Tag Archives: Educatie

Sfârşitul vechii economii

Întrebare: Rezultatele reformelor actuale dezamăgesc. Dar, de ce oamenii nu îşi pierd optimismul? Ei întotdeauna speră că următoarea reforma le va schimbă viață în bine.

Răspuns: Problemă este că oamenii nu vor să se schimbe. Principalul motiv şi cheia soluției se ascunde în dilema următoare:

. Ori schimbi lumea,

. Ori schimbă-te pe ține însuți, adaptează-te.

Până acum, am urmărit un singur sistem, cel al relațiilor egoiste reciproce. I-a înălțat pe cei care au avut mai mult succes şi mai multă putere, cei care au făcut mai multe profituri, şi, contrar, i-a slăbit pe cei oropsiți. Dar, asta nu se va întâmplă, dacă am consideră măcar pe evreii simpli din Israel, că fiind o singură familie. Natură însăşi are alte cerințe de la noi. Și asta înseamnă că trebuie să ne gândim la o schimbare, cum să adaptăm la o nouă realitate, sistemul egoistic al societății israeliene.

Totul depinde de educație: este necesar să învățam oamenii şi să îi conducem sistematic spre unitate, în special prin reforme sociale. Toți sunt deja de acord cu asta, pentru că deja „am lovit un zid”, şi nimic altceva nu ne va ajută, decât o schimbare în societate.

Întrebare: Asta înseamnă că noi cerem inovații radicale?  

Răspuns: Nu, deloc. Este necesar doar să adăugăm o tendință către o orientare socială în viață noastră, să dăm cea mai mare importantă relațiilor sociale, ceea ce cere o muncă sistematică.

Întrebare: Cum ajung oamenii să înțeleagă asta? Chiar şi dezamăgirea datorită reformelor care au eşuat, nu include gândirea pentru necesitatea unor schimbări sociale. Jocurile puterii continuă că şi cum nimic nu s-a întâmplat. 

Răspuns: Oamenii nu văd sistemul în care trăiesc. În loc de soluții globale, o persoană preferă o creştere a venitului lunar. Dar, nimic nu a fost adăugat cu adevărat, şi nu va fi. Chiar dacă americanii devin filantropi, şi vor aloca încă 10 miliarde de dolari pe an Israelului, nimic bun nu va ieşi din asta.

Până la urmă, din obişnuință, o persoană lasă proiectele neterminate şi continuă mai departe. Zi după zi, ne trezim în fiecare dimineață cu noi speranțe; generații trec, şi lupta pentru bani şi putere, continuă.

Această rutină va înceta când vom începe să ne luptăm într-adevăr unii cu alții. Asta deja s-a întâmplat în istoria noastră; conflictul între semeni este mai rău decât conflictual actual cu vecinii noştri din zonă.

În această perioadă, oamenii nu sunt capabili să înțeleagă ei înşişi aceste noi idei, că fiind ceva nou; noi trebuie să le dăm lor, pentru că nu ține de natură umană. În parte, ei înțeleg că relații bune, „de familie” în societate, le pot îmbunătăți viață. Dar, le lipseşte adevărată abordare pentru a ajunge la asta.

Deci, trebuie să înființam noi sisteme educative, cursuri deschise, şi cadre în învățământ care să explice unei persoane ce este adevărata unitate.

Timp de milioane de ani, evoluția era determinată de o singură forță negativă, egoistă; cel care reuşeşte, reuşeşte datorită unor muşchi mai puternici, sau datorită intelectului. Însă, acum este necesar să fim împotriva acestui fapt, şi să atragem cealaltă forță, pe care se bazează adevărată unitate. Această forță se ascunde în natura însăşi, dar ne este cu adevărat ascunsă. De aceea, Înțelepciunea Cabala, care ne explică nouă cum să lucrăm cu ea, este numită şi „ştiința secretă”.

Ea vorbeşte despre forța pozitivă a unirii, despre un „plus” care echilibrează un „minus”. Și noi putem scoate această forță pozitivă, cu ajutorul unei uniri speciale, printr-o tehnologie explicată în Înțelepciunea Cabala. A venit timpul să facem asta, şi să începem să aranjăm pentru totdeauna relațiile dintre noi. Nu este necesar să eliminăm egoul negativ; ci doar să îl echilibrăm. Și aşa, prin echilibrul dintre cele două forțe, noi trăim între ele, folosind corect cei doi „poli”.

Astfel, dacă până acum toate teoriile şi ideile noastre, tot ce am făcut în politică şi în economie, s-au bazat pe o singură forță, acum trebuie să activăm cea de a două forță. Și asta va face posibil pentru noi să înțelegem cum, prin integrarea lor corectă, noi putem planifica o nouă societate. Fără războaie sau revoluții; dimpotrivă, va fi o tranziție uşoară din starea „unei linii”, „stând pe un singur picior”, la avansul normal „pe două picioare”. Toate acestea sunt descrise în Înțelepciunea Cabala. Și de aceea ea ni se dezvăluie în prezent. Am ajuns în această situație astăzi, pentru că într-adevăr avem nevoie de ea.

Din „Solutia”, KabTV, 6/05/15

 

Faraonul, chintesenţa răului

Întrebare: Cred că egoismul este o calitate pozitivă, fără de care nu putem să ne dezvoltăm. Dacă un copil nu ar avea calitatea de egoism, nu s-ar strădui să înveţe şi să crească.

Răspuns: Căutarea pentru cunoaştere, educaţie, cultură, să vezi lumea, să zbori în spaţiu, acestea nu se numesc egoism rău. Înclinaţia rea o reprezintă relaţiile rele dintre noi dorinţa de a-i folosi pe alţii, de a-i suprima.

Doar dorinţa de a creşte şi de a deveni un mare om nu este egoism, pentru că prin asta aş putea să vreau să aduc un beneficiu umanităţii. Egoismul este o dorinţă de a subjuga alţi oameni, de a-i face sclavi.

Faraonul, regele Egiptului, este chintensenţa întregului rău. Această putere specială, inerentă în fiecare fiinţă umană prin natura ei, se numeşte înclinaţia rea, care ne strică relaţiile cu ceilalţi. Numai despre acest lucru vorbim, nu despre dorinţa omului pentru dezvoltare.

Faraonul se numeşte regele Egiptului pentru că domneşte asupra noastră, fără să ne consulte dorinţele. Doar ne ordonă ce să facem – ne încarcă cu muncă grea.

Faraonul ne comandă să construim, adică să ne unim. Dar, de îndată ce vrem să ne unim, el stă între noi şi ne facem să ne certăm unul cu altul, şi se bucură de asta.

Astăzi, fiinţa umană este sclava unei forţe speciale numită Faraon. În natură, există o foră care face să avanseze întreaga lume în procesul de evoluţie. Duce la dezvoltări în tehnologie, ştiinţă, cultură şi educaţie.

Dar în această dezvoltare, există o forţă care ne face să ne tratăm unul pe altul într-o manieră proastă, egoistă, să ne bucurăm de faptul că suntem superiori altora, că îi putem înjosi.

Toată lumea vrea să fie Faraonul şi să îi controleze pe alţii. Dacă are abilitatea să îi pună jos pe alţii, ca să nu mai aibă unde să scape, primeşte plăcere din asta. Asta înseamnă că Faraonul trăieşte în fiecare dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 24.03.2015

Nu săpa groapa altuia

La un anume stagiu al dezvoltării, omenirea a găsit în sfârșit ocazia să-și înțeleagă răul egoist, natura ei josnică. Dacă ne uităm de aproape, pare să nu fie nimic bun în noi. Cele mai înalte și generoase fapte pe care le facem, le facem cu singurul scop de a-i exploata pe ceilalți.

Se întâmplă așa și față de preaiubiții noștri copii. Facem totul doar pentru beneficiul și plăcerea noastră. Un om este un egoist atât de mare, că acționează numai și numai într-o singură direcție, pentru el însuși. El nu este în stare să facă nicio altă acțiune. Întrebarea este, de ce ne-a creat Natura așa?

Întâi de toate, depinde de noi să fim conștienți de locul nostru în enormul mecanism al Creației. Ne regăsim în ea precum copiii mici care nu înțeleg ce fac aici pe Pământul acesta foarte mic raportat la dimensiunea universului infinit. Acest Pământ este precum camera copiilor noștri în care spargem totul ca niște copii obraznici, pe care părinții i-au lăsat nesupravegheați.

Și, dintr-o dată, ne amintim că dincolo de camera noastră există totuși și restul de casă și, după cum se pare, părinții sunt cei care ne-au creat. Natura nu este un mediu orb și sălbatic fiindcă nu se poate ca această lume să apară de la sine și din întâmplare. Se pare că sunt legi în ea pe care noi, schimbându-ne într-un fel, trebuie să le studiem și să le simțim.

A venit timpul să încetăm să alergăm nebunește precum copiii mici, luptându-ne cu noi înșine tot timpul. Haideți să ne oprim cel puțin un moment și să încetăm să ne certăm precum chiriașii aceluiași apartament. Va trebui în schimb să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, să privim în jur și să vedem ce se întâmplă. Poate vom reuși să găsim mai multe înțelesuri în viața noastră decât facem acum.

Până la urmă, suferim de pe urma conflictelor dintre noi și nu vedem nimic bun în această viață. Această întrebare preocupă omenirea din ce în ce mai mult și trebuie crezută. A venit poate vremea să abandonăm aroganța și ura fiindcă nu folosesc nimănui?

Aceasta este o caracteristică tipică timpului nostru. Dacă înainte omul a crezut că poate obține totul prin forță și va domina întreaga lume ca: Gingis Han, Iulius Cezar, Alexandru Macedon, Faraoni, Nabucodonosor, în timpurile noastre nu mai există dictatori mari, nici Hitler nici Stalin.

Omul de azi vede că nu există nimic etern în lume și că totul este depășit cu rapiditate. Deci nu exisită niciun motiv să ne pierdem viața dată nouă o singură dată. Omul ajunge subconștient la astfel de concluzii și intră în disperare.

Și totuși, adânc, pe fundul acestei disperări este o perlă minunată ce poate fi luată; este numită luna Elul. Este atunci când începem în sfârșit să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă este pentru a ne învăța ceva. După o astfel de descoperire, începem deja o nouă dezvoltare și nu rămânem în interiorul conflictelor reciproce ce atrag națiuni întregi, ci ne ridicăm la un alt nivel de existență, un nivel sublim.

Luna Elul (lună calendaristică în calendarul evreiesc în care este Anul Nou și Iom Kipur – N.T.) este concepută pentru reînoire, pentru gândiri decisive legate de viața noastră. Trebuie să ne simțim starea prezentă ca fiind intolerabilă și să înțelegem că nu poate fi nimic altceva decât natura noastră egoistă. Depinde de noi să ne vedem cuprinși în această Natură enormă și cuprinzătoare, pură și exaltată, complet perfectă și infinită și, atunci vom fi șocați de starea noastră.

Cum se poate ca o ființă umană cu o astfel de inteligență și de dezvoltare emoțională, care îl plasează deasupra tuturor creaturilor, să se găsească în starea cea mai de jos, mai josnică și nemernică dintre toate, dăunător pentru el însuși și pentru restul Naturii? Nicio altă creatură nu este atât de dăunătoare!

Toate celelate acționează în funcție de inteligența lor, dar ascultă instinctele care le direcționează totdeauna spre situația cea mai bună. De aceea un animal nu greșește. Cea mai mică pisicuță nu va cădea de la înălțime, fiindcă se protejează instinctiv, pe când copilul mic poate să cadă deoarece el nu simte primejdia.

Ce rezultă de aici este că, odată cu dezvoltarea noastră emoțională și a inteligenței am obținut și libertatea de a alege și posibilitatea folosirii potențialului nostru înalt de dezvoltare fie corect, fie incorect. Aici este întreaga problemă.

Natura minerală, plantele și animalele nu au libertatea de a alege care să facă posibilă folosirea diferită a emoțiilor și a inteligenței. La ele totul e pur și simplu direcționat spre cel mai bun beneficiu propriu, aici și acum. Cu oamenii nu este nimic de genul acesta.

De aceea, oamenii, spre deosebire de pisică sau câine, își pot face singuri rău. În esență, asta se întâmplă. Avem cea mai mare inteligență față de restul creaturilor și totuși, o folosim în detrimentul nostru, fără ca măcar să înțelegem asta. Pănă la urmă, rezultă că ne săpăm singuri groapa pentru noi înșine.

Din KabTv „O viață nouă” 14/9/ 2014

Dezvoltarea unei comunicări corecte în mediu virtual

URĂ SUBTILĂ

Întrebare: Mijloacele actuale de comunicare au creat un nou model prin care oamenii interacționează între ei, structurând un nou mediu social, căruia îi lipsesc „ceremoniile” din trecut, manierele pretențioase, și postură. Interacțiunea dintre oameni a devenit directă, ușoară, simplă, gen de afaceri. Pretenția a fost înlocuită de simplicitate. Crezi că noi am exagerat cu chestia asta? Este bine că am pierdut protocolul?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ar să reanimăm acele minciuni care înainte au ținut strânsă societatea noastră? Nu, asta a fost în trecut.

Comentariu: Totuși, vechiul model de comunicare ne-a protejat cumva unii de alții.

Răspuns: Da, ne-a distanțat și a creat un cerc personal de nepătruns, cu limite rigide. Iar asta a avut loc pentru a izola inimile noastre egoiste, care nu vor să tolereze pe nimeni.

Comentariu: Totuși, acest stil simplu, nepretențios, stârnește de asemenea probleme serioase.

Răspuns: Acest lucru este necesar în fază intermediară și ne determină să ne schimbăm pe noi înșine. Așa are loc descoperirea și recunoașterea râului. Este o fază esențială în corectarea râului. Altfel, nu am conștientiza faptul că există un obstacol în calea noastră și nici nu am admite că trebuie să luăm măsuri împotrivă lui. Poate eu pot să trăiesc așa că înainte?

Omenirii nu îi era mai bine fără, acum 200 sau 2.000 de ani. Singură diferență este că, în prezent, latură noastră negativă devine mai clară. Am pierdut manierele grațioase și am încetat să folosim cuvinte pretențioase și frumoase. Înainte, am fi spus: „Îmi pare rău, nu am timp. Hai să vorbim mai târziu.” Astăzi, nici nu e vorba despre asemenea curtoazii. Degetele noastre scriu mesajul: „Pleacă de aici. Te urăsc.”

REGENERAREA

Este foarte bine, pentru că am ajuns la momentul adevărului! Adevărul este că noi suntem mincinoși și egoiști; ne urăm unii pe alții și suferim din cauza dușmăniei noastre. Natură cere o conexiune de valoare între noi, pentru a asigură avansarea noastră.

Ce putem face dacă ne aflăm într-o sferă închisă, limitată? Astăzi, întregul Pământ este prea mic pentru noi. Dintr-odată, realizăm cât de mult depindem unii de alții.

Nodurile care ne leagă unii de alții, vor fi și mai strânse. Să va dau un exemplu. Să zicem că o întreprindere dăunatore este construită într-o țara anume. Întreagă lume îi respiră mirosul și suferă consecințele activității ei. Și totuși, guvernul țării unde funcționează întreprinderea, spune: „Este teritoriul nostru. Aici ni se permite să facem orice vrem. Ne scuzăm pentru inconveniență, dar nu putem facem altceva.”

Rezultă de aici că, într-adevăr, noi nu avem altă soluție decât să ne unim și să aducem întreagă lume la un nou tip de relație, bazat pe unitate și interdependență. Așa este când comunicarea într-un mediu virtual, ne va legă cu adevărat, în alt fel, dar nu așa că în prezent.

Din „O viață nouă”, KabTV, 1/20/15

Sub soarele aprins

Rabash, scrie în Tora, există trei moduri. Pe de o parte, Tora este numita o resursă care ajută în mod special ca o resursă pentru puterea unei persoane, şi după aceea vine Lumina care reformeaza ce corectează o persoană, şi Lumina care umple vasul sau corectat. Acesta este modul în care ea completeaza nivelul.

Cu toate acestea, până la finalizarea corecţiei, această luptă continuă. Scris în cuvintele profeţilor, este războiul teribil al Gog şi Magog ce se întâmplă în ultima etapă de corecţie, iar acest lucru nu afectează doar lumea fizică, dar acelaşi lucru se întâmplă si în munca spirituală. Razboaiele fizice devin o proiecţie a proceselor spirituale şi a observaţiilor.

Cu cat o persoana avanseaza mai mult, cu atat vine mai aproape de Creator; o persoană este aruncata într-un foc parjolitor al starilor, ca si cand s-ar apropia de soare. Deci, este aruncata mult mai puternic de la ascensiuni la coborari. În acest fel, isi epuizează puterea.

Trebuie să înţeleagă că toate acestea sunt facute pentru a o ajuta sa-si paraseasca adâncimile ego-ului, scufundandu-se tot mai adânc şi mai puternic în el, ca sa poata trece la „de dragul de a darui,” la sacru, la spiritualitate, la o mai mare şi mai mare daruire şi dragoste.

Diferenţa dintre acesti doi poli, dintre coborâri şi ascensiuni, creste tot mai mult. Până când o persoană nu s-a înecat complet în marea forţelor rele, nu poate striga şi cere corectarea sa.

Deci, Tora epuizează puterea unei persoane. Dacă ea nu este iluminata de catre Lumina, dar este sub controlul forțelor egoiste, Klipot, dorinta sa de a primi, atunci ea nu poate face nimic. Mintea noastră doar serveşte sentimentele noastre şi nu este pregătita sa ne ajute.

Deci, o persoană trebuie să se pregătească pentru astfel de stari de la început în gradul posibil, în măsura în care este capabila. Cu toate acestea, în orice caz, vom cădea şi ne vom ridica din nou, vom cadea si ne vom ridica.

Grupul trebuie să-i furnizeze mediul corect astfel incat prin el, sa înceapa imediat să se ridice, în asta atrage energia, ca la baterii. Pe parcursul întregului timp de ascensiune, isi încarcã bacteria, astfel încât, atunci când are nevoie, sa o poata folosi.

Asa este necesar sa ne raportam la mediu. În acest scop, Shevirat HaKelim (spargerea vaselor) a fost făcuta astfel incat noi aparent sa nu putem sa ne descurcam fără o baterie externa ca aceasta. Ne investim energia în ea, acumulam investiția, efortul, iar după aceea, este posibil să-l folosim. Este imposibil sa avansam fără o baterie ca aceasta.

Aceasta este garantia iubirii noastre reciproce „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Garanţia nu este ceva de care are nevoie altcineva. Mai degrabă, avem nevoie de ea noi înşine. Este asa pentru că nu ne putem ridica din caderi dacă nu ne ridicam tot timpul la nivelurile de participare şi conexiune reciprocă.

Deci, aceste caderi sunt necesare pentru a ne învăţa cum să ne comportam corect pentru a nu fugi si a ne sfărâma în bucăţi. Inţeleg că există caderi în care este imposibil să ieşi din pat, in care te simti fizic mort. Toata lumea trece prin stari ca acestea şi rămâne în viaţă. Nu este nimic care sa te ingrijoreze sau de care sa te temi.

Cu toate acestea, în cele din urmă, este necesar să înţelegem, sa ne organizam împreună, şi sa luptam cu ele. Stam înaintea unui munte de gânduri, Muntele Sinai (ura), pe care nu te poti urca fără garanţie reciproca.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 22/10/14, Scrierile lui Rabash

Copiii universului, partea a opta

Astăzi studiem natura doar prin prisma forței de primire, care este atributul nostru primar. Întotdeauna doresc să primesc ceea ce îmi este benefic. În acest fel îmi conduc viața și tot așa sunt; aceasta este gândirea mea conștientă și inconștientă, nu am un alt fel de raționament.

Totul se datorează faptului că m-am născut în urma evoluției naturii inanimate, vegetale și animale. Fiecare parte a materiei aspiră să se diferențieze și să se clasifice în cel mai eficient mod, rezistând la tot ceea ce-i poate dăuna și sprijinindu-se pașnic, cât mai apropiat și mai sigur pe celelalte părți. De aceea, eu trebuie să am grijă tot timpul cum să obțin ceea ce îmi este necesar în cel mai bun, sigur și plăcut mod, în comparație cu ceilalți.

Acest atribut este tipic tuturor formelor de materie inclusiv maturii vegetale, care se îngrijește în mod pasiv. La nivelul vegetal este utilizat deja mediul înconjurător: organismele produc substanțe folositoare folosind solul, consumă oxigen sau bioxid de carbon, etc.

În organisme au loc procese metabolice, ele știu cum să folosească mediul pentru a se dezvolta pe seama acestuia. Creaturile de la nivelul animal cresc nu numai datorită mediului inanimat, dar și al celui vegetal și animal. Animalele se hrănesc cu plante și cu alte animale.

În același timp, toate organismele se dezvoltă și se înmulțesc, având ca fundament dorința originară de a se apăra de tot ceea ce le este dăunător și a se apropia de ceea ce le este benefic. Aceasta este esența forței egoiste de primire care se găsește în fiecare creatură.

În ceea ce privește omul, el a reușit să facă toate acestea, mai mult decât oricare alt nivel. El se bucură atunci când ia din resursele alocate altora, chiar dacă nu are nevoie de ele, pentru că astfel el se simte cel mai important din lume. Omul dă la o parte și se îndepărtează de tot ceea ce poate să-i facă rău și păstrează aproape doar ceea ce-i aduce beneficii. El nu-și evaluează poziția după tiparul mediului său înconjurător ci după întreaga lume, din toate timpurile.

Eul uman este foarte dezvoltat iar percepția sa, viziunea asupra lumii, este înrădăcinată în programul său intern. Indiferent ce percep cu simțurile mele, eu voi vedea doar ce vreau și nu ce se petrece de fapt în realitate.

Nu acord nici o atenție lucrurilor care nu aparțin existenței mele corporeale, dorinței mele de a primi. Lucrurile neutre, care nu îmi sunt nici dăunătoare și nici utile, nu se află în câmpul meu vizual. Pur și simplu nu le pot identifica.
Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Nimic nu este redundant în această lume

Fiecare persoană are propriul ei scop și nimic nu este redundant în această lume.

Când citesc despre cât de mulți oameni sunt uciși zilnic în diferite dezastre, accidente sau accidente de mașină nu pot să nu mă minunez cât de impasibilă este societatea noastră.

Odată existau miliții care păstrau ordinea pe străzile din fostul Leningrad, iar noi eram obligați să facem parte din aceste miliții. Acolo am auzit pentru prima dată anunțul următor: A avut loc o crimă pe strada x, mergeți acolo imediat. Nu se scria nimic despre asta și nimeni nu vorbea despre asta. Eram șocați: O crimă?

Astăzi auzim despre astfel de lucruri tot timpul. De exemplu, o mie de oameni au fost uciși în Liban și o altă mie în Siria, etc., dar asta abia deranjează pe cineva. Poate să treacă câteva săptămâni de revolte și să fie multe pierderi până când Națiunile Unite încep încet să denunțe asemenea acțiuni de vandalism. Toate acestea sunt reminiscențe ale mâniei sovieticilor.

Totuși nimic nu este redundant în lumea aceasta și fiecare își împlinește oricum scopul. Atunci când providența de sus îi îndepărtează pe acești oameni prin diferite metode sângeroase, înseamnă că nu trăim această viață în mod corect și astfel ne este luată, corectând astfel lucrurile prin teribile pierderi de vieți omenești.

Dar umanitatea se reportează la asta atât de pasiv încât chiar și media abia menționează faptul că unele organizații internaționale protestează împotriva uciderii, cerând maselor să fie calme.

În mod surprinzător, nimeni nu cere să facă nimic. Toată lumea este calmă. Dacă guvernele nu ar trebuie să reacționeze față de astfel de evenimente în anumite cadre diplomatice internaționale, media nu le-ar menționa deloc.

În trecut, viața oamenilor era mult mai plină de sens. Sclavii valorau mulți bani și puteau să plătească pentru ei înșiși. Trebuia să fie hrăniți și îmbrăcați, dar în schimb munceau de dimineața până seara, și astfel erau bine îngrijiți și prețuiți.

Acest lucru este menționat în multe cărți și mai ales în Talmud, unde se spune anume cum se avea grijă de sclavi. Până la urmă, putea să-i aducă beneficii unui proprietar mai mult decât un animal. Cu alte cuvinte, un devotat, un servitor loial, costă mulți bani. De aceea, niciun prizonier nu era ucis ci transformat în sclav.

Viața era de asemenea valoroasă pentru că în acele vremuri nu era niciun sprijin social așa cum avem azi. Dacă cel care înreținea o familie era ucis, soția și copiii lui mureau de foame pentru că nu era niciun sistem de ajutor social care să-i sprijine. Astfel societatea era interesată de păstrarea vieții oamenilor.

De pe Kab TV, Secretele Cărții Eterne, 19.08.2013

Spre cine ne întoarcem ?

Întrebare: Cum este posibil să explicăm unei persoane, de exemplu, că lipsa noastră de echilibru cu natura poate influenţa biosfera?

Răspuns: Creaţia întreagă este un singur sistem! Lumea este globală;toate sistemele sunt reciproc unite. Atunci când întrebaţi cum fiecare dintre noi influenţează mediul natural sau provoacă un tsunami prin gândurile negative, coborâţi la nivelul persoanei care spune:Explică-mi, de ce există un cutremur în ocean, de a venit un val să acopere pe toată lumea? Deisgur, nu-i putem arăta asta.

În ce mod este posibil să abordăm oamenii pentru a le arăta totul? Eu însumi mă regăsesc într-o dilemă totală. Prin urmare, este de preferat să-i abordăm altfel.

Atunci când privim societatea, vedem cum începe să sufere, cum vechea clasă de mijloc este gata să dispară progresiv, coborând spre clasa de jos şi clasa de jos este deja sub pragul sărăciei. Spre astfel de persoane ne întoarcem.

Ei nu sunt interesaţi de întrebări elevate, deşi pot fi oameni instruiţi, ci mai degrabă o existenţă normală, liniştită şi calmă care-i interesează. Viaţa i-a bătut atât de tare, încât ego-ul a redus câmpul lor de percepţie la o stare niminală: Dă-mi…Am interiorizat astfel de admiraţie şi un astfel de respect pentru America, în timp ce există 43 de milioane de americani ce aşteaptă un singur lucru,  să mănânce un bol de supă gratuit şi să obţină un loc de dormit într-o cameră. 43 de milioane! În micul său cerc, persoana are nevoie ca totul să fie în regulă:să mănânce, să doarmă, să închidă ochii şi să nu vadă nimic. Oamenii care sunt aproape de această situaţie sunt mai sensibili şi absorb mai uşor metoda integrală pe care le-o aducem.

Întrebare: Dar, nu le aducem o formulă care este deja prea simplistă?

Răspuns: De ce? Sunt oameni normali care înţeleg şi resimt deja unde se îndreaptă omenirea. Şi astăzi, există mulţi oameni de acest gen! Nu sunt oameni care sunt născuţi în colonii (foşti deţinuţi) undeva, care au ieşit din peşteri sau au coborât din munţi, ei sunt oameni instruiţi, normali.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Exerciţii de bază ale naturii

Întrebare: În orice sistem, există diferenţe care sunt considerate normă; prin urmare, este puţin probabil că totul poate să fie ideal într-un sistem integral.

Răspuns: Atunci când începem să fim implicaţi în echilibrarea sistemului printr-o societate integrală, descoperim că natura intră într-un echilibru dinamic cu noi. Ea ne dă exerciţiile necesare dezvoltării noastre, nu în detrimentul nostru ci în avantajul nostru. Este precum părinţii care dau unui copil tot soiul de jocuri care-i prezintă un anumit scop: asamblarea unui puzzle, Lego şi aşa mai departe.

Ne devine clar că natura se joacă intenţionat cu noi pentru a ne dezvolta. De acolo, de la condiţiile periculoase, începem să vedem relaţia sa subtilă faţă de noi.

Întrebare: Care sunt problemele şi exerciţiile pe care natura ni le poate prezenta ?

Răspuns: Acestea pot fi de toate tipurile. Tot ceea ce se întâmplă astăzi sunt exerciţii. Par a fi prea severe pentru că nu suntem pregătiţi pentru ele, suntem atât de în urmă în dezvoltarea noastră integrală, încât nu putem rezolva exerciţiile cele mai simple. Suntem precum elevii care au rămas într-o clasă şi au ratat toate materiile; examinăm înregistrările pe care natura ni le prezintă sub formă de fotografii şi nu înţelegem nimic. O persoană într-un grup înţelege totul pentru că ea priveşte lumea integral și în mod corect, prin centrul grupului. Pentru ea este un joc.

Şi, acest joc are un carater prietenos, bun şi deloc periculos! În ceea ce părea ameninţător şi letal în trecut, descoperim acum iubire şi grija naturii pentru dezvoltarea noastră.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Revoluție în educație

Când le predăm profesorilor metoda educației integrale, trebuie să le insuflăm un cadru în care ei își vor plasa subiectul încât pot să o predea în stilul integral.

Să presupunem că subiectul următoarei lor lecții este Legile lui Newton. Eu propun să stea într-un cerc și să se conecteze împreună pentru a prezenta subiectul din punct de vedere integral.

În primul rând, citesc textul pe secțiuni și fiecare îl analizează puțin din punctul lui de vedere, apoi, eu pun o întrebare iar ei o mestecă între ei, încercând să răspundă. Când ajung la o singură părere, răspunsul lor împărtășit va fi considerat un test comun care este efectuat în mod correct, care se numește prietenia a câștigat.

Lucrul principal este de a obține un răspuns integral. Împreună cu asta, nu există niciunul care să rămână în urmă sau să alerge înainte. Fiecare trebuie să-l completeze pe celălalt. Astfel îi învățăm pe profesori să lucreze cu copiii.

Până când copiii, toți participând la discuție, fără excepție, nu și-au explicat Legile lui Newton unul altuia, nu o vor înțelege și nu o vor ști. Totuși, în momentul în care asta se întâmplă, atunci întreaga clasă este pregătită. Până la urmă, când copiii se ascultă unii pe alții în interior, mestecând materialul, fiecare transmițându-l în felul lui, ei cuprind totul într-o altă formă, și asta duce la un rezultat uimitor! Ei se învață unii de alții. Profesorul nu are nicio relevanță aici. El se odihnește.

El poate să monitorizeze procesul, dar nu mai mult de atât. Dacă studenții spun în mod corect sau incorect că sunt cumva confuzi sau nu înțeleg textul, atunci acesta trebuie să le fie explicat cu un singur cuvânt, și asta e tot.

El îi învață să lucreze cu cartea, să discute și să înțeleagă materialul. Conținutul este materialul pe care noi li-l dăm (legile lui Newton de exmplu), în timp ce forma de abordare este a noastră, este integrală. Aici, va fi o revoluție totală în educație.

De pe Kab TV, Prin timp, 24.09.2013

Pagina 1 din 712345...Ultima »