

„În acelaşi timp, consumatorii trebuie să fie deschiși să folosească produse care nu le aparțin. Deoarece economia circulară este în mod inerent sistemică, aceasta poate reuşi numai în cazul în care toate părţile interesate pot co-proiecta, co-crea, şi co-utiliza produse şi servicii. …

„Ca toate tranziţiile majore în istoria omenirii, trecerea de la economia de tip liniar la o economie de tip circular va fi una tumultoasă. Acesta va cuprinde pionieri şi neștiutori, victorii şi înfrângeri.

Comentariul meu: Capitaliştii nu vor schimba nicioadată scopul lor: profit maxim în orice fel. Egoismul nostru nu se poate gândi la nimic altceva. Tranziţia la economia integrală, unde sunt produse doar lucrurile necesare, într-un mediu prietenos, ecologic, este posibilă numai prin reeducarea capitaliştilor fie în mod voluntar (explicându-le necesitatea) sau împotriva voinţei lor (prin suferinţă şi crize).

Noul director al lumii

Intrebare: Are nevoie o persoana sa stie ca are nevoie de garantia reciproca pentu a nu sfarsi flamand?

Raspuns: Da, desigur. Noi avem aceeasi problema astazi in economie. Si daca expertii financiari sunt siguri ca vor esua in controlul sistemului bancar fara garantia reciproca, fara a stabili o conexiune intre ei, imaginati-va cat de dornici ar fi ei in cele din urma sa inteleaga si sa simta ce este aceasta pretioasa garantie reciproca.

Un nou director a venit si a stabilit o noua ordine intre toate bancile din lume, toate casele de schimb, si fonduri. Si noi venim sa lucram in ziua urmatoare si nu intelegem ce s-a intamplat. Incercam sa facem ceva insa nu merge, si in ziua urmatoare tot nu merge. Deci ce putem face?

Apoi mesagerul acestui director vine sa explice ca exista o abordare complet diferita, o noua ordine, si o noua retea de conexiuni. Inainte va conectati intr-un fel, insa acum trebuie sa facem asta in mod diferit, de cum faceati pana acum.

Si, natural, el explica, ca ar trebui sa incepem sa studiem ce se intampla, cum ne putem face acum munca, unde putem gasi parghiile unui nou control, si ce vom obtine in  schimb. Noi trebuie sa stim ca exista un sistem numit “garantia reciproca”. Si ne vom reajusta in corespondenta cu acesta in acelasi fel in care am facut cu vechiul sistem. Si apoi vom avea un succes mult mai mare; trebuie doar sa invatam acest sistem.

Astazi descoperim ca vechiul sistem numai functioneaza. El incetineste in fiecare zi si moare cate putin, iar noi nu stim ce sa facem. Deci, nu v-ar bucura sa stiti de ce se intampla si sa vi se explice? Oamenii se duc la specialisti si dau o gramada de bani pentru a descoperi cum sa faca fata problemelor, sa stabileasca relatii adecvate, sa creeze pace in lume, acasa cu copiii lor, si pentru sine. Si aici acelasi “psiholog” vine si va spune ce se intampla. El va vorbeste despre relatiile despre care nu ati stiut.

Si desigur, noi nu vom fi capabili sa avem succes fara sa intelegem aceste noi relatii dintre oameni. Daca vreti sa mancati in fiecare zi, trebuie sa dobanditi garantia reciproca pentru asta. Daca vreti o pozitie importanta, bani, sau putere, trebuie a fiti in starea de garantie reciproca.

Guvernul isi piere complet puterea si influenta in lumea moderna. Nu pot face nimic pentru ca fiecare guven depinde de alte doua sute de guverne din lumea intreaga Astazi, noi vedem ca oamenii sunt mai puternici decat guvernele. Oamenii protesteaza si guvernul imediat se retrage. Conducatori puternici cu armate puternice demisioneaza si se predau oamenilor. Totul este cu susul in jos. De aceea aceasta conexiune noua, garantia reciproca, trebuie sa fie explicata oamenilor.

Din Lectia Zilnica de Cabala 9/2/2011, Articolul lui Rabash

Limitările sistematice

Întrebare: Să presupunem că vreau să-mi cumpăr o maşină de două ori mai scumpă decât una obişnuită. Cum fac eu ceva rău altor oameni prin asta?

Răspuns: Noi suntem într-un sistem al naturii limitat, global şi integral, care este interconectat într-o singură „sferă” din care tu nu poţi ieşi. Eşti obligat să fii în această sferă şi să fii conectat foarte precis cu ceilalţi. Nu există nimic mai mult sau mai puţin decât asta.

De aceea, atunci când tu cumperi o maşină de două ori mai scumpă, tu devii o celulă canceroasă, pentru că în acest caz, tu nu cumperi ca să ai o viaţă normală şi să îi serveşti pe ceilalţi, ci pentru „a înhăţa mai mult”. Cu cât „consumi” mai mult peste necesitate, cu atât mai mult devii o tumoare canceroasă.

Organismul comun este construit ideal. Fiecare om din el trebuie să primească necesităţile vitale, iar în rest, trebuie să se gândească numai la ceilalţi. Creatorul a creat dorinţa şi umplerea ei. Deci, de ce să iei tu deodată, mai mult decât ţi se cuvine?

Toate dorinţele sunt unite în una. Lumina le umple şi le dă viaţă într-o singură formă. Dar tu brusc „tragi plapuma mai mult la tine”, dorind mai mult. Ca rezultat, excesul tău va veni în mod cert pe cheltuiala altuia.

Azi, ni se arată asta foarte clar: un miliard de oameni sunt în pragul foametei şi, în acelaşi timp, resursele pământului încep să se termine. În curând le vom folosi şi pe acestea şi vom rămâne fără nimic.

Ajungem la sfârşit cu toată producţia noastră de consum. Şi ce se va întâmpla în continuare?

De aceea, dacă, împotriva voinţei noastre, nu vom dori să ajunem la viaţă în interiorul graniţei necesităţilor noastre vitale, asta se va întâmpla. Totul este limitat, terminat, folosit. Totul are un sfârşit şi se apropie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/22/2011 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Să aducem oamenii un pic mai aproape de Lumină

Întrebare: Criza globală si-a anunţat deja public aparitia. Când va începe publicul să pună întrebări despre ce se întâmplă? Când va veni furtuna?

Răspuns: Asta depinde de noi. Noi trebuie să facem tot ce putem mai bine ca să diseminăm metoda noastră de corecţie. Mesajul nostru e simplu, air noi îl putem oferi guvernelor statelor care au deja probleme.

Cheia problemei este ce să facem cu egoismul uriaş. Un om are o dorinţă normală, pământeană, să-i fie furnizate toate cele necesare existenţei sale. Are nevoie de mâncare, familie şi altele fără de care nu poate trăi. În afară de astea, dorinţa lui egoistă de a primi cât mai mult, continuă să crească. Este atât de evident în fiecare din noi că nu putem nici măcar defini ce înseamnă necesitate de bază.

Poate un om să fie satisfăcut dacă-şi primeşte să zicem, pâinea zilnică? Nu, nu va fi! Ce facem cu egoismul atunci? Cu ce să umplem această gaură neagră?

Răspunsul la asta este următorul: egoismul creşte şi astfel noi îl putem transforma în dorinţă spirituală, un vas spiritual plin de realizări, dăruire, iubire, iar, în final, plin cu Lumina Superioară. Cum aşa? Cum să facem o tranziţie de la societatea de primitori, nesătulă în cererea ei de bunăstare materială, la o societate de consum minim, dezvoltată pe nevoile de bază?

Altfel, lumea nu va fi capabilă să existe din cauza scurgerii rapide a resurselor. Consumul nu va mai fi capabil să ne satisfacă egoismul nostru. Lumea nu va mai putea să bată magazin după magazin umplând cărţile de credit la maxim. Petrecerea s-a terminat, de acum în colo, fiecare primeşte numai cât are nevoie.

Atunci, cum vor ajunge oamenii împlinţi? Trebuie să trimitem toate aceste milioane la şcoală. Vor primi toate bunurile necesare în schimbul studiului lor. Altfel, nu vor fi îndreptăţiţi nici la atât. Şi într-adevăr, de ce ar fi? Necazul e necaz şi toţi sunt în el. Guvernul le furnizează necesităţile de bază, fiecare continuă să locuiască unde deja locuieşte, stabilitatea este asigurată, iar în acelaşi timp, toţi încep să studieze.

Ce studiază exact? Studiază legile vieţii într-un sistem integral. În realitate sunt legile grupului, dar Cabala nu este menţionată în timpul lecţiilor. Subiectul este despre sisteme şi mecanisme referitoare la o societate unificată. Primind ceea ce au nevoie, cel puţin în timpul cursurilor, oamenii aud şi studiază faptele care dovedesc că nu avem un alt drum de supravieţuire decât prin unitate.

Avem de a face cu „sălbatici” care au venit să înveţe, care vor numai să facă bani şi să obţină beneficii. Dar treptat, vor începe să înţeleagă că nu există o altă opţiune, că am intrat într-un nou sistem şi lumea se va dezvolta diferit de acum încolo. Societatea de consum e terminată, este pe cale de dispariţie. Ea nu a trăit atât de mult oricum, maxim o sută de ani de la sfârşitul secolului 19 până în anii 70 – 90 din secolul 20. Şi şi în acea perioadă au fost crize, inclusiv crahul economic din anii 30.

De aceea, oamenii încep să înveţe, între timp guvernele le asigură necesarul care-i va costa oricum mai puţin decât să le creeze locuri de muncă, fiindcă nimeni nu va cumpăra ceea ce ei produc. În plus, resursele de materiale şi energie sunt aproape epuizate.

De aceea, soluţia cea mai concisă şi ieftină este să trimită oamenii la şcoală, nu contează unde va fi, acasă, pe internet, în teatre sau oriunde în altă parte. Cheia este să-i plasezi pe toţi în reţeaua de învăţământ. În acest fel, studiul urmează să-l facă pe om mai înţelept şi îl face să înţeleagă că el intră într-o lume nouă, unde legile anterioare nu mai merg. Baal HaSulam a scris asta clar: „noi, trebuie toţi să mergem la şcoală şi să învăţăm din nou cum să trăim în viitor”.

Eventual, datorită studiilor, oamenii vor dobândi o nouă dorinţă şi vor începe să perceapă schimbările în ea până când ajung să înţeleagă că împlinirea poate veni de la un alt grad, mai înalt. Procesul va fi gradat, fiindcă avem de-a face cu o masă gigantică de oameni care începe să se „coacă”. Aceasta ne va transforma la fel de bine şi pe noi.

Aşa că de azi, noi nu avem alte opţiuni. De aceea nimeni nu poate găsi nimic. Dar numai imaginaţi-vă cât de multă Lumină pot atrage aceste sute de milioane prin simpla ascultare la ce li se predă. Aceasta este soluţia spre care s-a orientat Baal HaSulam, soluţia care ne sugerează ea însăşi, logic, că nu există niciun alt mijloc în afara aducerii oamenilor un pic mai aproape de Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Du-te și câștigă pentru fiecare

Se spune: Du-te și câștigă pentru fiecare, adică noi schimbăm în mod constant dorințe și împliniri unul către celălalt și toată lumea îi dă celuilalt sau îl umple cu ceva. Lumea noastră este un sistem întreg, global și integral, în care este necesar să furnizăm o acoperire a fiecărei dorințe, cu care vom plăti pentru relizarea și împlinirea ei.

Pentru ca acest întreg sistem să atingă starea sa finală de perfecțiune și armonie, în care toate dorințele vor fi umplute și vor primi acoperire, toată lumea trebuie să obțină un ecran asupra dorinței. În alte cuvinte, toată lumea trebuie să aibă o acoperire, bani, pentru a plăti pentru nevoile lor.

Nu este necesar să plătești cu bani. Cineva poate plăti cu o atitudine bună, un zâmbet, un serviciu reciproc sau prin muncă: Îmi dai ceva și îți dau și eu ceva. Nu trebuie să fie un schimb pe bază de bani, deoarece definița de bani este mult mai largă decât doar bacnotele.

Banii sunt plata pentru împlinirea dorinței, care măsoară nevoia și împlinirea. De fapt, noi nu știm cât de mare este o dorință, pentru că ea este ascunsă de noi. Împlinirea vine de Sus și noi nu putem spune nimic de ea  în avans. Numai după cantitatea de efort depusă putem judeca valoarea a ceva, putem observa cum nevoia și împlinirea ei se întâlnesc prin efortul meu, ecranul meu. Aceasat este singura cale de a face o auto-evaluare.

La sfârșit, banii măsoară valoarea Partzuf-ului meu spiritual, valorea omului. Cu cât mai mare este ecranul, abilitatea lui de a ține legată dorința de Lumină, cu atât mai mare este persoana. Și cu cât mai mare este o persoană, cu atât este mai aproape de Creator, care este definit de banii ei, asta este, de aria acoperiri, ecranul.

În lumea noastră, banii se transformă într-o acoperire a egoismului. Nu acoperim egoul cu ei, ci numai îl creștem și încercăm să îl satisfacem, în mod egoist. Ca rezultat, noi rămânem goi deoarece împlinirea nu poate fi primită și ținută în mod egoist. Dacă împlinirea intră fără un ecran antiegoist, ci doar pe seama banilor noștri falși, egoismului nostru, ea imediat dublează dorința și noi rămânem de două ori mai goi decât înainte.

Înseamncă că cei drepți câștigă de două ori, în timp ce cei păcătoși pierd de două ori, asta este, ultimii se simt de două ori mai goi. Dar acest gol interior este, de asemenea, revenirea lor, pentru că, la sfârșit, îi va conduce la corecție, care este numită calea suferinței.

Astfel, lumea noastră se dezvoltă datorită realizării dorințelor egoiste. În final, ne găsmi într-o criză teribilă, inevitabilă. Nu este o criză monetară; este o criză a folosirii egoiste a banilor. Este un proces gradual și noi suntem pe cale să fim martorii scopului său deplin, în viitorul apropiat. Va dezvălui în paralel cu folosirea greșită a egoului, exploatarea celorlalți și așa mai departe – toate viciile egoismului vor fi revelate deodată.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/1/11, Lectie despre bani

Lumea Banilor Falsi

La inceput, societatea a fost bazata pe sistemul  schimbului in natura, dar cand egoismul s-a maturizat si a devenit dificil sa schimbi bunuri in mod direct,a fost necesar sa se gasesca ceva sa il inlocuiasca pentru a simplifica procesul. In acel punct s-a decis ca sa se utilizeze pietre si metale pretioase, care erau pretuite pentru schimb. Ele au servit ca echivalent pentru orice cumparatura.

Apoi, monedele au aparut bazate fiind pe necesitatea de a verifica daca metalul era aur sau argint veritabil. Mai mult de atat, fiecare rege, potrivit ambitiilor sale, a dorit sa isi bata chipul pe monede, in timp ce statul era dornic sa stabileasca simbolurile identitatii nationale si religioase.In acest fel au ajuns sa fie sigiliile speciale pe lingouri de aur si argint.

La inceput doar o stampila servea ca dovada a autenticitatii unui metal evaluat de greutatea  sa,dar mai tarziu, a dobandit propria  sa valoare si a primit putere monetara. A devenit clar ca nu materialul insusi era necesar, aurul sau argintul, ci mai degraba  stampila cu chipul cuiva, o forma unica acceptata oriunde ca un echivalent al valorii. Si asa au inceput atunci sa faca monede din simple metale.

Dar in spatele fiecarei astfel de monezi era o valoare in  aur. O stampila a unui  anume conducator atesta ca undeva in tezaurul sau era aur care asigura valoarea  stantzata pe moneda si oricine o poate aduce sa o schimbe pentru aur.

Acesta este felul in care au fost lucrurile pana in timpul nostru cand am intrat in epoca egoismului arogant si am pierdut complet controlul asupra lui. Au inceput sa printeze mult mai multi bani decat aurul care exista ca asigurare pentru ei si este imposibil sa ii mai poti rascumpara. Banii isi pierd valoarea si exista deficiente nu doar in sistemul autentic de asigurare/acoperire, ci  chiar intr-unul fals,unul artificial care sustine intregul sistem monetar.

In realitate nici o bancnota nu are acoperire! Pana la urma, exista mai multi bani in circulatie, in lume, decat ar putea toate tarile la un loc sa ii asigure. Iar acum lumea face trecerea la carduri din plastic, care nu sunt nici  metale pretioase, monezi , sau cel putin bancnote de hartie; sunt cel mult bucati de plastic care ne ajuta sa transferam bani dintr-o banca si o parte a lumii intr-o alta..Iar in timp ce procedam in felul acesta,nimic nu se misca cu adevarat; tot ce se intampla este  ca numerele sunt copiate si trimise la o noua adresa intr-un calculator.

Si  aceasta nu este fara motiv. In spatele tuturor acestora,exista o filozofie interna foarte sublima a ecranelor,a Luminii si a dorintelor. Vorbeste despre pierderea conexiunii noastre  cu acoperirea, ecranul, care in ciuda faptului ca este una egoista,a servit anterior ca un echivalent al eforturilor noastre in timp,spatiu si miscare.

Incepem sa apreciem  toate acestea din ce in ce mai putin deoarece egosimul  se maturizeaza si devine mai mare decat adevarata acoperire. Si daca am o masina care poate printa banii fara acoperire, o sa ii printez!

Cred ca sistemul monetar infrunta o mare prabusire deoarece  nu poate continua  asa la infinit.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/1/11, Lectie despre bani

Banii sunt o acoperire pentru dorinta

O scurtă privire la istoria banilor: Banii sunt o invenţie antică; ştim de monede care au circulat mai devreme cu 650 ani î.Hr. La început, banii au fost evaluati in functie de greutate şi costul metalului  în sine, dar monedele metalice au fost înlocuite treptat de facturile de hârtie. La începutul secolului al 17-lea, Europa deja tipărirea bani din hârtie.

Până la această data, bani rămân în centrul atenţiei tuturor şi provoacă numeroase argumente în timp ce călătoresc din mâini in mâini şi servind ca mijloc de legătură între oameni. Care cauza unei asa utilizari avansate a banilor?

Exista doar Lumina şi dorinţa (Kli) de care avem nevoie pentru a ne lega împreună. Această conexiune apare datorită faptului că fiecare isi ascunde ego-ul sau în conformitate cu un ecran care se numeste „acoperire” (Kisufa). „Banii” (Kesef) provin de la acest cuvânt. Dacă am o acoperire pentru dorinţele mele şi, prin urmare, sunt în măsură să le folosesc în mod corect, înseamnă că deţin un ecran, o acoperire, „bani”

Ca urmare a acestei acţiuni în lumea noastră, ca reflectare a rădăcinii spirituale în ramurile materiale, există o regulă în lumea noastră ca orice recepţie trebuie să fie precedată de un efort. Acest lucru este ceea ce creează acoperire pentru dorinta. Gradul vointei mele de a lucra de dragul unor dorinţe determină masura eventualei sale impliniri.

În cele mai vechi timpuri, oamenii au lucrat doar pentru a manca, similar cu animalele care sunt în căutare de hrană pe tot parcursul zilei şi trăiesc pentru nevoile corpului animal : hrana şi procreare. Banii sunt obiectul cel mai natural, şi chiar dacă nu există nici un altul şi o persoana este faţă în faţă cu ea însaşi, cu natura, sau cu Creatorul,ea încă plăteşte cu efortul său pentru a-si satisface dorintele. Pana la urma, în timpul acestei munci, dorinte noi apar în ea, pentru a caror îndeplinire trebuie să munceasca, în scopul de a construi un ecran, o acoperire peste ele.

Prin urmare, nevoia de a avea bani, ecranul, apare în momentul în care apare dorinţa. De-a lungul intregii istorii, oamenii mereu au facut schimburi: „Tu imi dai aceasta, eu iti dau aceia,” platind, daca nu cu bani, atunci cel puţin cu un zâmbet, recunostinta, atitudine bună. Nu există nici o şansă de a lua ceva de la cineva care nu are cu ce plăti. Noi plătim în mod voluntar sau forţat, conform reglementărilor acceptate în societate. Şi dacă nu o facem, atunci sistemul de sus va curata cu siguranta datoriile în cele din urmă şi va reveni la echilibrul comerciant.

Din partea a 4-a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/11, Lecţia banilor

De ce avem nevoie de bani?

Întrebare: Cu ce se aseamănă banii în spiritualitate?

Răspuns: Banii (Kesef) este acoperământ (Kisui) peste egoismul meu. Este o forţă ce îmi permite să îmi acopăr egoismul, să îl satisfac, sau să îl folosesc pentru a-i satisface pe alţii. Banii îmi dau oportunitatea să lucrez împotriva egoismului meu – fie pentru beneficiul propriu, fie împotriva.

De aceea, în lumea integrală, banii nu ar trebui folosiţi decât pentru conexiunea între oameni. O persoană trebui să-şi păstreze doar necesităţile vieţii pentru sine şi să dea tot surplusul pentru corecţia lumii.

În generaţiile viitorului, în lumea corectată, banii vor dispărea. Voi primi tot ce trebuie să primesc de la societate, deci de ce as avea nevoie de bani? Dacă întreaga lume va fi corectată, şi necesităţile fiecăruia vor fi asigurate, şi în plus, nimeni nu va avea nevoie de satisfacţie excesivă, atunci de ce am avea nevoie de bani? Nu va fi nevoie de ei.

Va fi nevoie să se reglementeze într-un fel procesul de transfer al banilor de la o companie la alta şi între fabrici pentru a asigura pentru întreaga lume, şi pentru a obţine forma corectată, perfectă, dar asta nu se va mai întâmpla prin intermediul banilor de hârtie. Va trebui să ne măsurăm cumva conexiunea dintre noi.  O vom evalua prin “bani”, dar nu vor fi aceeaşi bani ce sunt în circulaţie azi, ci nivelul de dăruire a unei persoane către ceilalţi.

Dacă ne schimbăm către dăruire, si atunci o să avem nevoie de bani. Cu toate astea va lua forma unui ecran ce va fi măsurat în funcţie de unitatea spre care conduce.

“Cât de mult ai plătit?” răspunsul este: în echivalentul unităţii ce a rezultat! Între timp, azi preţul pe care îl plătesc este determinat de cât de mult o să primesc pentru mine însumi prin detaşarea faţă de ceilalţi, de caeea crează separare între noi.
Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/11, Lecţia despre bani